Radu Iorgulescu

Miracol

Te pierzi în ochii mei, păgân miracol
eu însumi pentru tine-s nevăzut
unde să plec în ce necunoscut
să-mi poarte umbra ultimul spectacol
*
Și vântul azi te-a dus tot mai departe
căci ești ușoară ca un fulg de nea
și albă ca zăpada ce cădea
în noaptea care astăzi ne desparte
*
Câte povești și lacrimi cad nespuse
cât înca porti brățara de smarald
pe glezna unde e atât de cald
și literele mici sunt bine puse.
*
Plutesc rănit pe mare, în derivă
cu pasul tău pe buze mai surâd
și rătăcesc prin lume orb și surd
plângând iubirea mea alternativă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Avram

Caut ale lumii taine

Mă strecor ca apa vie printre gândurile coapte,
Poate mai găsesc răspunsuri stând pitite-ntr-o chilie,
Să dezleg ca pe-o poveste gânduri priponite-n noapte,
Din răstimpuri depărtate, ce au stat la temelie.

Caut ale lumii taine, dar nu-i chip să le găsesc,
Pe sub maldărul de haine ce-au acoperit pământul,
În imensul univers, pe tărâmul omenesc
Sau în filele de carte ce ridică-n cer cuvântul.

Minunile omenirii și-ale vieții pure taine
Le descos în mii de gânduri și brodez ape albastre,
Mă întorc la rădăcini făcând sufletul să-ngaime,
Doar o rugă către ceruri, pentru dăinuiri în astre.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pablo Neruba – traducere: Gabriel Cristea

Sistem sumbru
de Pablo Neruda

Pentru fiecare dintre aceste zile întunecate precum pistoalele vechi,
și deschise la soare ca niște boi imenși și roșcați,
abia susținuți prin aer și de vise,
dispărând brusc și pentru totdeauna,
nimic n-a schimbat perturbatele mele origini,
iar inegalele dimensiuni ce-mi aleargă prin inimă
aici se hrănesc zi și noapte, în singurătate,
acoperind triste și răvășite cantități.

Așadar, precum o santinelă ajunsă oarbă și insensibilă,
ne’ncrezătoare și condamnată la o dureroasă veghe,
în fața unui zid cu care timpul se unește-n fiecare zi

  • diferitele mele chipuri, la rând, înlănțuindu-se
    aidoma imenselor flori palide și greoaie,
    veșnic înlocuite și defuncte.

traducere – g. Cristea

Sistema sombrio
de Pablo Neruda

De cada uno de estos días negros como viejos hierros,
y abiertos por el sol como grandes bueyes rojos,
y apenas sostenidos por el aire y por los sueños,
y desaparecidos irremediablemente y de pronto,
nada ha substituido mis perturbados orígenes,
y las desiguales medidas que circulan en mi corazón
allí se fraguan de día y de noche, solitariamente,
y abarcan desordenadas y tristes cantidades.

Así, pues, como un vigía tornado insensible y ciego,
incrédulo y condenado a un doloroso acecho,
frente a la pared en que cada día del tiempo se une,
mis rostros diferentes se arriman y encadenan
como grandes flores pálidas y pesadas
tenazmente substituidas y difuntas.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Maria Apăvăloaie Lungu

Fărâme mici de Dumnezeu

La fiecare despărțire, se tot rup zale din iubire
Nu le lăsa pierdute-n hău.. Ci strânge-le la pieptul tău.
Mergând, tot las în urma mea câte un colț frumos de stea.
Câte-un lăcaș de viață sfânt sau câte-o palmă de pământ,
Un lac cu nuferi, un izvor, sau câte-un foc nestins de dor,
Un râu, o casă, o grădină îmbrobodită cu lumină,
Un prun sălbatic inflorit, un vârf de munte-nzăpezit,
O creangă ruptă dintr-un pom, sau un vlăstar micuț de om,
Un nor, un petec mic de cer sau câte-un suflet mai stingher.
Deși, par făr’ de-nsemnătate, eu știu că-i Dumnezeu în toate.
Și de aceea-n orice za, e-un strop din măreția Sa:
Fărâme mici de Dumnezeu, vitralii sufletului meu.

🖋Maria Apăvăloaie lungu
( din volumu LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Noapte fantastică

Luminile pământului s-au stins, pe rând,
ca niște lampioane plutitoare
și-o liniște fantastică mă-nvăluie din neant.
O liniște precum un murmurat de-ncrețituri subțiri – șoptește apa!
Luna se-alintă molatic pe treptele-nfrunzite
și-mi curge pe buze săruturi de-argint.
Ce păsări! – lunatece statui
mă iscodesc din ramuri uscate și înalte.
Ascetice staturi de chihlimbar încremenesc

  • sunt cerbii rămuroși – pe măguri violete,
    iar răsuflarea lor, tăcere dunăreană
    ce-mbracă meandrele
    cu iluzorii văluri de mireasă…
    Blând, fluviul își curge rădăcini spre zorii sàngerii,
    iar eu, eu șerpuiesc printre oglinzi,
    ca o făptură flavescentă,
    și-adun în solzi scântei – din întuneric.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Tudor

Sămânța vieții

Viața-i sămânța ce zace-n tăcere,
Prin piramide ascunsă nu piere,
Dar poartă în ea, cu tainicul rost,
Energia lumii, ce de-a pururi a fost.

Un strop de iubire, un strop de speranță,
De nemurire mai scazi din distanță.
Cu drag o atingi, cu grijă o crești,
Și viața revine în forme cerești.

Iubirea – puterea ce totul trezește,
Ea pune-n mișcare ce lumea oprește.
Când fapta și gândul se-nalță curat,
Universul întreg e din nou animat.

Și-n tot ce e viu, și-n tot ce se țese,
Suntem noi ca ființe… ca ființe alese.
Suntem, iubim, respirăm și simțim,
Asta-i minunea ce-o descoperim.

Așa cum sămânța răsare-n lumini,
În taina iubirii cresc rădăcini,
Și tu, călător printre stele și zări,
Ești parte din viață, din vis și din nori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

IN MEMORIAM

Glorie soldaților căzuți
Ce-au luptat în zdrențe și desculți
Când s-a rupt frontul pe Don, la rusi,
Mulți de foame și de ger răpuși,

Care, pentru-o palmă de pământ
Și-au regăsit visele-n mormânt
Și-au fost aruncați în gropi comune
Fără o cruce cu un nume,

Păcăliți de parteneri, trădați,
Fără muniție, dezbrăcați,
Lipsiți de-armament, descurajați,
Pradă iernii geroase lăsați.

Câți dintre ei au fost împușcați
Sau în Siberia deportați
Și-au pierit în lagăr istoviți,
Rupți de muncă, umiliți, loviți?

Nu s-au mai întors la vatra lor,
Le-au rămas cei dragi far’ ajutor.
Cine să le-audă plânsul surd
De dincolo de țară, plâns sfânt?

Glorie eroilor români
Fără cimitire prin străini
Care au luptat cu disperare
Pentru România noastră Mare!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omotă

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

  • Alungă amarul pe-a plângerii vale
    Și ține cu tine doar omul frumos

Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Domnul tău !…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Geogeta Radu

CONFIDENȚE PENTRU PUBLIC

Îmi pun continuu sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine și pe voi n-am să ne mint!

E-o slăbiciune, dar e asumată,
și numai Domnul știe și va ști
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!

N-aș fi crezut vreodat’ că poezia
e jurământ făcut fără să știm!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care amețim, ne-ndrăgostim…

Azi sunt cenușă, ieri eram stejar,
mâine renasc și nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră și amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.

Mă leagănă visări, mă fierb dureri,
sunt om, nu vreau să scap de „a simți”,
n-am să ascult nici sfaturi, nici păreri,
iar adevărul nu-l voi ciopârți.

Și voie-mi dau să uit de prozodie,
de-accente sau de număr de silabe…
„Contabililor” fripți de poezie
le dau de lucru! „Versurile-s slabe!”

Nu vor găsi metafore, grămadă,
ci doar cuvântul simplu și firesc.
Nu mă înscriu la USR, la coadă!
Ăst’ „cuib” a devenit hilar, grotesc!.

Cu poezie, muzică și viață
voi trece anii care mi-au rămas.
Foarte nesuferită sau glumeață,
prieteni, mulțumesc pentru popas!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mărioara Nedea

RUSTICĂ

E timpul când se-adună toți fluturii în tine.
În pulpe de cireșe te-ngroapă și ți-e bine.

Când nopțile-ți sunt goale și plin îți e paharul,
Un deget din mănușă încearcă-n sobă jarul.

Pe-afară zburdă-n voie un ied ce-ți duce dorul.
Tu culcă-te devreme și trage-n somn…zăvorul!

Apoi visează trufe și-o cină la grătar
Cu piept de prepelițe vânate tot mai rar .

Plămânii tăi respiră ca peștele sub ape.
În pumni păstrezi dorință cât sufletul încape.

Și-un bob de rouă rece ce gâlgâie în gând,
O sete de săruturi sub vișinul plăpând.

Alerg prin spini și pietre și simt că n-o s-ajung
La tine-n Marea Moartă, că drumul este lung.

Și bat la poarta nopții pe care cresc bureți,
Te-ntreb ca altădată: -Pe mine mă aștepți?

Dar nu-mi răspunzi, din buze-ți ies aburi albăstrui.
Miroși a iarbă crudă, iubire și …gutui!!!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț