Gravură A semănat cuvinte cât vezi cu ochii roată,Din Nistru pân’ la Tisa a fost ogorul lui.A scris la masa nopții cu fruntea înstelată,Luceferii, drept lampă, i-a atârnat în cui. Îi răscolea ființa orice cântare veche,S-a înălțat spre Țara de jertfă și de dor,A frământat aluatul poeziei nepereche,Visând la țărmul mării cu valul mișcător… ÎnContinuă lectura „Dumitru Vasile”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ioan Avram
Iubirea Mulți declamă vorbe goale, spun prea lesne “te iubesc !”,Fără să-nțeleagă o iotă din adâncul lor firesc,Doar scântei încremenite într-un snop de frunze moarte,Pentru-o clipă de tandrețe și o dragoste de-o noapte. Când iubirea-i doar cuvinte măsluite cu parfum,Parcă e un foc de paie și are miros postum,Fără rădăcini în trupuri și în inimaContinuă lectura „Ioan Avram”
Christian W. Schenk
𝐃𝐮𝐱 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐞𝐫 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐨𝐜𝐫𝐢𝐬*𝘴̦𝘪 𝘵𝘳𝘪𝘶𝘮𝘧𝘶𝘭 𝘢𝘥𝘮𝘪𝘯𝘪𝘴𝘵𝘳𝘢𝘵̦𝘪𝘦𝘪 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘭𝘪𝘵𝘦𝘳𝘢𝘵𝘶𝘳𝘪𝘪 Există momente în istoria culturală când mediocritatea încetează să mai fie un accident statistic și devine politică de sistem. Atunci nu mai vorbim despre gusturi discutabile sau despre cariere conjuncturale, ci despre o mutație de fond: literatura nu mai este spațiul riscului estetic, ci anexă decorativă a aparatuluiContinuă lectura „Christian W. Schenk”
Doina Filip Pavel
Trăiască Nația! Timp necolindat – Eminul Un chiot alb roade noaptea pe margini,Ca și cum herghelii scăpătate din cerDecupează rotund timpul din paginiȘi curate decembrii foșnesc de sub ger. Se adună toții teii și _ anunță că – n iesleaCuvintelor Limbii Române din cerSe naște lumina – n zăpadă ,și valeaAdună Eminii îmbrăcați în mister.Continuă lectura „Doina Filip Pavel”
Marian Florentin Ursu
VALURI DE HIMERE Aş vrea să îţi mai spun ceva acumCând vrei să pleci spre alte continente,Iubirea noastră va muri oricum,Corăbii prin furtuni de sentimente Mai cred iubito în destinul tăuŞi nu doresc decât să-ţi fie bine,Cândva noi ne vom căuta din nou,Strigându-ne prin zările străine Dar ce să fac, nu a fost vina mea,ÎnContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Ionela Micu
Cuvânt din cer Cu muntele înfipt în cer si marea prinsă în vâltoare,Cu norii suri deasupra frunții cu linii de-ntrebări culegătoare,Străbate omul labirintul ca să răzbească-n viață,Se poticnește, stă în genunchi, blesteamă această soartă,Dar uită c-are legământ făcut în cer printr-un cuvânt,Iar noaptea se mai duce-acasă, să fie miruit de-un sfânt. Gârbov, neputincios și hâd,Continuă lectura „Ionela Micu”
Mircea Grumaz
din grumaz mă tem c-am să mă tem de ce mă tem,ba temerea-i ascunsă între frici,arunc cuvinte grele spre blestemsă fiu exclus în timp ce mă implici. complic o eroare cu greșeli,o lacrimă plângea un pleonasm,ai fost corect sperând să mă înșeliși ai zâmbit cu urme de sarcasm. cu spatele mă-ntorc și-am să revin,se țineContinuă lectura „Mircea Grumaz”
Nicoleta Tudor
Rugă pentru omenire Omenirea-i în derivă și lipsită de repere,Zilnic n-auzim decât de războaie și de rele.Nu știu ce s-a întâmplat, dintr-odată lumea toată,Ca la un semnal sinistru, hidoșenia și-arată. Foametea și bolile peste noi s-au prăvălit,Răul e atât de mare, încât nu e de oprit.Ce am mai putea să facem să salvăm ce-i deContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Mihai Eminescu -Omagiu-
TRĂIASCĂ NAȚIA! Din când în când…~Mihai Eminescu~ Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,Şi nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în cândŞi ochiiContinuă lectura „Mihai Eminescu -Omagiu-„
Coca Elena Mahalu
Rămâi cu bine, Eminescu… ,,Și dacă” ar fi să renaști, geniu trist și neperecheTe-ar cutremura obida ce-a cuprins țara străveche,De atâta sărăcie, au plecat în lumea largăȚăranii, ce pentru drum, și-au dat boii din ogradă. ,,Somnoroase păsărele”, nu se-adună-n teiul sfânt,Au plecat, căutând hrană și-adăpost, pe alt pământȘi nici ,,Lacul” de-altădată, nuferi galbeni nu-l încarcă,UitatContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Zbor spre înălțimi 