Arhive categorie: Fără categorie

Daniel Corbu:Teodor Dume sau Singurătateaca religie salvatoare Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume. Născut în 1956, trăitor la Oradea, cu un debut editorial în 1985 (Adevărul din cuvinte, prefață de Gheorghe Grigurcu), cu excelente volume de poeme (Strigăt din copilărie – 1994, Azil într-o cicatrice –Continuă lectura „Recenzie de carte: DEVORATORUL DE UMBRE, autor ~TEODOR DUME~ de Daniel Corbu”

Durerea atingerii Sunt nopţi în care îl ignori pe Dumnezeufrigul îţi taie răsuflareapari o statuie care imită o rugăfără să ştiirupi din cuvinteca dintr-ohalcă de carne crudănu te interesează nimicîn patul tău cinevaa făcut dragosteîţi tremură mâiniledar tacipriveşti dintr-o bătaie de inimădurerea ţi se prelinge în sufletca un răstignit aştepţi dimineaţaprin care încerci să evadeziContinuă lectura „Teodor Dume”

Strigă din copilărie La capătul pridvorului un stâlpalbit și gârbovit ca un moșneagîmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,de dincolo, de dincoace de prag.Cum sprijină un Univers de dormă-ntorc mereu cu inima la el,la colțul lumii noastre din pridvorcu dor de lunci, blajin și subțirel. Mă scurg prin el, tăcut, în rădăcini,și-mi place-adeseori să măContinuă lectura „Teodor Dume”

SUB UN PETEC DE CERde Georgeta Giurea Peste marea albastră rătăcesc albatroși,Risipiți prin văzduh, neînvinși de furtuni,Printre bucle de timp, aiuriți, curioși,Cu avânt prometeic peste-nvoalte genuni. Își înalță solemn, stropii mari atingând,Printre stele de os și luceferi de ger,Aripi de chihlimbar în al toamnelor gând,Sub destinul albastru, sub un petec de cer. Țipete răvășesc, apeContinuă lectura „Premiul special al zilei 27 Ianuarie ~Georgeta Giurea ~”

Te iubesc, Sfântă Scară a vieții! Mi-e firea, ca iarna, ca barba și părul,Nu în ghețuri, cleștar de cristalCi în albul care îmi înfloare ca mărul,Cu roz și albastru fructând în oval! Mi-e firea în feciorul care-mi calcă pe urme,Trimis de ecoul de când l-am chematDe la tata trecut peste a vieții culme,Darul său, unContinuă lectura „Ionel Rusu”

SCRIU CU LACRIMI DE CERNEALĂFlorentina Savu Scriu cu lacrimi de cernealăPe răbojul meu din suflet,Dragostea mereu mă cheamăSă-i donez al vieții umblet, Să colind pe-atâtea plaiuriCu lacrima șiroindu-mi,În slove cu idealuriPe caiete, amintindu-mi Că viața-i tare ciudată,Usucă lacrimi, în cuvânt,Așezând iubirea toatăCa florile pe mormânt! Lacrimile mi-s albastreȘi-n ele scald omenirea,‘S cânt de pasăre măiastrăȘi-aduc,Continuă lectura „Florentina Savu”

RECVIEM DE IARNĂ Ninge sfânt, iubito ! Recviem de iarnă…Cad din cer steluțe peste inimi seci,Îngeri dalbi coboară, tainic, să recearnăNostalgii rămase-n ale vieții teci. Ninge a uitare, ninge a iubire,Ninge cu suspine, ninge cu alin,Fulgii cad feeric, la a lor topireClipa-ncremenește în al vremii scrin. Pe cărări de gheață, calde-odinioară,Drumețesc prințese în veșmânt vernal.OContinuă lectura „Mugurel Pușcaș”