Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Un cerb cu stea în frunte Se-nveselea pădurea în amurgCă s-a născut un cerb cu stea in frunteÎn poienița unde ape curgȘi unde drumuri duc spre vârf de munte. Când cerbul tată și-a văzut feciorulPecetluit cu steaua de-mpăratA adunat la dânsul tot poporulL-au sărutat și i s-au închinat. Micului prinț i-au hărăzit domnieDin asfințit șiContinuă lectura „Maria Ruscanu Bălăcianu”

ÎN FIECARE ZI Şi-o rază rătăcităpoate să sculptezefigura ta,Sau ploaia jucându-sebaba-oarba pe fereastră.Toamna –reflex din oglinda uneiveri de pe străzi.Pe bulevardbur de ceaţă, mâini întinsese prelungescpe trotuar flaşnetarulîntoarce-n trecut melodia.Apoi tăcerea nopţii-n claxoanefurioase,paşii, mereu inegali,sau prea egalulclipelor, scurse încăutarea ochilor tăi –aceleaşi lungi şi regulatetic – tacurilacrimi de orologiu… Redactor șef: Camelia Boț

O punte peste ape Când inima-mi cerșeșteo mângâiere-n noapte,Timidă eu te cautprintre avide șoapte.Când nu ești lângă mineeu te aduc aproapeFăcând din doruri multeo punte peste ape. Te-nlănțui printre rânduricu străluciri de spații,Pe buze curcubeeîmi înfloresc senzații,În mii și mii de gânduriun chip crește din dor,Îmbrățișez fiorii,senzația de zbor. La margine de suflet,cu lacrima fierbinte,VomContinuă lectura „Carmen Pinte”

SĂ-MI FII Aș vrea să-mi fii vapor în largul măriiSă ancorezi arzând la malul meu,Să ne iubim la poalele-nserăriiȘi-apoi să pleci plutind cu dorul greu. Aș vrea să-mi fii nisipul ce îmi ardeTot corpul care-mi freamătă de dor,Să-mi fii marea ce-mi stinge focu-n noapte,Și vântul care-mi poartă doru- n zbor. Să-mi fii în noaptea neagră,Continuă lectura „Floroiu Viorica”

EA-I TOATĂ-MPĂRĂȚIA MEA… Deși mă vezi cu mâna-ntinsă,Brăzdată-n riduri, de la ani,Cu ea-am muncit clipă de clipăPământul, pentru câțiva bani. Aplecat, îți stau înainte.Nu mă măsor cu vrerea ta.Nici hainele-mi prea ponositePoate că nu îți spun ceva. Mi-e inima de griji, prea plină.Și n-are unde-a se culca.Un colț de-ungher și o lumină,Și-o pâine, poate-ar ajuta.Continuă lectura „ALINA PETRONELA HULUBEI”

AI FI PUTUT SĂ MAI RĂMÂI ai fi putut să mai rămâi,dar iarbase uscase necosită;am vrut să te ridic,dar nicipsalmii cântaținu ajutau,se loveau declopotul ruginit;m-a durut cântecul tău,ce-ngreunacrengi uscate,ninse și plouate;era prea târziu…atât de târziu…și-așteptam zadarnic…ai fi putut să mai rămâi,chiar de noriipicurau neliniștițipeste pieptul nostru…între noi,priviri în tăcere,întrebări zdrobite subcopite de cal sălbatic…mi-e totContinuă lectura „Flori Gomboș”

Iubiri fără cusur Prin vadul morții-am fost a ta femeie,Am renăscut prin plumburi și otravă,Ne despărțeau doar ghimpii în tranșeeȘi liniștea din Marea Scandinavă. Răscruci de vânturi ne-au ieșit în cale,Încremenise liniștea-mprejur,Din lacrimile noastre verticaleSe înălțau iubiri fără cusur. Cirezi de-albastru rătăceau în cer,Din firul ierbii ecloza un șarpe,Prin inimă trecea un grănicerIar umbra taContinuă lectura „Lina Blum”