Zbor spre înălțimi

GÂND

Tu
te așezi in fotoliu
ca într-o imagine a copilăriei,
singurătatea ți se târăște la picioare
și ar vrea să acopere
rana de pe umerii tăi,
cu o viață.

Ție
ți se văd numai ochii
și capătul gândului
sosit de la mari depărtări,
acolo zăpada e un legământ
al iubirii de tot
și profeții își trimit caii albi
să vestească în lume-ntâmplarea.

Tu
te așezi in fotoliu
ca într-o imagine a copilăriei
și rana de pe umerii tăi
este însăși singurătatea
strivită la picioarele nopții
cu lumina grea, dintr-un gând…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ningea cu mirese

Ningea cu mirese și cu prunci nou-născuți
Și eu te pictam de la mijloc în sus,
Culori inventate de nori la apus
Roteau indecis ochi mirați de pescuți.
Fuioare de fum se-mpleteau într-un cod
Secret, către Doamna cu chipul din vis
Iar eu rămâneam doar un mire proscris
Cu pana în aer și-n gât cu un nod.
O noapte sortită m-a nins în secret
Cu chei și mi-a spus să aleg hotărât,
Mi-am luat înspre ziuă o cheie de gât
Și-am ars lumea-ntreagă și niciun regret
N-a stat să mă-ndoaie și fără zăvor
Cu degete ferme te-am prins în tablou
Cu chipul din vis și-n jur un halou
Plutea ca o ceață…te-am dus în pridvor
Ți-am rupt chiar și rama, pictată și-n jos,
Erai bucuria, doar viața-ți lipsea
Și-a nins iar cu stele și ultima stea
Ți-a dat ție viața-mi cu-n fluier de os.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

1. Pentru a evada din colivia prudenței, ai nevoie de puțină nebunie numită curaj.
2. Orice floare are-o rădăcină; orice reușită are rădăcina în străduință.
3. Apa care nu curge băltește, mintea care nu lucrează stagnează într-o gândire limitată.
4. Dacă am trăi mai lucid, nu ne-am mai rătăci în propriile trăiri.
5. Odată cu perpetuarea minciunii, dispare încrederea și este înscăunată trădarea. Adevărul este judecat de ipocrizie și răstignit de lașitate.
6. Sufletul meu se află la volan pe drumul existenții mele. Adeseori e nevoit să împingă înainte această mașină numită viață.
7. Când pui sufletul pe tavă, mai devreme sau mai târziu cineva tot va bagă cuțitul în el.
8. Cât de slabi devenim când iubim prea mult pe cineva.
9. Unii dintre noi trăiesc mai mult, în vreme ce alții nu se maturizează deloc.
10. Singurătatea mă deprimă, dar nu-mi trădează încrederea.
11. Îmbrăcăm hainele mărinimiei doar la Paște și Crăciun, dacă între timp nu au rămas prea mici pentru a acoperi meschinăria noastră.
12. E o diferență între faptul de a cunoaște calea și faptul de a o urma.
13. Lucrurile importante nu se văd, nu se aud, doar se simt.
14. Doar cine se ridică pe propriile aripi poate atinge cerul.
15. Nu ne oprim niciodată din a iubi, poate doar din a mai spera.
16. Temerile noastre sunt gratiile comportamentului nostru.
17. Nu toți cei care-mi dau ATENȚIE îmi sunt prieteni. ATENȚIA poate fi călduroasă sau răutăcioasă. Prima mă încântă, cealaltă mă revoltă și ambele necesită ATENȚIE.
18. Cel care te împinge să-ți depășești limitele, este de fapt același individ trimis spre tine, pentru a te elibera de vechile tale tipare.
19. Lacătele încuiate vor fi distruse dacă nu au chei. Capetele încuiate vor fi distruse dacă nu au minte.
20. Doar prin căutarea sinelui, voi găsi scăpare đin realitatea iadului acestei lumi.
21. În seiful amintirilor mele stă ascunsă complicitatea zâmbetului tău.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Amurgul

Ningea-n amurg cu fluturi colorați
Pe move bucurii de liliac,
Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,
Am învățat atunci, întâi, să tac.

Eu nu văzusem un amurg așa,
Cum am văzut în ochii tăi atunci,
Când soarele în ei se liniștea
Și-apoi se risipea-n sprâncene lungi.

Și se făcea că un amurg întreg
Păștea molcom în bucle arămii;
Eu încă n-aveam cale să-nțeleg
Cât de frumoasă tu puteai a fi.

Salcâmii-nalți ningeau și ei arar,
Cu flori mărunte, albe-n părul tău.
Ce-aș fi putut a spune când măcar
Nici eu nu mai știam dacă sunt eu!?

Amurgul se topea în buze moi.
Ningea pe cer cu stele multe, mii
Și parcă focul lor ardea în noi;
Și eu tăceam și tu. Mai știi, mai știi?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Am să merg

Am să merg, într-o seară cu lună și stele,
Să caut flori de rouă, mici stropi de argint;
Voi cuprinde tot cerul cu brațele mele,
De pletele vântului în zbor să mă prind.

Voi dezbrăca lunca de rochia ei verde,
Pădurea de brad o voi face eșarfă,
Poezii am să scriu, cu versuri superbe,
Și până în zori mângâia-voi o harfă.

Și toate acestea vor fi împlinite
În zile cu flori presărate-n lumină,
Când ochii cei mari ai femeii iubite
Luci-vor de drag într-o mică grădină!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Destin

Mi-au zidit ființa pe un colț de zare,
Pe-un versant de munte prăvălit în mare,
Prinsă-n două lumi, fără de scăpare,
Nu pot să cobor, nici să urc pe cale…

Ploile mă surpă, adâncind cărarea
Valurile bat, răscolind uitarea,
Soarele- n apus mă ademenește,
Și la răsărit, visu’- mi răscolește,

Mă cerne mărunt, prin site de mori,
Și- mi macină somnul, printre patru sori,
Rătăcind prin hăul vameșilor, tristă,
Cu cei patru sori, legați în batistă,

Stinsă e lumina, dar ea se răzbună,
Din odaia nopții, zăbovi o lună,
Pe oglinda apei, lunecă-n tăcere,
Printre văluri albe, zdrențe de durere.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ană…

Ană, în pridvorul casei, soarele și-a făcut scară,
Două mere sunt pe prag, dorul a rămas de-aseară.
Când ai luat, în zori, ulciorul, te-ai făcut că nu le vezi
Și -ai pornit așa, grăbită, la fântână, prin livezi.

Ciutura nu vei găsi-o, am furat-o pe-nserat,
De ți-e sete, să mă chemi! Sunt cu plugul la arat,
Potecuța mă tot strigă și-am pornit-o ca turbat,
Șapte dealuri am în cale, șapte dealuri le străbat.

Ți-oi aduce, la chindie, două mere și-o gutuie,
Ană, să păzești pridvorul, unde soarele se suie!
Bate vântul, răscolește, de departe-ți văd altița,
Am ajuns, dar nu-i de șagă, acum ai închis portița.

Dar ce joc îmi faci tu mie, zăvorând cu doruri grele
Ochii mei încrâncenați în șiraguri de mărgele?
În odaie, un opaiț luminează ochii mei,
Ană, Ană, pui de drac, în privire am scântei.

Ană, în pridvorul casei, luna și-a făcut o scară,
Dorul nu știe de șagă, tu l-ai făcut de ocară
Și s-a cuibărit tiptil în buchetul de sub grindă,
Mirosind a busuioc și-o intra hoțește-n tindă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Câte-n lună, câte-n stele

Câte-n lună, câte-n stele
Toate-s dorurile mele
De demult, și de acum
Pe al vieții tainic drum.

Când era salcâmu-n floare
Strângeam vise-n cingătoare,
La urechi, cireșe coapte
Și trăiri cuprinse-n șoapte.

Am plecat singură-n lume
Lăsând vara cu lungi umbre,
Anii au trecut pe rând
Cu tinerețea în gând.

Nu mai pot să fiu copil
Printre ani pășesc tiptil,
Număr florile de tei
Ce-mi însoțesc pașii grei…

Câte-n lună, câte-n stele
Așa-s dorurile mele,
Multe, udate cu rouă
De inima ruptă-n două,

Ce plânge la ceas de seară
Trecutul, care coboară
Cu pașii grăbiți de timp,
Schimbând iar un anotimp…

În acorduri de vioară
Mi-amintesc, a câta oară?
De dulcea copilărie
Ce în veci n-o să mai fie,

Așa cum a fost odată
La casa cu maci la poartă,
În cerdacul cu mușcate
Și povești adevărate…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Despre dor…

În graiul spicului de-acasă
Și-n lutul greu prins într-un plug,
În limba dulce și frumoasă,
Stă dorul-cântec în amurg.

Că nu e vorbă pusă-n palme,
Băută din ulcior cu apă…
Din ale sorții ape calme
Clepsidra vremii se adapă.

Cuvântul dor are de toate:
Iubire, crez și jurământ,
Frânturi de viață și de moarte
Și rădăcini aspre-n pământ.

Doar unu-i dorul scump de țară,
Ce-și duce chinul prin străini,
Și altu-i dorul care ară
În porți mâncate de rugini.

În lume este dor de mamă,
De frați, nepoți și de bunici,
De chipul mamei prins în ramă.
E dor de oamenii de-aici.

Dar dorul care face punte
Între dorința de-a iubi
Și între gându-ascuns sub frunte,
E dorul nostru de a ști!

De-aceea, azi, mi-e dor și doare,
Căci dorul nostru nu-i ușor,
E prins în razele de soare…
De veșnicie-mi este dor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț