Poezianu m-a părăsit niciodată în tăcerile mele de zece aniam învățat să disparprintre oameni am trăit ascultând am încetat să gândescziua de mâine în tot acest timpcuvintele au devenit obiectealtele au devenit umbrefilosofii îndepărtatecărți prăfuiteiluzii parcă aș fi căutat în minerostireagraiulpărinții ce dorm în suflet și să nu-i trezescam ațipit și eu chiar cred căContinuă lectura „Atila Racz”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Camelia Corina Boț
Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Gabriel Cristea
Limba eternității Nevoia de-a scormoni-n esențe este acel sentiment ce nu-ți dă pace, care nu te lasă să dormi liniștit, știind că graiul tău e scos la talcioc odată cu sufletul românesc.Ne dărâmăm unul câte unul cuvintele profunde, moșite în susurul pâraielor și foșnetul codrilor, pe crestele munților și în genunile deznădejdii, în huietul vântuluiContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Marilena Răghinaru
Rătăcite muze Nu mai dezmierd tristețile tăcuteCu răsfățate vorbe de alint,Nici tandre gesturi astăzi nu mai mintCă sunt și inocente și plăcute. Nu mai pășesc timid printre cuvintePe mine însămi să mă regăsesc,Din slove nu mai știu să îmi zidescAltare-nveșmântate-n crezăminte. Nu mai ascult de rătăcite muze…În nopți de insomnie, la taifas,Nu mai discern alContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Laura Mărieș
Laura MĂRIEȘNoptiera cu povestiriProză* O surpriză deosebit de plăcută – ca prozatoare – ne-o oferă doamna Laura Mărieş prin nuvelele sale. De obicei, există numeroase exemple, „textieri” mânaţi de „pintenul celebrităţii” aleargă „în galop” să prindă „admiratori ai scrisului lor” şi nu se sfiesc să te bombardeze cu scrieri geniale. Nu e cazul doamnei LauraContinuă lectura „Laura Mărieș”
Camelia Marin
ÎNTR-O ZI OARECARE Unde eşti? Mă mai ştii?Desenam un amurg pe o stradă din centruŞi dansam amândoi, şi eram încă vii,Două flăcări nebune într-un dodecaedru…Ne-aruncam pe un scaun pălării şi fulare,Rămâneam în mănuşi şi-aveam în buzunareSperanțe şi vise, cât apa pe PrutŞi în noi nu era niciun semn de-ntrebare,Buzele se topeau într-un singur sărut,Nu ştiamContinuă lectura „Camelia Marin”
Daniela Konovală
Iubirii Te-aș scrie peste toate petalele născutePeste bobocii vremii, în ape ne-ncepute,Peste al mării umblet și-n taine de smarald…Când ziua-n rouă crește te-aș scrie-n versul albȘi te-aș citi vremelnic din calendare verziCa pe-o aniversare în trunchiuri de livezi. Te-aș scrie-n hieroglife și te-aș ascunde-n raiSă nu fii tălmăcită în pământeanul graiDe nimeni! Niciodată cuvânt săContinuă lectura „Daniela Konovală”
Nicoleta Lupu
Înserarea Am înșeuat apusul spre răsărit, în zare,Mă apăsa osânda pe umerii amândoi,Pierdutu-m-am în ploi de stele căzătoare,Lăsat-am pradă nopții și ziua de apoi. M-am adăpat cu ploi venite de niciunde,Si le-am oprit la granița cu moartea,Voiau să-mi spele pata de pe frunte,Într-un târziu, când se lăsase noaptea, E luna mult prea mare, sau mieContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)
POEM TÂRZIU * IN MEMORIAM * Sărman moșneag,împresurat de umbrestai nemișcat și cugețipe-al casei tale prag,pustiul ți-este sfetnic,în tâmplă îți pătrunde,prieten ți-e, de-acuma,modestul tău toiag… Prin păru-ți ca omătultrecut-au ierni… și vântulizbeliștii râvnit-ala stinsa-ți tinerețe…Nevoi și lipsuri grelecum greu este pământul,te-au aruncat în grotaacestor bătrânețe.. Tu, fruntea gânditoareți-o reazemi obosită,strângând la piept toiagulca pe unContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”
Percec Felicia
Izvorul dorului Hoinărit-am viața-ntreagă și-am bătut la uși străine,Umilită uneori și uitând, prea des, de mine!Căldărușa mea din suflet, până-n vârf, plină-i cu dorȘi-a-nceput să se reverse din al inimii izvor. Dorul de mamă și tată îmi macină somnu-n noapte,Lovind stăvilarul minții năpădit de griji deșarte!Scuturat-a de pe mine dulce floare-a tinereții,Ruptă de nedreapta soartăContinuă lectura „Percec Felicia”
Zbor spre înălțimi 