Rang de primăvară Tu ‘nalți tot universul meu în rang primăvăratic,Mă duci în brațe-n raiul tău de liliac sălbatic,Să-not în râuri de culori, să-mi prinzi în păr zefire,Sunt și nu sunt eter, cuvânt, sunt nor și sunt sclipire. E-un fel de joc neamăgind supunerea-n simțire,Ecou de adorări lumești, dar agere din fire,Mă-mbată, zorii să-ți culegContinuă lectura „Mira Minu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ioan Avram
Printre cetini verzi de brad O, rămâi a mea crăiasă printre cetini verzi de brad!Strălucesc iar luminițe precum pietrele de jad,Ochii tăi ca două stele mă țintesc acum în tainăȘi le simt fiorul dulce ce pătrunde-adâncprin haină. Vântu-adie dinspre lac cu-n miros îmbietor,Îmi tresar acum pe buze doar cuvinte de amor,Printre cetini ciripesc două păsăriContinuă lectura „Ioan Avram”
Paul Andrei Rîpă
IL FICO- C’è un frutto prelibato,che ha rinchiusosotto la sua buccia violaceatutta la dolcezza di questo mondo.In esso palpitaun cuore amorevole, pronto a sfamarele anime povere e ingenuealla ricercadell’amore infinito.Quel frutto violaceo,prelibato,che cresce anche nelle terre più aridedi questo mondo,è il divino fico. Smochinul Este un fruct escuisitcare a închissub coaja ei violaceetoată dulceața acestei lumi.ÎnContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Felicia Percec
Aprilie O gâză soarbe din potirul plin cu miresme-mbietoare,A unei zambile ce-și scaldă bobocii-n razele de soare,Pe-un ram de măr a poposit un fluture nerăbdătorSă-și balanseze-aripa moale pe brațul unui pufos nor. Un greieraș trezit în grabă de-un bondar negru și grăsunSolfegii face, lustruindu-și chitara, pe-o frunză de-alun,Prin iarba-naltă, o furnică, urmărită de un broscoi,TrageContinuă lectura „Felicia Percec”
Cristina Maria Niță: comentariu Bogdan Florin Boitan
Trimite-mi fluturi – Cristina Maria Niță Trimite-mi fluturi albi la miez de noapteȘi spune-le să mi se-aștearnă-n părCa-n pomi, lumina florilor de măr,Pârâie peste umerii de lapte. Mai spune-le să-și ningă pâlpâindasmerenie, sub streșini, pe la geam ,Să se-nfioare iarna de pe ram,Suflarea ei să nu-mi înghețe tinda. Le spulberă pe aripe, troieneși-un caier deContinuă lectura „Cristina Maria Niță: comentariu Bogdan Florin Boitan”
Vasilica Purice
SĂ UITĂM Să trăim iubirea în două emisfere,Dacă prin lume, nu-și mai are locȘi-om planta alte livezi de mistere,Ce au pe ramuri flori râvnite de noroc! Printre boboci muți, rămași închistați,Dezlega-vom vocile confuze ale firii,Cu fiori temeinici, de sub zori înaripați,Cu viers catifelat, precum trandafirii! Vom menține în viață seva cea mai pură,Adunată dintr-o fostăContinuă lectura „Vasilica Purice”
Dragoș Radu
Actualmente Pământul meu bombat e in derivăca un balon umflat cu tragediecară un plic deschis fără salivăîn el mucegăiește poezie Peste al lui trup se târâie doar sforicobre albastre ce sclipesc la lunăîn pielea lor stau ghearele de cioriiar croncănitul prin sorginte sună Nacela veche atârnă ca un fătce-a hibernat bolnav o veșniciedin capul luiContinuă lectura „Dragoș Radu”
Dorina Omotă
E prea târziu La ieri, de ce să mai gândesc ?Când azi sunt spin înțepător,Și-n labirintul cel grotesc,Văd doar minute care dor. Uitând că la începuturi,Aveau aripi de iubire,Iar în suflet mii de fluturi,Se trezeau din adormire Dar le-am frânt la toți avântul,Și-am fugit de ei afară,Eurus mi-aduse vântulIar eu am ajuns o fiară AmintirileContinuă lectura „Dorina Omotă”
Nicoleta Lupu
Gând Am scris despre iubire,Dar nu știam ce scriu,Surâsul din privireMi-era izvor pustiu… Priveam cum râde luna,Când te-aștepta în prag,Acum îți cată urmaCe-o suflă vântu-n larg. Tu strigă-mă, nebun,Dintr-un albastru-al vieții,Și fă-mă să răzbunÎnfrigurarea gheții, Mă cheamă către seară,Când noaptea o îngână,Cu ochi de lună goalăSă te privesc, nebună, În stepa arzătoare,Când strălucește luna,Cu zâmbetContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Petre Vatuiu
Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”
