Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Nu vreau Nu vreau să mă îndrăgostesc de tine,Îmi e prea mult că nu pot să ajungLa tine-n suflet unde-i cald și bine,Încerc din minte să mi te alung. Nu vreau să las iubirea să aprindăUn suflet trist, bătut de vânt și ploi,Nu las regretele să mă cuprindăVisând cum ar fi fost viața în doi.Continuă lectura „Cătălin Iancu”

Sub pașii tăiAutor Ioan Avram Sub pași-ți fermi, cresc muguri de speranță,Vlăstare noi răsar în urma lor,Petale de lumini și cutezanțăPrind aripi pentru zbor spre viitor. Ții drumul drept spre culmile înalte,Din când în când, nevrând, te poticnești,Ca trenul poposind o clipă-n halte,Prinzând din mers doar visuri omenești. Ai vrea să zbori dar pași-ți stauContinuă lectura „Avram Ioan”

Aiurare Într-o noapte lângă grindăDin focarul din oglindăO scânteie argintieÎmbrăcată cu o ie,Cu un mers uşor rebelCa un zbor de porumbel,Cu-n trupşor abur de razăÎn visare-mi scânteiazăŞi-mi alintă ochii greiApoi se răsfiră în eiCa o ninfă cu cercelRătăcită într-un inel. Ce minune, ce destin,Ce miros de rozmarinA venit pe aripi scriseCa o pasăre din viseCuContinuă lectura „Gheorghe Avram”

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”

ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”

FIUL PĂMÂNTULUI Iubește-ți pământul de sub picioare!El este odihna tălpilor tale.Ai grijă, pășește ușor să nu-l doarăȘi dă-i un sărut cu buzele tale. Te ține în viață și te ocrotește,Tu trebuie doar să-l asculți.Apleacă urechea, s-auzi cum rosteșteO rugă doar ție, OMULE SFÂNT! Strânge în pumn pământul careSe vrea frământat, să nască ulcior,Aleargă cu elContinuă lectura „Camelia Ștefan”

CUIUL DE LAMPĂ Cuiulpentru lampăera tot în zid,de el, mamaagățase o creangăînflorită de tei,am văzut,risipite prin casă,lumini,veniseră sub cuiul de lampă,zilele ei… Am văzut mâinile mameicurgând din ștergare,ochii aveau ploaiadin cer, pe pământ,păstraserăîn lumina lămpii,o floarecu care călătorisemși eu, în cuvânt… Știu,mi-am dat seamaprea târziu,că trecuseră noriipe deasupra casei,fără să-i simt,mama legasede capătul sforii,flacăra lămpiicuContinuă lectura „Marin Rada”