Nicoleta Lupu

Iisuse

Iisuse drag, Iisuse blând, păstorul omenirii,
La Tine vin, cu dor plângând, pe calea mântuirii,
Primește-mă la sânul Tău, de oameni iubitor,
Punând inel pe mâna mea, de fiu risipitor,
Când pe Golgota greul crucii Te duce spre mormânt,
Să Te ajut, Iisuse-al meu, să Te ridic, căzând.

Iisuse drag, Iisuse sfânt, se-apropie furtuna,
Nu ne lăsa bătuți de vânt, ne domină minciuna.
Cu pași grăbiți, se-apropie pecetluirea lumii,
Iisuse, înarmează-ne cu arma rugăciunii,
Când pe Golgota vom urca și vom cădea sub cruce,
Ajută-ne, că suntem slabi și nu o putem duce.

Iisuse, merii-au înflorit, dar sufletul îmi plânge,
În postul sfânt al Învierii, păcatul greu mă strânge,
Cum să nu plâng, Iisuse drag, când seara plânge luna,
Și soarele se stinge-n prag, când toate îmi șterg urma?
Un dor târziu de Tine, Doamne, azi sufletul îmi frânge,
Noi vom cădea, pe rând, în gol, sub crucile cu sânge.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâu

Să nemurim!

Mai vrei să ştii ce vreme e afară?
Prea des, ninsori ne-au tulburat tăcerea.
Eu n-am să ies! I-aş face de ocară
Pe bârfitorii ce-mi contestă vrerea.

Ce dacă stol de secoli ne desparte,
Iar dăruirea mea drept erezie,
Au definit-o? Cu nescrisa carte,
Să nemurim în toamna mea târzie!

Furtuni de vorbe pângăresc tăcerea!
Chiar şi aşa, eu, toc, tu, călimară,
Să consemnăm doar ce ne este vrerea
Şi nicidecum rea vremea de afară!

3 octombrie 2019
Volumul ZIDIRI

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Avram

Printre cetini verzi de brad

O, rămâi a mea crăiasă printre cetini verzi de brad!
Strălucesc iar luminițe precum pietrele de jad,
Ochii tăi ca două stele mă țintesc acum în taină
Și le simt fiorul dulce ce pătrunde-adânc
prin haină.

Vântu-adie dinspre lac cu-n miros îmbietor,
Îmi tresar acum pe buze doar cuvinte de amor,
Printre cetini ciripesc două păsări drăgăstoase
Promițând daruri alese pentru zile luminoase.

Vise, visuri laolaltă se întrec să se reverse,
Fără frică de furtună sau de clipe cu averse,
Raze moi pătrund prin ramuri și ne mângâie norocul,
Pentru-o dragoste albastră a venit acum sorocul.

Mă scufund încet în stele să privesc mai în adâncuri
Să ghicesc ce dor te poartă, să-ți găsesc micile tâlcuri
Și cuprins de feerie să mă las în voia sorții
Până ziua se va pierde lăsând loc mrejelor nopții.

Lângă noi doar licuricii ne vor ține iar isonul
Strălucind prin iarba moale luminându-ne blazonul
Și cuprinși de voie bună se întrec să ne răsfețe
Dându-ne în pragul serii picătura de tandrețe.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mira Minu

Rang de primăvară

Tu ‘nalți tot universul meu în rang primăvăratic,
Mă duci în brațe-n raiul tău de liliac sălbatic,
Să-not în râuri de culori, să-mi prinzi în păr zefire,
Sunt și nu sunt eter, cuvânt, sunt nor și sunt sclipire.

E-un fel de joc neamăgind supunerea-n simțire,
Ecou de adorări lumești, dar agere din fire,
Mă-mbată, zorii să-ți culeg cu dulci săruturi sfinte,
Ca o oglindă-n absolut, tăcerea ta nu minte!

Am renunțat să mă revolt, mă înfașor în stoluri
De asfințit și mă topesc în fragede amoruri,
Extazul tău, ca un ocean, îmi murmură în noapte,
Serafic cerc îți conturez, cu inima, din toate!

Din toate câte-mpărtășim cu tainicele-abisuri,
O catifea de șoaptă-vânt mă poartă-n sacre visuri,
O curgere de-albastru simt și o putere lină,
Căldura ta de aur blând mi-aduce-adânc, m-alină!

Când se aruncă zorii-n slăvi, îmi înfloresc și spinii,
Te-ndepărtezi, cât marea mea dansează cu delfinii…
Rămân în armonii ce-mi sunt cerești și nesecate,
Dor cu nesaț se-adună-n oști, ești și nu ești departe.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eduard Bucium

Zori, în Rai

Te chem și vii, sub stele-s insomnii
pictez deja în palma ta flori străvezii
tu știi că poți să scrii, cu unghii, „dor”
pe piept la mine, și că n-am să mor

Gem și te chem, rănit de-atât frumos
dar nu-s dureri cum erau ieri… misterios…
taci… te dezbraci, lumină și suspin
eu sunt uimit… ai înflorit… și mă închin

înfiorat, la primăvara dintre perni
tu înțelegi și mă dezlegi de-atâtea ierni
ne contopim sublim într-un sărut…
vai, ce gust ai pe buze tu, de rai pierdut!…

Eu știu că-s viu, fiindcă brațu-mi drept
unește tâmpla ta cu al meu piept
să poată asculta un cântec vechi
cu-adami și eve, frunze și perechi

de ochi căprui și verzi, flori și livezi
și primăveri ce ieri erau zăpezi
și-n tâmplă ți se-ntâmplă brusc, o stea
o vezi și crezi, râzând,că-i steaua mea…

Tu simți că nu vom fi cuminți un ceas
între noi doi doar noaptea a rămas,
iar îngerul ce-n taină te păzea,
oftând, a lăsat cheia-n palma mea…

și a zburat pe-un pat de nori în cer
tu mă privești… zâmbești… ești un mister
și înțeleg… încep să te dezleg…
noi suntem jumătăți… eu vreau întreg

tu nu zici nu… tu ai în ochi scântei
și parcă nici nu ești dintre femei
dar știu că-i prea târziu pentru lăsat
căci eu nu-s sfânt, sînt doar un biet bărbat…
…….

Am cheia ta, căci îngerul tău bun
ori e nebun, ori surd, ori doarme, tun
pe patul lui din cer, făcut din nori
noaptea s-a dus, noi nu dormim, în Rai sunt zori…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Violeta Sabina Lazăr

Călătoria sufletului între stele și pământ

Divinul mi-a oferit ochii pentru a vedea o lumină nevăzută de cei ce își cred sufletul încă închistat în pământ. O lumină care nu este doar o strălucire, ci o flacără purificatoare ce dansează în întuneric, o rază care nu răsfață, ci luminează adevărul. Aceasta este o lumină ce doar cei condamnați la a înțelege fragilitatea existenței o pot vedea, cei care nu se simt atotputernici, ci doar învăluiți în fragilitatea lumii lor, dar care, prin smerenia lor, își permit să privească dincolo de cortina iluziilor și să recunoască magia tăcută a Universului. Ei sunt cei care, prin adânca lor înțelegere, dau naștere unui curcubeu de fericire ce se răsfrânge în toată ființa lor, ca o adiere blândă ce îmbrățișează sufletele celor din jur.

Sunt femeia care nu cunoaște granițele lumii ce vrea să mă închidă în tipare, femeia care merge pe drumuri pe care alții nu îndrăznesc să pășească. Sunt o stea căzătoare ce nu se lasă orbită de luminile false ale lumii ce vrea să mă determine să uit cine sunt cu adevărat. În aceste vremuri târzii, când timpul s-a întors ca o roată grea la origini, eu sunt martorul unui spectacol paradoxal: lumea se agită în căutarea unui sens într-un univers ce nu poate fi prins în cuvinte, în timp ce eu mă înalț către adevăratele valori, cele ce nu pot fi măsurate, ci doar simțite, trăite.

Iubesc cu o iubire ce se naște dincolo de cuvinte, o iubire ca un izvor ce curge tăcut, dar ce dă viață întregii lumi din jurul meu. Trăiesc cu o intensitate ce arde ca o flacără, dar în același timp, această flacără mă purifică, mă adâncește în esența mea. Ofer, nu pentru a primi, ci pentru că în darurile mele se află un ecou al universului. Ceea ce ofer nu îmi aparține, nu este al meu, ci este doar o fărâmă din ceea ce mi-a fost dăruit. Este un gest natural, ca ploaia ce nu cere permisiune să cadă, sau ca vântul ce nu întreabă dacă i se permite să își schimbe direcția.

Sunt un suflet vechi, ca un copac bătrân cu rădăcini adânci în pământul uitat de timp. Trăiesc în cercurile tăcute ale existenței, unde înțelepciunea se adună ca frunzele căzute toamna. În fața tuturor iluziilor ce strălucesc doar pentru a se stinge, eu aleg să trăiesc în realitatea neschimbătoare a adevărului. Am fost modelată de furtuni și de vânturi reci, dar acestea m-au făcut să devin asemenea unui diamant care strălucește cu o lumină aparte, pentru că numai în urma presiunii am învățat să mă descopăr pe mine însămi.

Divinul îmi dă acum răsplata unei vieți trăite în căutarea unui sens mai profund, o răsplată ce nu poate fi măsurată în aur sau bogății, ci în liniștea unui suflet împăcat cu sinele său. Răsplata mea este darul cunoașterii, o cunoaștere care îmi îngăduie să văd lumea în culori și forme pe care alții nu le pot înțelege. În această înțelepciune, găsesc un sens al existenței, o legătură tainică între mine și univers, o simbioză între sufletul meu și energiile din jurul meu.

Așa cum vântul nu se oprește niciodată din suflul său, și eu nu mă opresc din căutările mele. Mă înalț asemenea unei păsări care își ia zborul dintr-un cuib fragil, nu din dorința de a evada, ci din dorința de a învăța ce înseamnă să fii cu adevărat liber. Libertatea mea nu este una trupească, ci una a spiritului, căci, deși trupul este străin și efemer, sufletul meu este veșnic, și în această veșnicie găsesc liniștea și înțelepciunea de a dărui, de a iubi, de a trăi.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paul Andrei Rîpă

IL FICO-

C’è un frutto prelibato,
che ha rinchiuso
sotto la sua buccia violacea
tutta la dolcezza di questo mondo.
In esso palpita
un cuore amorevole, 
pronto a sfamare
le anime povere e ingenue
alla ricerca
dell’amore infinito.
Quel frutto violaceo,
prelibato,
che cresce anche nelle terre più aride
di questo mondo,
è il divino fico.

Smochinul

Este un fruct escuisit
care a închis
sub coaja ei violacee
toată dulceața acestei lumi.
În ea bate
o inimă iubitoare,
pregătită să hrănească
sufletele sărace și naive
în căutarea
iubirii infinite.
Acel fruct violacee,
escuisit,
care crește și-n pământurile aride
ale acestei lumi,
este divinul ….

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Felicia Percec

Aprilie

O gâză soarbe din potirul plin cu miresme-mbietoare,
A unei zambile ce-și scaldă bobocii-n razele de soare,
Pe-un ram de măr a poposit un fluture nerăbdător
Să-și balanseze-aripa moale pe brațul unui pufos nor.

Un greieraș trezit în grabă de-un bondar negru și grăsun
Solfegii face, lustruindu-și chitara, pe-o frunză de-alun,
Prin iarba-naltă, o furnică, urmărită de un broscoi,
Trage o pană jumulită de-un vânt călduț de pe-un bărzoi.

Magnolia și-a pus rochița cu flori roze și violete,
Făcând ciudă unor narcise galbene și foarte cochete,
Două brândușe, mai retrase, privesc spre un cârd de cocori,
Ce spintecă zare-albastră, gălăgioși, cu capu-n nori.

E-atâta splendoare în jur și viața din plin o trăiesc,
Îngropând grijile-n ninsoarea florilor ce pe crengi sclipesc…
Îmi las sufletul adormit pe brațul craiului April
Și printre amintiri târzii, cu gândul mă strecor, subtil.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Maria Niță: comentariu Bogdan Florin Boitan

Trimite-mi fluturi – Cristina Maria Niță

Trimite-mi fluturi albi la miez de noapte
Și spune-le să mi se-aștearnă-n păr
Ca-n pomi, lumina florilor de măr,
Pârâie peste umerii de lapte.

Mai spune-le să-și ningă pâlpâinda
smerenie, sub streșini, pe la geam ,
Să se-nfioare iarna de pe ram,
Suflarea ei să nu-mi înghețe tinda.

Le spulberă pe aripe, troiene
și-un caier de cuvinte care-mi plac,
știi tu…le voi citi și-am să te tac,
misterul meu cu rituri pământene.

Dintr-un oftat, și-or scutura trei șoapte
încremenirea nostalgiei dulci.
Și-apoi și tu, iubite, să te culci,
Ne întâlnim pe-un drum, spre miazănoapte…

Și-apoi,de drag și stelele, din rugă
or luneca pe perne, de pe prag,
Abia plutind,aprinse în toiag,
La căpătâiul morții, ca să fugă.

Cu lacrimile umbrelor răscoapte
Mă va înfășura acel poem
În focul blând, de frig să nu mă tem.
Trimite-mi fluturi albi, la miez de noapte…

Mai întâi de toate, țin să-i mulțumesc autoarei pentru minunăția de poem pe care l-a scris! Fiind profund impresionat de frumusețea acestor stihuri, nu m-am putut abține să nu scriu câteva cuvinte care mi-au venit în minte citind aceste versuri de dragoste atât de diafane și care ating atât de ușor, aproape cu sfiiciune, coardele sensibile ale cititorului.

Spunea Hegel că poezia este regina artelor pentru simplu fapt că că ea nu are nevoie de vreun suport material pentru a se putea exprima. Ea se creează în timp ce se gândește, acest fapt mă face să o compar cu misterul facerii lumii. Noi nu putem, într-adevăr, să aducem de la inexistență la existența lucruri cu consistență materială, această măreție este apanajul strict al divinității, dar putem aduce bucurie și alinare, pace și liniște sufletească, dragoste și mângâiere… oare puțin este lucrul acesta?
La început a fost Cuvântul (principiul creator, logosul), spune Evanghelia după Ioan, ce putere are acest Cuvânt, dacă sub vibrația lui a luat naștere toată această existență? Dumnezeu a spus, „Să fie lumină, și a fost lumină” așadar, la simpla numire, lucrurile încep să existe, lucruri care înainte nu existau. Logosul, ca și principiul creator divin, are rădăcina în „λέωο” (lego), care înseamnă „eu spun”. Asemenea, poetul spune, dar cuvintele lui nu sunt o simplă comunicare de informații, „mâine va ploua, vara aceasta voi pleca la mare”, nu, el nu comunică, el creează. Ce creează dle, că nu creează nimic!? El creează emoție în sufletele celor care primesc cuvântul, creează armonie, ordonează cosmosul lăuntric al fiecăruia, asemenea unui taumaturg aduce vindecare, căci, rădăcina bolii aici își are originea, pe acest nivel de energie.
Având în vedere aceste aspecte, putem să afirmăm cu toată puterea că, poezia este o minune pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o ca pe un dar de neprețuit și care, împreună cu sora ei mai mare, rugăciunea, au puterea de a restaura legătura noastră cu divinitatea.
Îți mulțumesc și îți doresc o zi mirifică!

Text: Bogdan Florin Boitan

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omotă

E prea târziu

La ieri, de ce să mai gândesc ?
Când azi sunt spin înțepător,
Și-n labirintul cel grotesc,
Văd doar minute care dor.

Uitând că la începuturi,
Aveau aripi de iubire,
Iar în suflet mii de fluturi,
Se trezeau din adormire

Dar le-am frânt la toți avântul,
Și-am fugit de ei afară,
Eurus mi-aduse vântul
Iar eu am ajuns o fiară

Amintirile mă ceartă
Și-aud iar acel refren:

  • Ai tot căutat pe hartă,
    Gară fără niciun tren!

Și plâng apoi sfâșietor,
Pe un peron întunecat,
În care doar cuvântul dor
Mă privește supărat.

În fundal aud o voce,
Spunându-mi:- Ai sufletul viu:
Iubește din nou cât zece
Până nu este prea târziu

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț