Nu mă-ngropa… iubita mea,nu mă-ngropa de viusau dac-o faci îngroapă-mă departeşi pune-mi şi o carte în sicriusă nu mă plictisesc de-atâta moarte să-mi pui nişte bomboane pentru îngerişi-un ban pentru luntraşul obositacolo sunt probabil văi de plângerişi vremea mereu bună de cosit să-mi pui şi coasa deci şi o găleatăsă ud grădina raiului puţindar nu-miContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Silvana Toma
Am vrut să fiu Am vrut să fiu luminăși bucurie purăacelor ce îndură,trăind fără speranță.Am vrut să fiu femeiaiubirii de o viață,dar, undeva-ntr-o clipă,a dispărut scânteiași am rămas doar zborulcu-o singură aripă,și mi-a rămas doar dorulcutremurat de vină. Am vrut să fiu scăpareaacelor care sperăsă-și afle jumătateapierdută dintr-o sferăce la-nceput pornisesub formă de întreg,dar m-amContinuă lectura „Silvana Toma”
Ioan Avram
Zorile anului nou Câțiva fulgi de nea aleargă prin păduri, peste tăpșan, Vor să prindă, parcă-n joacă, zorile noului an, Chiar de nu-s nămeții mari, plugușorul tot pornește, Așa-i datina străbună să petreacă voinicește. Fulgii dalbi se veselesc de nu-și mai încap în piele, Și pornesc un joc năvalnic, să uite zilele grele, Să pășească-nContinuă lectura „Ioan Avram”
Paul Spirescu
IESLE SFÂNTĂ În grota-n care plâng cu smirnă ieziicade o rază palidă de soareși după-atâta tristă, grea ninsoareau năvălit vâltorile zăpezii e spre amurg și-n grotă urlă vântulși-n casele din jur e veseliedar numai o femeie simplă știecă se va naște în curând Cuvântul noi chefuim la mese-îmbelșugateși-n grota ei e gerul cel mai gerdoarContinuă lectura „Paul Spirescu”
Violeta Sabina Lazăr
Colind pentru omenire Dacă aș vrea ceva de sărbători, aș cere atât de puțin încât dorința mea ar putea încăpea într-o respirație: ca omul să poarte lumină în suflet și blândețe în cuvânt. Un dar mic, aproape nevăzut, ca sarea în pâine — nu se vede, dar fără el totul e fad, lipsit de viață.Continuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Teodor Dume
Iarna în care a murit tata tata a murit într-o noapte de joi spre vineri aerul greu amplifica teamasub cerul atât de rece și negruse prăvălea ca un bulgăre luminaadâncind disperarea undeva s-a produs o greșeală mama avea ochii sticlați șimirosea a pâine proaspătămă ținea strâns cât mai aproape de pieptsă mai fim împreună doarContinuă lectura „Teodor Dume”
Eugen Dorcescu
OMUL DE CENUȘĂ 3 Străzi desfundate. Câini. Şarlatanie.Cătune muribunde, târguri triste.Inşi care-ar prefera să nu existe:Fiinţe gri, în ziua cenuşie.Famelice făpturi. BurduhănoaseInfra-făpturi; ochi interlopi, ce-aspirăSă urce scara vremii, cum, pe-o spiră,Se caţără libărcile greţoase.Tablou-i nul. Nu-i nicio tragedieÎn suferinţă, cât ar fi de dură.Nici comedie nu-i în impostură.Ci totu-i jalnic. Jalnica stihieA unei lumi intrate-nContinuă lectura „Eugen Dorcescu”
Maria Apăvăloaie Lungu
Aprindeți candele pe cer Mă duc cu drag pe-un drum râzând,Și tot pe el mă-ntorc plângând,De multă sărăcie,Că-nlănțuite suflete,Vânându-se a foamete,Se zbat ca-n colivie. Dar colivia-i nu-știu-cumPerdea-ntr-o jariște de fumŞi pâclă-necăcioasă,Și tot mai mulți se rătăcescÎn haos de surghiun lumesc,Pe drumul către casă. Cu val de val, s-au smuls pe rând,Simțiri din suflet și dinContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”
Petronel Vizitiu
IAR A FOST ANUL NOU, MAMĂ Iar a fost Anul Nou, mamă,Și-n cer au ars lumini străine,Dar în odaia mea e iarnăȘi ceasul plânge după tine.La geam, ninsoarea scrie semneCu litere de dor târziu,Iar anul nou ,copil de-o clipă,Mă-ntreabă ce să-i spun… nu știu.Tu nu mai ești. Și totuși parcăTe-aud în pașii mei ușori,În felulContinuă lectura „Petronel Vizitiu”
Georgeta Istrate
URARE DE ANUL NOU Noul an bate la ușă,Cel vechi facă-se cenușă,Relele ghem să se strângă,Binele să le înfrângă! Zăngănit cumplit de armeÎn pustie să se sfarme,Fie-o lume-nfloritoare,Cu pace între popoare! Echilibrul să domneascăSub sacra boltă cerească,Să-ncolțească-o lume nouă,Pură ca bobul de rouă! Fără grijile de mâine,Fără cerșetori de pâine,Cu visurile mari, îndrăznețeȘi cu împliniriContinuă lectura „Georgeta Istrate”
