Marin Preda – aducere aminte

Cel mai iubit dintre pământeni – fragment- Marin Preda Ce înseamnă însă a gândi, a te gândi? În actualul stadiu în care se află gândirea umană, a te gândi înseamnă în realitate a întări de fapt un gând deja format. De aceea, de pildă, rar se întâmplă ca sfaturile să fie urmate. Individul merge orbContinuă lectura „Marin Preda – aducere aminte”

Cristina Mihăiloiu

Trăiască Nația! Şi noi suntem Eminescu S-a scris atât de mult şi frumos despre Eminescu, încât ce-aş mai putea adăuga eu, când o lume întreagă i-a închinat gânduri şi cuvinte alese, astfel încât este îndeajuns să spui Eminescu şi imediat gândul te poartă la absolut. La absolutul universalității sale, căci Eminescu nu este doar alContinuă lectura „Cristina Mihăiloiu”

Viorel Birtu Piraianu

Ultimul cerc pe scena vieții sunt un muritornu sunt perfectnu sunt actor, nici visătornu mă cunoaște nimeni pe aicideși mulți știu cine suntdar nimeni nu știe cum suntîncerc să fiu un suflet, doar atâte mult, e de ajuns…rătăcesc zilnic prin ecouri înfundateuneori ascult șoaptele umbrelor printre înconstante suspinedin lacuri de întuneric împletesc stelenoaptea risipesc depărtărilenăscândContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”

Dorel Rotariu

Culorile Bucovinei Sihaștri ninși, la poale de Rarău,Plecându-și trupul ne ridică-n cer,Ei știu că-i mai aproape DumnezeuCând șoptesc rugi pe-al obcinei lăicer. Pe ochi, cu azurit de VoronețNe-am uns ca orbul ce-și striga amarul,Senin de cer respiră din pereți,Din palidele maici adie harul… Obrajii noștri ard sub patrafirPrecum veșmântul Maicii la Humor,Ca apa în havuzulContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Luci Trușcă

În memoria poetului Grigore VieruVis de frate Visează mulți în cosmos să ajungă,Dar visul meu ajuns-a de poveste,Îmi doresc, din suflet, să trec Prutul,La frații mei ce vorbesc românește. Străbunii și pământul sfânt mă cheamă,Vreau să le-aprind la cruce lumânare,Să spun că sunt acasă, fără teamă,Că visul meu e Romania Mare. ,,Sunt iarbă, mai simpluContinuă lectura „Luci Trușcă”

Nely Vieru

Nely Vieru PRINTRE FRUNZE DE TEI Înghețatele-mi visăriUnde s-au pierdut celelalte cuvinteatunci când tăcerea și umbrelene-au devenit morminte? Oh, ce furtună glaciarăa înlesnit dăltuirea unor statui de gheață polarăsuspendate între două universuri paralele? Stalactite și stalagmite căutându-ne inimile criogenate,fiecare inimă în ghețarul celuilaltdăruită și zidită în epoca sării. Nămeți de cuvinte se sparg de zidulContinuă lectura „Nely Vieru”

Mira Mar (Maria Huțanu)

Mai stai… Tu îmi aduci în cale florile Iubirii,fior de Suflet dat în pârg,tristeți se sinucid la țărmul fericirii,cuvinte nerostite în tăceri se frâng. Și dacă m-ai ales tocmai pe minesă-mi zăbovești lângă suspin,mai stai și-n anotimpul care vinesă împărțim Lumină și destin. Alintă- mă cu un sărutși Cerul mi-l așează într-o privireIubirea ta să-miContinuă lectura „Mira Mar (Maria Huțanu)”

Viorel Gongu

Aripi de fluture Când te-am văzut, o crisalidăPurtam în suflet, un cocon,N-aveam nici cheie să deschidă,Iar vraja-n cântec, n-avea ton.Din vânt şi pană de ereteMi-ai scris descântul, care, aziA spart blestemul din peceteŞi te-a făcut, timid să arziCu mine-n aripa pereche,Noi, două vise puse-n foc.Mi-ai dăruit, pentru ureche,Cercei de vrajă din ghioc.Azi pâlpâim în doi,Continuă lectura „Viorel Gongu”

Iulian Crețu

Cuvinte-blestem Îngerule, atât de mult te temi de-albastrul meuși răsădești în mine cuvinte-tumult,cuvinte-blestem.Atât de mult îmi invoci erorile,nesfârșitele mele erori din trecut!N-am nicio circumstanță atenuantăpentru prăbușirea mea.Sunt numai o pasăre-spin,cu limba despicatăde o instanță neînduplecată,și care nu mai are putereaultimului țipăt.Pune-mi sare pe rană, măcar,și adulmecă-miagonia sfârșitului! Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia CorinaContinuă lectura „Iulian Crețu”

Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea

Păzitorii pământuluide Juan Gregorio Regino Colindă ca forme umaneprin singurătatea nopții.Strunitori de-armăsari auriți,ce fură spirite blânde. Veghetori ai pământului,ce strâng pe-ndelete tributul.Ochi argintii ca o lunăveghind prin beznele nopții. Reflexii de stea-logosteastrălucind tot văzduhul.Umbre ascunse-ale lumii,ce spionează pământul. Părăsesc astă lume doar cândpenumbre se-mbracă în doliu.Sunt moșieri de-ntuneric.Și stăpânii tăcerii ei sunt. traducere – g.Continuă lectura „Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea”