Zbor spre înălțimi

Comoara

Ah,cum te-nvață Viața
Și-amar și fericire
Invidie și ură
Uitare și iubire

E-un dascăl eminent
Tu, repetent mereu
Cu curcubeu-n suflet
Trăiești ca un pigmeu

În anotimpuri scurte
Îți numeri anii vieții
O roată într-un bâlci
Unde se-nvârt bobleții

Acum ești sus sau jos
Și plin de-amărăciune
Ori mlaștină ori jar
Cenușă și tăciune

Ne măcinăm de gânduri
Și de greșeli absurde
Torentul vieții spală
Ani, ore și secunde

Neîmblânziți de doruri
Amurgul când coboară
Privind în urmă Viața
Ne pare o comoară

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

PLUS ABSOLUT

Să-mi întinzi mâna ta înapoi peste timp
că am fost amândoi doar un anotimp
şi când frunzele- au devenit ruginii
conjugam la trecut verbul de a iubi

Dacă vrei să mă ai, dacă vrei să-ţi mai cânt,
să pui semnul egal între cer şi pământ
că ne-aşteaptă acum un teribil sfârşit,
dintre minus nimic înspre plus infinit

Mă cunoşti de acum când e toamnă pe culmi
şi aştepţi în zadar strigătul altei lumi,
eu la fel în zadar încă te mai aştept,
devenind peste timp un bătrân desuet

Şi în lumea aceasta de mari diletanţi,
parc-am fi doi amanţi peste mări emigranţi,
parc-am fi doi iubiţi cu idei de final,
alergând printre munţi spre suspinul fatal

Te iubesc în abstract , te iubesc obiectiv
dar conjug tot trecutul la infinitiv
şi ascult un ceasornic ce bate tăcut
dinspre minus nimic, înspre plus absolut

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ADIO

Nu mi-a fost dat să-ți înțeleg plecarea,
Nici nu am căutat să înțeleg,
Cum nu-nțelege țărmul de ce marea
Duce-n adânc tot zbuciumu-i întreg.

N-am alergat plângând în urma ta,
Deși izvor de lacrimi necurmat
Mi-s ochii. Ce mai folosea,
Să știi ce mare-i dorul meu turbat!

Nu ți-am mai scris apoi nici o scrisoare,
N-am mai vorbit de tine nimănui.
Am îngropat iubirea-aceea mare,
În sufletu-mi. Iar astăzi, îl încui.

Nu vei mai ști ce dor îmi e de tine,
Cum număr zilele ce trec pe rând.
Atât mă rog: să-ti fie ție bine,
Și te mai mângâi doar la mine-n gând.

Atâtea lucruri par neînsemnate,
Dar pentru noi, neprețuit odor.
Hai, sterge-ți lacrima acum, bărbate,
Așa-s iubirile, se nasc și mor…

Ne vom purta durerea separat,
Ne vom vorbi în gând de toate cele,
Vei locui în gândul meu curat,
Vei fi tot timpu-n visurile mele.

Cât te-am iubit! Cât m-ai iubit! Știu bine,
Că ți-am fost dragă neînchipuit!
Plecăm la drum cu inimile pline,
Când ceasul despărțirii a sosit.

Adio, omul meu atât de drag!
Adio, partea mea de fericire!
Prind astăzi în al inimii șirag
Cea mai frumoasă perlă de iubire.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Enigmă

Am răsărit, dar nu din întâmplare,
ci din apusul meu, din coborâre
m-a ridicat o forţă în picioare
lăsând în urmă-o viaţă printre dâre,
nu-mi amintesc exact ce-am fost odat’,
dar simt c-am făcut salt spre infinit
şi-n urmele de viaţă ce-am lăsat
stă adn-ul din care-am pornit.
Trăim în vis, sau visul ne trăieşte
acest mister ce nu e dezlegat?
ce forţă din neant oare trezeşte
din altă viaţă, omul, de moarte secerat?

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

existență asimptomatică

am sărit peste-o geană de lună
am plivit un fir de lacrimă nudă
am tors un fus de nor alungat
şi umărul într-o subțioară mi l-am surpat
am cusut ploaia de cer şi de pământ
legământ pe viață că sunt şi nu sunt
şi-am deschis un oblon înspre nu vreau să fiu
când un flutur s-a pus pe genunchiu’-ncă viu
într-un valău de lemn an încrustat o hartă
să mă găsească apa cea stearpă şi moartă
nu am cruțat nici opaițul de stingere
dar nici aşa lumina nu m-a scutit de atingere
am fiert într-o căldare de tuci dulceața plecării
şi m-a izbit în nări mirosul neuitării
ca să simt negreşit că toate îmi trebuie
şi nu pot decât să le las să se vremuie
iar eu pe lângă toate să fiu a nu fi
şi asimptomatic să exist zi de zi

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Fără tine

Cerul mă condamnă la răscruce,
Unde vara a-nflorit iluzii,
Nu știu de e rătăcire sau mi-e cruce,
Toamna-mi vine fredonând confuzii.

Mi te caut în tăcerea nopții,
Am albastrul tot în buzunar,
Vreau să îl plantez în fața porții
Și te strig în gândul meu hoinar.

Vreau să mă auzi ca pe un clopot,
Ce îți bate-n piept, cu stânci și sare,
Să mă simți, ca pe al ploii ropot,
Vreau să mă privești ca pe o zare.

,,Vreau să mă miroși ca pe-o fereastră”
Și să guști felii din anotimpuri,
Să îți fiu, în zori, o floare-albastră
Ce tresare-n macii de pe câmpuri.

Nenuntită-i clipa ce se pierde
În aleanul vieții, fără tine,
De îți sunt albastrul, tu-mi ești verde,
Ce zvâcneste-n macii din coline.

Fără tine, iarna-i prinsă-n ghețuri,
Ghioceii stau pe sub troiene,
Primavara-și etalează prețuri,
Vinde amăgiri cotidiene.

Fără tine, timpul mi-este stâncă,
Pasu-i greu și pragul fără flori,
Viața mi-e prăpastie adâncă,
Clipele-au tăcut, fără culori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bumerang…

Nu am averi și nici palate…
De mică am învățat ce înseamnă a răbda
Chiar de mereu m-au tot lovit săgeți înveninate,
Eu Tată, am lăsat să fie voia ta!
Acelora ce socotesc cu pizmuială
De ce primesc răsplată făr” să cer,
Am vărsat râu de lacrimi, zeciuială,
Dar m-a ținut de mână Tatăl, să nu pier!

Se întorc pe rând și roțile rotunde, și pătrate…
Și fiecare va primi înapoi ce-a dat!
De-ai aruncat venin pe suflete nevinovate,
Să nu crezi că destinul ți-i cruțat!
Căci nu te pot scăpa închinăciuni, nici rugăciune!
De-ai asuprit cu vorba-ți grea și ticăloasă,
Pe-acel ce lăcrima-n genunchi, cu suflet ars, tăciune
Ce-avea răbdarea temelie și iertarea casă!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Împărțire

Am să-ți mai spun două cuvinte la final
Sau poate trei de luna mă inspiră
Și am să strig cărunt, avid și colosal
In timp ce-njunghii cerul cu o spiră

Tu vei privi cum curge bolta printre noi
Tiptil cu remușcare fuge-albastrul
Se-imparte cerul și pământul tot la doi
In mine și în tine stă dezastrul

Tu ești o simplă surdo-mută eu un orb
Ce-au devenit subiecți de poezie
Pe-un alb imaculat al filei zace-un corb
Cu aripi lungi stârnind o erezie

Din trupul nostru ies vulturii de pradă
Căci suntem arca acestui Dumnezeu
Oamenii și păsări, spectacol de estradă
Ce-așterne praful adus de alizeu

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț