ÎN TOAMNA CU FRUNZE DE-OPAL În toamna cu frunze de-opalIubirea mai poartă stigmate.Eu pun peste vise un șal,Să nu le găsești înghețate.Știu c-o s-apari într-o zi,Cu ploi și furtuni după tinePoate-ai uitat a zâmbi?Poate ți-e dor azi de mine?! Poate prin umbre trecândȚi-am lipsit ca și nopților, zoriiSau poate de mine uitândN-ai văzut cum se-nalțăContinuă lectura „Mirela Butacu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Petronel Vizitiu
OPRIȚI RĂZBOIUL Opriți războiul! Destulă-i durerea, Prea multe lacrimi au curs pe pământ, Prea mulți copii și-au pierdut mângâierea, Prea mult s-a rupt din al vieții cuvânt. Orașe arse, pământ răvășit, Case lăsate în umbră și scrum, Mamele strigă spre-un cer rătăcit, Dar nimeni nu știe ce va mai fi de- acum… Tunurile urlă, pământulContinuă lectura „Petronel Vizitiu”
Alexandru Ioan Filip
Clepsidra Calc prin clepsidra timpului meuBeduin fără umbră și vlagăNisipul din mine se scurge și greublestemul iubirii nu se dezleagă Cămile de versuri mă uită călareȘi oaza-i departe și poate e seacăEu zbor ca un nor care plouă-n uitareși setea de mine e tot mai săracă Intoarce iubito clepsidra din drumși pune tăceri pe iubiriContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”
Stell Alexandru
La flacăra ascezei La flacăra de veghe a unei lumânări,Când cade geana grea a dulcei înserăriTe văd venind aievea, iubita mea măicuțăCu taica braț la braț, în mică teleguță.Sculptată dintr-un nor, o scoică celestinăPurtată prin Eden, în liniște deplinăDe armăsari de foc, pe razele de lună,Ce ne deschid cărări, în care ne adună.Și în tăceriContinuă lectura „Stell Alexandru”
Julian Gamentz
Înapoi către mine De astăzi nu mai port poveri străine,Le las să cadă-n drum, ușor, tăcut,În mine crește liniștea de sine,Ca un răspuns la tot ce m-a durut. De astăzi mi-ascult inima, nu lumea,Și-n pașii mei, tăcerea prinde glasDin umbre cresc luminile, ce-ndrumăSpre visul care-n mine n-a rămas. Îmi iau-napoi magia risipită,Din fiecare clipă ceContinuă lectura „Julian Gamentz”
Bogdan Florin Boitan
Apus de toamnă Ce dacă toamn-a scuturat,Pe rând, atâtea frunze,Puteam să le fi adunatAripile pe pânze. Într-un adagiu ori un vers,Pe tâmple să se culce,La pieptul tău, pe fruntea ta,Pe gura ta cea dulce. Mă întrebam, când și-au opritsecundele bătaia?Vărsând așa un timp cumplit,Ducându-se cu ploaia. Atâta doar, și se pierdu,Fără să știm anume,Amurgul înghițiContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Cristina Pasca
Fluturele mut Oprește-mi sângele în trupul după tine,Degeaba zboară viu în vena-mi putrezită,Trăiește-ți o bucată de viață pentru mineCa o livadă-n mugur, aproape înverzită. Îți dau și cerebelul și cortexul de-l vrei,Îți pun albastru-n ochii sătui de semizei,Ca să eviți cărarea ce-a stat în pașii mei,Toți spinii deznădejdii ce i-au făcut prea grei… Îți dauContinuă lectura „Cristina Pasca”
Nicoleta Lupu
Cugetări Mă întreba demult bunica,Pierdută-n gândurile-i lungi,Ce-ar fi de n-ai avea nimica,Doar crucea ta pe care-o duci? Draga bătrânii, vreau să zic,Că va veni o zi, cândva,Când nu-ți vei mai dori nimic,Doar sănătate-n viața ta… Va fi atâta rău pe lume,Și omul va înnebuni,Și adevărul nu-l va spune,Cu false vorbe-l va-nrobi, Nu va mai fiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Ion Iancu Lefter
Elegie în alb Nu-ți este frig, Nichita? La noi şi-n noi e gerşi-n sânge ne boceşte, alb, omul de zăpadă,şi ne străpunge iarna cu sulițe de fierşi ne atârnă craniul ca pe butuc, sub spadă. Cuvinte bocitoare ne sângeră pe gurăşi-n lacrimi de-alabastru se pierd în necuvinte,din crivățe şi neguri noi ne-am făcut armurăşi ne-nchinăm,Continuă lectura „Ion Iancu Lefter”
Georgeta Radu
TRISTEȚE AMETAFORICĂ Auzi, fa, Marițo, s-a-nchis cimitirul!De mâine, nici popa nu poa’ să se-ngroape.Noroc c-am troița lu’ Gogu, aproape!Știi, colo, ‘n grădină, unde-a crescut pirul. Am țiment și var. Îl bag pe Ilie,să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,că inima mea de boală e friptăși azi nu putui să leg nici la vie. BocescContinuă lectura „Georgeta Radu”
Zbor spre înălțimi 