GRAI DIN STRĂMOȘI, grăitu-mi-te-a Mama,grai românesc,păstrat cu-amari sudori,nimenea nu-isă-ți oblojească ranacând stins, te pierzica soarele în nori. Ai noști bătrânislăvitu-te-au în ode,în rugăciuni,spre Cer te-au înălțat,le-ai fost altarîn munți, pe-ntinse holde,iar astăzi,cei ce vin, te vor uitat. Ardealul și Banatulte slăvește,Moldova și Olteniate cinstesc,în Maramureș,straiu-n grai vorbeșteși Doru-i DOR,doar în Grai Românesc… Redactor: Viorel PoenaruContinuă lectura „Carpe Diem”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Eduard Bucium
Feng şui ~Eduard Bucium~ M-am supărat, Marcică, şi nu-mi mai place basmulCe-mi sufli în ureche în ziua când iau leafa.Mă vei mai ţine-n braţe când mi-oi vedea eu ceafa,M-am prins c-alaltăseară tu ai mimat… finalul… Iau calul de la poartă ş-arunc floarea-n fântânăEra cam vestejită, ce-i drept… acu’ bea apăMă duc, te las cu bine,Continuă lectura „Eduard Bucium”
Andreea Văduva
Spuneți drept, vă rușinați?(31 august, Ziua Limbii Române)Autor: Andreea Văduva Voi care amestecați,Graiul sfânt, cu „străinisme” ,Spuneți drept, vă rușinați,C-ați crescut cândva pe prispe? Vă jenați fiindcă-ați băut,Apă din curtea bunicii?C-ați mâncat din vas de lut,Româneștile delicii? Mămăliga cu smântână,A făcut oameni din țânci,Azi vă vine „peste mână”,„Cum poți oare să mănânci?” Vă hrăniți doarContinuă lectura „Andreea Văduva”
Marian Florentin Ursu
DRUM ÎNAPOI de Marian Florentin Ursu Cât de plină şi totuşi ce goală odaie!Tăceri şi ecouri străbat prin pereţiCând mai trece-o pereche grăbită prin ploaie,Prin oglindă mai trec încă două tristeţi Între noi şi trecut e o punte de sticlă,Nişte umbre tăcute de mână se ţin,Când te caut strigând prin oraşul de ţiglăEu ţi-aş spuneContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Munteanu Gina Nicoleta
Limba română ~ Gia Munteanu~ Cine ar putea să spunăPe oriunde ar umblaDacă-n lume s-o aflaAlta ca limba română? Noi de-aici avem în mânăGraiul sfânt ce este scutCelor care s-au născutGângurind limba română. Ni-este vorba la-ndemână,E lăsată din strămoșiDe la daci mărinimoșiCe-au iubit limba română. Tuturor maică și zânăCu năduf glia-a cântat,A plâns și s-aContinuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”
Cornelia Gheorghe
Lacrimi prelinse peste viseCornelia Gheorghe Pe-un colț de stea stă visul meuAgățat de un nor ce învațăSă lumineze cerul greuCu-ntrega lui ființă. Din patru zări să se aprindăDorința unui gând luminos,Aripi calde să se-ntindăPeste visul meu frumos. Visul tinereții ce-a atinsOchiul dorinței și stelele,Când Carul Mare și-a întinsPeste iubirea noastră brațele. Cuprins-a cu-n sărut frunteaÎncununatăContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Peteleu Alexandru
Poetul Poetul cu-a sale versuriReușește să ne-ncânte,Să ne poarte-n universuriNemurirea din cuvinte. Cu penelul pe hârtieSlovele încep să curgă,Purtate de fantezieÎn etern să se răsfrângă. Dacă nu ar fi poetulSă descrie-n poezie,Stelele și infinitul,Cântecul de ciocârlie ! Sentimente și tandrețe,Tainice iubiri în noapte,Suferință și tristețe,Cine le-ar scrie pe toate? Ne cântă-n versuri poețiiFrumusețea din cuvinte,EiContinuă lectura „Peteleu Alexandru”
Gheorghe Avram
Iubire letală Profiriţa şi TrăznilăSe iubeau ca doi copii.Între ei boierul NilăCu-ale sale bogăţii Fără pic de omenieLe vorbi cu vrăjmăşie:— Voi să ştiţi că-n colonieŞi la mine pe moşie, Tot eu legile le fac!Aşa, că, tu, Profiriţă,Chiar de-ar fi să nu îţi plac,Să vii blândă pisicuţă Spălată şi-mparfumatăPe-nserate la conac,Că, îmi pari de ciocolată,ŞiContinuă lectura „Gheorghe Avram”
Coca Elena Mahalu
Întinde, omule, o mână! Întinde, omule, o mânăȘi fă din dar al tău sfânt rai,Căci pentru suflet, fapta bunăPortiță e spre ceresc trai. Nu fi nebăgător de seamăCu cel sărac și bolnăvior,Privește-l smerit, fără teamă,E ca și tine, un muritor. Azi ești pe treapta cea de susFără s-ai griji și trebuințe,Ușor, mândria te-a răpusNu veziContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Georgeta Radu
ÎNTOMNAREGeorgeta Radu Mă strânge vara-n brațe și-mi spune „bun rămas!”.Îmi bate toamna-n umăr, să-mi socotească vremea,și-mi dă o crizantemă pentru fiece paspe care-l fac spre iarna ce-albește-ntunecimea. M-apasă dimineața cu norii grei ca plumbul.Mă-ntorc în amintirea din anii primăverii,când visuri aurite împodobeau amurgulsperanțelor crescute dintâlcul Învierii. Mă-ndrept către odihna promisă tuturorala capătul puterii, prin rouăContinuă lectura „Georgeta Radu”
