Zbor spre înălțimi

Lanțuri

De sub țărână până de sub ceruri,
Să împletim un rai din lanțurile frânte
Să răsară Sioanele și proslăvite cleruri
Și lumina din nou în noi să cânte.

Izvoarele să curgă -n dar sânge și apă,
Iar lanțurile să transceadă -n îngeri
Vreau să văd munți privind spre ei cum crapă
Și inimi ce se mistuie adânc până la sânge.

Nu mai iubim albinele dansând pe flori,
Și păsările cerului și al lor tril mirific
Ne-am pus lanțuri la suflet și -n simțiri
Din tot ce-i sfânt, să nu simțim nimic.

Ne-am pus lacăte și lanțuri peste cer și peste cruci,
Le adorăm și le sfințim la rang de mare artă
Alergăm după cețuri ce se pierd în răscruci
Și măsurăm timpul cu o clepsidră spartă.

Ne închinăm la lanțurile ce ne sugrumă,
Făgăduim credință sectelor străine
Uitând că domnul Iisus este pe urmă
Să ne transceadă lanțurile -n pâine.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Olivo potato

Tutti gli anni ti vanno a trucidare,
e tu, piangi silenzioso,
mille volte hai taciuto il tuo dolore
per renderti la vita migliore…

Sempre tenace,
armato con una volontà di ferro
tramandando i tuoi frutti
alle generazioni a venire,
rimani impassibile davanti alla malvagità
del uomo…

Sarò come te!
Non mi arrendero mai,
mi alzerò ogni giorno
dalle sofferenze,
guardando il cielo.

Ciò che è in me, è tenero e delicato,
le anime lo deridono a morte,
ma sarò come te…
indistruttibile come il tuo essere,
riconciliante, paziente
genero nuove foglie,
da rami mille volte massacrati
e a dispetto di ogni pena
rimarrò innamorato della vita stessa.

Măslin curățat 

În fiecare an vin să te curețe,
tu plângi în liniște,
de mii de ori ți-ai tăcut durerea
pentru a avea o viață mai bună…

Mereu vigilent,
înzestrat cu o dorință de fier
dându-ți fructele generației care vine,
rămâi impasibil dinaintea
răutății omului…

Voi fi ca tine!
Nu voi renunța niciodată, 
mă voi ridica în fiece zi din durere,
privind cerul.

Tot ce este în mine, e tânăr, e delicat,
sufletele le derâd de moarte,
voi fi ca tine…
indestructibil ca sinele tău,
împăciuitor, răbdător,
voi genera frunze noi,
din ramurile tăiate de mii de ori,
în ciuda oricărei pedepse,
voi rămâne îndrăgostit de viața însăși.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Contraste

Un câmp sălbatic, câmp gingaș de flori,
E lumea asta, susur de izvoare,
Născând speranțe, vise și culori,
Un curcubeu măreț în larga zare.

Se văd valsând în raze primenite
Feerice mulțimi de fluturi visători,
Dar și furtuni și file încremenite,
Cu neguri vechi și monștri prădători.

Un rai e pe pământ și iadul e alături,
Nu poți să știi ce zori aduce vântul,
Ce intrigi țes împovărate culturi,
Ce valuri se pornesc și-și iau avântul.

Lumea-i o visare, inimi bat ca una,
O blândă adiere, o boare din zenit,
Zănatic uragan ce-ascunde luna
Sub valuri înspumate și cerul cernit.

Triluri de păsări împodobesc pământul
i cântecu-i mereu o bucurie,Ș
In zbor se-nalță vii rugăciuni spre Sfântul,
Văzând în zări culoarea purpurie.

Când zăngănit de arme se-aude în eter
Și focul arde prin sate și orașe,
Vedem că totul în lume-i efemer,
Că nu e tihnă pe căile trufașe.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Înserarea

S-a lepădat apusul de zaua crucii mele,
Tânguindu-se cu o putere bărbătească,
Când sub albastrul serii, mă scaldă-n praf de stele,
Cântându-i nopții-n strună, strânsoarea să-mi slăbească…
Un cânt al nemuririi din negrul de țărână,
Trecând în neființă sfioasele simțiri,
În trupul fără apă e-o scorbură bătrână,
Și-or trece călăreții spre marele iubiri…
În taina sumbră a nopții e liniște deplină,
Se mai avântă gândul peste văzduh și bolți,
Și-n scorbura bătrână, un licăr de lumină,
Ascunde-un zâmbet dulce, parcă trezit din morți.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Crucea din palmele mele

Urc o treaptă,
cobor două
si iar urc,
dar tot mai mult
cobor…
în dreapta,
speranța
îmi zâmbește
din colțul gurii;
în stânga,
stă pitită deznădejdea
șoptind:
n-ai s-ajungi în vârf
nici azi, nici mâine,
oprește-te!
Dar voința-mi face cu mâna,
cu privirea-i
albastră ca cerul,
mă-ndeamnă

să mai urc o treaptă…
și am urcat,
și am tot urcat,
atâtea trepte
c-am pierdut firul
anilor ce mi-au
trecut prin plete.
Au fost ploi reci,
dar și fierbinți;
și ierni, și veri,
si toamne arămii
cu castani și vin,
și primăveri cu
mărțișor la braț.
Au fost și oameni,
si neoameni, si iubiri
și lacrimi, și doruri
nespuse, pe cruce
toate vor fi scrise…
Mă opresc,
m-așez pe treapta
pe care-mi curg
azi lacrimele,
îmi aplec fruntea
în palme
și-mi simt crucea
ce zvâcneste prin ele…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Legenda salciei plângătoare

Șade tristă plângătoare
Salcia cu creanga-n apă…
Ce tristeți o-apasă oare ?
De ce creanga și-o apleacă ?

Ochii-i adânciți în valuri,
Lacrima-i în apă curge,
Oare ce-așteaptă pe maluri
De stă singură și plânge !?

Fost copac cu creanga dreaptă
Ce creștea în sus, spre stele,
Nu știa ce îl așteaptă,
Pentru câteva nuiele.

Păcătoșii stăpânirii
I-au rupt crengi, ca să-l lovească
Înaintea răstignirii
Pe Isus, să-l umilească,

Când nuielele-i pe spate
Îl loveau curgându-i sânge,
Crengi de sălcii rușinate
Se-aplecau în jos a plânge.

Suferința-i, în tăcere,
O-ndura cu demnitate,
Numai salcia-n durere
Își plecă crengile toate.

Cel bătut lângă tulpină
Cu cămașa sfârtecată,
A fost Cel ce-a dat lumină
Într-o lume-ntunecată.

De când Cel făr’ de păcate
S-a suit în Ceruri Sfinte,
Salcia, cu crengi plecate
Stă pe maluri și morminte…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Doar eu îți sunt iubire

Sunt susținătorul libertății de-a alege
dar am prins la tine-n suflet rădăcini adânci,
am prins vremurile fără îngrădire.

Azi drumul meu alunecă-n abis !
Bolnav de tine, tu să mă vindeci.
Oricâte jertfe vei sacrifica pe vreun altar,
să nu uiți niciodată
că numai eu ți-am fost cu-adevărat
iubire.

Înhamă-mă cu-ncredere la crezul tău,
sunt disponibil să te urmez oriunde,
în spirit și în gând ;
nu voi ceda ispitelor plantate-n drum,
nu mă voi risipi ca frunza-n vânt.

Sunt susținătorul libertății de-a alege
dar… de tine-mi este atât de dor…
și nu cunosc vreun vraci să mă dezlege.

Pentru că sentimentele n-au nicio îngrădire
pe care drum s-apuc, pe ce cărare,
orbit de ani să nu-ți pierd umbra,
să pot să-ți spun că nu semăn cu nimeni,
că numai EU îți sunt cu-adevărat
IUBIRE !

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț