Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină ? ExistăContinuă lectura „Atenție mare-mare-mare!”

Revedere în parcAutor Gia Munteanu2.02.2022 Mi-au înflorit și ghioceii în privireCând ne-am văzut în parcul din Copou,Mi-ai răscolit o iarnă-n amorțireȘi primăvara-n suflet a intrat din nou. Trecuse o eternitate peste amândoiDe când pierdusem orice mångâiere.Nu mai spuneam ca altădată,noi,Ne-îndepărta indiferența prin tăcere. Și trandafirii-au început să sângerezeCând lacrimile dănțuiau pe-obraji.Ce-ar fi putut în clipaContinuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”

URME DE LUMINĂ În acordurile nopții, sub covor de stele muteLuna-și varsă asfințitul peste chipuri ostenite,Flutură cununi de umbre, ziduri negre-n amăgire,Se duc vise ne-mplinite spre neant, în nălucire. Scapără pe cer tristețea necuprinselor tăceri,Se-ntrevede începutul unor false învieri,Se târăște neputință de-a grăi în adevăr,Palma somnului asudă peste florile-mi din păr. Somnul lumii se întindeContinuă lectura „Mirela Cocheci”

GLASUL INIMII Trec anii prea ușorIubirea, tot mai mareEa, nu se ostoieșteÎși caută alinare Iar inima îndurăȘi caută în neștireDe va găsi și eaMai multă fericire… Trec anii și se ducDoar inima tânjeșteDeși tu ai albit,Ea simte că iubește Și nu mai ai ce faceCă ea arde ca jarulPesemne, de la viațăMai vrea încă nectarulContinuă lectura „Ștefan Sitaru”

Tristețea Oameni dragi, lăsați tristețea și strângeți la piept speranța,Că tristețea nu-i vreodată sătulă, vrea să vă domine viața,Sapă ne-ncetat, mai adânc în suflet, până-l vede sângerând,Și se cuibărește, fără să ne dăm seama și în inimă și-n gând. Puneți soarele-n priviri și căutați-l printre norii întunecați,Nu vă înstrăinați de semeni, c-aveți părinți, prieteni șiContinuă lectura „Lucia Marin”

Daniel Corbu:Teodor Dume sau Singurătateaca religie salvatoare Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume. Născut în 1956, trăitor la Oradea, cu un debut editorial în 1985 (Adevărul din cuvinte, prefață de Gheorghe Grigurcu), cu excelente volume de poeme (Strigăt din copilărie – 1994, Azil într-o cicatrice –Continuă lectura „Recenzie de carte: DEVORATORUL DE UMBRE, autor ~TEODOR DUME~ de Daniel Corbu”

Durerea atingerii Sunt nopţi în care îl ignori pe Dumnezeufrigul îţi taie răsuflareapari o statuie care imită o rugăfără să ştiirupi din cuvinteca dintr-ohalcă de carne crudănu te interesează nimicîn patul tău cinevaa făcut dragosteîţi tremură mâiniledar tacipriveşti dintr-o bătaie de inimădurerea ţi se prelinge în sufletca un răstignit aştepţi dimineaţaprin care încerci să evadeziContinuă lectura „Teodor Dume”

Strigă din copilărie La capătul pridvorului un stâlpalbit și gârbovit ca un moșneagîmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,de dincolo, de dincoace de prag.Cum sprijină un Univers de dormă-ntorc mereu cu inima la el,la colțul lumii noastre din pridvorcu dor de lunci, blajin și subțirel. Mă scurg prin el, tăcut, în rădăcini,și-mi place-adeseori să măContinuă lectura „Teodor Dume”

SUB UN PETEC DE CERde Georgeta Giurea Peste marea albastră rătăcesc albatroși,Risipiți prin văzduh, neînvinși de furtuni,Printre bucle de timp, aiuriți, curioși,Cu avânt prometeic peste-nvoalte genuni. Își înalță solemn, stropii mari atingând,Printre stele de os și luceferi de ger,Aripi de chihlimbar în al toamnelor gând,Sub destinul albastru, sub un petec de cer. Țipete răvășesc, apeContinuă lectura „Premiul special al zilei 27 Ianuarie ~Georgeta Giurea ~”