Eugen Dorcescu

BARBĂ-COT
Pentru Mirela


Aseară, piticuțul Barbă-Cot,
De care și uitasem, mi se pare,
Pe-o stradă prefăcută în cărare,
M-a-ntâmpinat, străin, ca un robot.
Am tresărit, o clipă, amândoi:
Îl mai cunosc? Mă ține, oare, minte?
Ci iată-l cum alunecă-nainte.
Ci iată-mă cum lunec înapoi.
În jurul lui, un stol de prichindei:
Alina, și Lizuca, și Andrei,
Raluca, Roxi, Dana… Cine știe
Ce nume poartă-această gălăgie?
Și-acolo-n depărtare, unde nu-i
Nici soare-ntreg, nici umbra nimănui,
Ca prin minune, eu sunt, iar și iar,
Gonind din calendar în calendar,
Până mă aflu-ntocmai cum eram,
În clasa-ntâi, cuminte, lângă geam,
Căznindu-mă să scriu și să socot,
Cerând, în șoaptă, sfat lui Barbă-Cot.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Silvana Toma

Lasă, Ană

Lasă, Ană, lacrima să curgă
și să sape-n piatra de mormânt,
plânsul tău la stele să ajungă,
și să cadă-n ploaie pe pământ.

Să îmbogățească glia seacă,
să topească seculari nămeți
și s-oprească pasul care pleacă.
Ai lăsat atâta timp să treacă…
…
Lasă, Ană dragă, să se-ntoarcă
cel pe care, încă, îl aștepți.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâul

Seminţia bujorilor

Zicere:
Nu doar ne tragem din strămoşi,
Dar ne hrănim cu seva lor,
Noii arhangheli glorioşi,
Încorsetaţi în glii ce dor.

Cât de adâncă-i, Doamne, rădăcina
Acestui trunchi ce prin milenii-şi creşte
Frunzarul, ocrotind cu el grădina
Din care, neamul, floarea-şi sumeţeşte?

Din seve de la primii regi pornite,
Pe oase îngropate cresc bujorii,
Chiar răscoliţi de năvăliri smintite,
Rămas-au loc de odihnit feciorii.

Suntem aici, zidiţi întru’ nădejde
De mii de ani! Când bine, când amarul
Ne potopeau, am ocrotit pe mejde
Şi-n suflete, bujorul şi stejarul!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adnana Radu

ZÂMBET ASCUNS

Ce faci tu, zâmbetule?
Prin care colț de iarnă te-ai rătăcit
pe unde îți alergi caii năzdrăvani
prin care timp
prin care ani te-ai pribegit
prin care anotimp durut
prin care colț de pe câmpie
pe care fir de păpădie îți numeri anii
tu, cel care ai mușcat din verde de pădure
și buzele ai muiat în boabele de mure
tu, cel care ai primit sărutul soarelui
și mângâierea caldă a vântului
pe unde umbli azi, hai-hui
prin ce cotlon vechi, prăfuit
îți doarme gândul ostenit
prin care amintiri înfrigurate
prin care râuri de păcate
te-ai poticnit?

Nu vezi cum soarele pripește
hai, vino, vino de-i vorbește
nu sta ascuns în toamne reci
cu frunze moarte în poteci
nu sta ascuns pe după ziduri ostenite
pe după ram de gânduri seci, ciuntite de-a nopților secure
nu sta ascuns pe după visuri jucate la masa de noroc
pe după visuri prinse în hățiș de gânduri încurcate
și stele agățate în cui de neîmplinire
vino-ți în fire
îmbracă-te în primăvară
și zboară
sărută marea
câmpia
sărută floarea
deschide-ți brațele spre cerul infinit
spre al zilei răsărit
și vieții-i zâmbește
ești filă de poveste
ești flacără arzândă
pe-o inimă nudă
la care se închină
cer și pământ
om și cuvânt.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mirela Butacu

CÂT DE PUȚIN AI FOST CU MINE, TATĂ!

Cât de puțin ai fost cu mine, tată!
Crescând, eu am plecat de-acasă-ndată.
Bătrânul măr cu frunza lui,
Mi-a spus că n-au fost ani destui
Când trec pe drum, se-apleacă și mă ceartă…

Și liliacul, cel cu floarea deasă
Mi-a spus că prea puțin am stat pe-acasă
Străine locuri m-au chemat
Și-n urmă nici nu m-am uitat
Și-acum cât dor în inimă m-apasă!

Un cuc bătrân mi-a spus că m-așteptai
Și după mine-n zare te uitai
S-arunci în calea lui cu bani
Ai fi dorit, doar să-ți dea ani
Căci timpul să-l întorci tu nu puteai.

Ce-i timpul, că mai ieri munceai cu trudă ?!
Case zideai, coseai prin iarba udă
Să uiți durerea bătăturii,
Țineai țigara-n colțul gurii
Nu te văitai ca cineva s-audă.

Cât de puțin ai fost cu mine, tată!
De ți-a fost greu și ți-am lipsit, mă iartă.
Pentru întoarcere-i târziu,
Dar știu că-n mine tu ești viu,
În suflet port…din tine, o bucată!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tatiana Pavel

Tăceri

Tăceri se cern în crucea nopții
Când țipă lung un pui de cuc,
Mă chemi? De zaci în fața porții
Te-ngrop în frunze, dor năuc.

Când strigi în van și-ngâni izvoare,
N-aud cutremurul din ploi,
Nimic din susurul ce doare
Nu-mpart cu rest amar la doi.

Contur de-mi cauți în surdină
Te leg la ochi…şi te reneg,
Sărutul încărcat de vină
A rupt în două…un întreg!

N-am ce să iert, căci nu exişti.
Pe-altar şi focul a-nghețat;
Icoana-ți, șir de idoli trişti,
S-a şters demult; eu n-am păcat.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ion Sima Delagaleș

DE VOI ÎMBĂTRÂNI…

Pentru că timpul mă fugărește
ca un lup flămând
mă voi refugia în zborul unei păsări,
acolo unde suflarea lui nemiloasă
nu mă va putea atinge
nici măcar cu un gând.

Sau poate voi coborî
în undele tămăduitoare ale izvorului
unde n-a avut niciodată dreptul la cuvânt.

De nu vor mai fi izvoare și nici păsări
mă voi ascunde în jocuri de copii
unde îmi voi căli trupul cu bucuria lor
ca el să nu mi-l poată îndoi.

Iar dacă vreodată voi îmbătrâni
mă voi împreuna cu umbra verde a pădurii,
unde timpul, oricât ar fi de flâmând,
nu mă va putea găsi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Corina Boț

Chipul morții

Am privit îndelung
chipul nemaivăzut al durerii
care m-a absorbit
în profunzimi de abis…
La fiece cotitură,
îl priveam iar și iar.
Ochii,
ochii îi erau de gheață,
iar timpul atârna
de cearcănele groase,
ciorchini de struguri
pe sub pielea creponată.
Oh…gura, gura-i
falii de pământ suprapuse
peste o respirație ghemuită.
Îi priveam chipul arcuit
sub pulpa degetelor
ce-mi brăzdau fața…
era chipul morții,
spre vindecare.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Marin

ARDERI LATENTE

Mai auzi, mai vezi cum suspină în ploi
Toți copacii vitregi ai zilelor de joi?
Îți mai fuge gândul de pe-un nor pe altul?
Încă spui cã ceru-i sinonim cu neantul?

Te mai doare, iarăși înc-un vis pierdut
Sau, poate, secunda lipsă din minut?
Trec pe lângă tine himere obscene
Sau cariatide cu gene șatene?

Nu-mi spune nimic, nu vreau un răspuns
Fiindcă-n râs m-am ascuns, să nu dau în plâns,
Dorm pe apucate și mănânc pe sponci,
Și printre cuvinte mai omit triftongi,
Încerc să vorbesc numai în consoane
Până îmi zdrelesc corzile vocale
Și te-aștept într-o gară fără căi ferate
Năpădită de melci și nevertebrate…
Ieri am scos din sipet rochia de mireasă,
Dantela e ruptă însă nu îmi pasă,
În sâni îmi ard latent ispite și păcate
Și-aș vrea să mă cufund în ochii tăi de noapte…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Silvana Toma

Nu mă părăsi

Nu mă părăsi, Iisuse,
azi, când toate mi-s apuse,
lacrimile toate, plânse,
răsăriturile-apuse,
bucuriile răpuse.
N-a rămas nimic!

Stau în noapte și Te strig,
și mi-e moarte, și mi-e frig,
și mi-e dor de timpuri duse,
când, în prag de sărbătoare,
te-așteptam, cu mic, cu mare,
așternând pe drumu-Ți floare,
și-mpletind în gând cu soare,
ramuri de finic.

Îmi e dor de ziua-n care
m-a luat în brațe mama,
alungând din suflet teama,
și c-un zâmbet mic,
mi-a șoptit: „fetița mamii,
peste noi vor trece anii,
și ne-om despărți o vreme.
Nicio clipă nu te teme,
ne vom revedea odată,
Domnul când va fi să cheme,
într-o lume minunată,
unde Pacea și Lumina
ne vor dărui odihna
binemeritată „.

Dacă-i voia Ta, Părinte,
dacă vocea Ta mă cheamă,
primește-mă, Doamne Sfinte
și m-așază-n Cer, de-a dreapta.
…
Am de regăsit o mamă,
și mi-e tare dor de tata!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț