Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

CANTILENA ALBASTRĂ Am ascultat pe praguri de nisipuri marea,Pătrunsă, pân’ la contopire,-n al ei val.Nici nu mai știu… Vibram răsfrântă pe un mal,Sau colindam, să mângâi cu albastru zarea? Simțeam un dor, de mult întipărit în mine,Fiori ce mă secau, iar uneori belșugDin prea doritul foc, de pe-al iubirii rug,Adânc îngemănat cu zbuciumări marine. DinContinuă lectura „Manuela Munteanu”

Simbioză Nu-i chip de tine gândul să-mi despartCum nu desparți de ghindă nemurirea,În unduirea iernii de brocartTe port în mine și-ți cunosc menirea… Ești chipul meu în plasmuiri de lut,Oglindă-ți sunt în toate pe măsură,Pe-obraz lumina primului sărut…Te port în mine ca pe o tinctură. Mi-ești cerul tot cu heruvimi curațiȘi neputință în a lumiiContinuă lectura „Daniela Konovală”

E  timpul meu Urăsc timpul care treceși nu-mi spune c-a știut,că din cald devine rece,când de fapt nici n-a-nceput.El nu-i om să stea pe-o bancăși să  facă vreun popas,va cuprinde lumea toatăși-i va spune bun rămas. Timpul e târziu și tună,zgomotul e-adus de vânt,peste noi norii se-adunăși ne plouă pe cuvânt.Tu nu vrei să treacăContinuă lectura „Ioana Popescu”

Promisiuni de primăvară Mă-ndrept spre tine azi, cu nemurireaCe naște ghiocei pe sub înghețuriMă lepăd de zăpezi, și-ți vin cu știreaCă ți-am tocmit cocori, la bune prețuri Și muguri noi, și ploi de primăvarăS-aducă verde crud lăngă izvoareȘi-n pieptul tău să-mi fac, întâia oară,Un cuib de rândunică, înspre soare Și câțiva miei ți-oi cumpăra, zburdalnici,SăContinuă lectura „Eduard Bucium”

Minunea mea Minunea mea pierdută-n amintiriCe-și poartă timpul numai în priviriAleasă pe sprânceană de un glasAtâta doar, atât mi-a mai rămas.Doar pietrele pe drum ne mai ghicescCă am rostit cândva un „Te iubesc”Te-am cunoscut deși nu te-am aflatDecât târziu …așa cum s-a-ntamplat. Ce poți acum iubito să îmi daiCând vreme pentru mine tu nu aiCândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Albiți de flori „Suntem albiți de albe flori”De ani ce trec mereu, mereu,De toamne și de lungi ninsori…Încet-încet, ni-i tot mai greu. Suntem albiți de anotimpuriCare se duc și se întorc,Trăim tăcuți în alte timpuri,Fără să știm de-avem noroc. Ne plânge toamna peste umeri,Iar primăvara zăbovește,Anii se duc… nu îi mai numeri,Iar mintea parcă obosește.Continuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Venim de pretutindeni Venim de pretutindeni și nicăieri ne ducemȘi plângem când ne naștem iar când plecăm ne plângePădurea într-un foșnet, ce-n jurul nostru strânge,Din lut cu frunze moarte, durerea ce-o aducem. Ne cresc aripi și apoi mult prea încet ajungemSă le-nvățăm să zboare, prin haos spre hotareSă ca*te Universul, prin stele să-l atingemSă neContinuă lectura „Popa Nastasica”

Dorul – PE URMELE LUI NICHITA „Mi-e dor sã nu-mi mai fie dor de tine”Atâtea veacuri plouã între noi,Chemarea ta prin neguri parcã vineCa un ecou ne strigã sã fim doi! Cu trambulina ai sãrit în moarte,Mare fisurã ai lãsat în timpŞi ai mutat secundele în carte,Sã-mi fie dor în orice anotimp! Atât de fericitContinuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”