Zbor spre înălțimi

Străină-n noapte

Nu mă privi atât de tristă!
Nu s-a sfârșit nici Cerul nici Pământul
chiar dac’-afară bate vântul
și norii- și fac de lucru pe-nserat.

Cât o fi ceasul când suspinul ți se-nnoadă
în părul arămiu,puțin brumat?
Și câte lacrimi își fac veacul
în ochii tăi de Cer curat?

Câte poteci se-ndepărtează de la cuib
și câte păsări sunt orfane de cântări
când ploi amare vin din cele patru zări
și-n vadul sorții ape întunecate curg?

Câți trandafiri ți-au ofilit în ger
când rugăciunea- ți era șoaptă mută
și în paharul de cleștar în loc de vin era cucută
iar Dumnezeu părea să fi fugit din Cer?

Știu, Soarele coboară spre apus
și către iarnă drumu’-i numai dus
dar vezi tu, câteodată albele ninsori
îți pun pe la ferestre gingășie-n flori.

Așa i-am spus femeii din oglindă…
Ea mi-a zâmbit dintr-o Lumină blândă,
o lacrimă îi licărea între ploape
apoi s-a-ntors și a plecat străină-n noapte.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dator… de „Ziua Prieteniei”

Miroase-a flori de tei şi-a veşnicie
Clepsidrei n-ai să-i furi nicicând nisipul…
Dator eşti timpului cu o simbrie,
Oricare-n lume ți-ar fi anotimpul!

Miroase-a flori de tei şi-a veşnicie
Umple-ți paharul, soarbe din secundă
Zâmbeşte-i timpului pe datorie,
Şi vezi cum fericirea te inundă!

Miroase-a flori de tei şi-a veşnicie
Chiar dacă gongul nu ştii când va bate,
Să dai dovadă de mărinimie,
Trăieşte-n lumea asta, cu dreptate!

Miroase-a flori de tei şi-a veşnicie
Nu-i scrie vieții tale, epilogul…
Aşa cum e, viața-i o grozăvie,
Deci, scrie-i azi, prietene, prologul!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Templul din mine

---

corpul meu e un templu în care intru
dimineața la amiază și seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual și
îl practic în spațiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu

nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie și pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în liniște
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că
fiecare bătaie de inimă e o poartă
prin care trece viața înspre o altă viață

în momentul de față
sunt o secvență sau orice altă mișcare
prin care trec dintr-un anotimp într-altul
spre un loc unde oamenii pleacă mereu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DUHOVNICIE

Noaptea aceasta de venin și de tăciune
m-a prins stând în genunchi la rugăciune

și cum stăteam așa n-am luat de veste
că apă în fântână nu mai este

că seceta mi-a secerat copacii
și-mi bat sonor în poartă vârcolacii

cerându-mi să le fac culcuș și lor
în paradisul destrămărilor

că se aud voci tainice pe-afară
și-mi șuieră prin creier guri de fiară

și că în freamătul descreierat al minții
se-mpreunează diavolii cu sfinții…

oh, ce păcate-am săvârșit cumva
în depărtată tinerețea mea

dacă prin toate visurile mele
pumnalu-i împlântat până-n prăsele

dacă strigoii mi-au umplut grădina
răpindu-mi adăpostul și lumina

și dacă noaptea asta cine știe
că nu va dăinui o veșnicie…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eu n-am vrut să fiu rege

Eu n-am vrut să fiu rege,
Cu sceptru și tiară,
Dar n-am putut alege
O viață mai ușoară.

Căci, la-mpărțirea vieții
Când așteptam cuminte,
Eu n-am văzut isteții
C-au luat-o înainte.

Și rupți de lăcomie,
Până să-mi vină rândul,
Mi-au mai lăsat și mie
Tristețea și cuvântul.

Chiar de atunci din ele
Am început a-mi drege,
În nopțile cu stele,
Veșmintele de rege,

Armura cea de zale
Și roib suflând fierbinte.
Și mi-am mai dres o cale
Să ducă înainte.

Tristețea când, vreodată,
M-a cotropit haină,
S-au priceput legată
Cuvintele s-o țină.

I-au năvălit în pântec,
În sângele de fiară,
Și au făcut-o cântec
Pe strune de vioară.

Și astfel de-mpletire
Avea să mă-nsoțească,
Cât va să se înșire
Povestea mea regească.

Acum pot înțelege
Că prin singurătate
E musai să fii rege,
Ca să o poți răzbate.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ALEXANDRU IOAN CUZA ȘI UNIREA

Ne-am născut în Țara Sfântă, crescând toți cu al tău nume
Care l-au lăsat străbunii, să-l purtăm cu drag în lume,
Și să ne mândrim cu tine, pe a timpului hotare
Domn Mare,-al Micii Uniri, până hăt…în depărtare…

Și când spunem Cuza-Vodă, știm că ai pus pe vecie
Bazele Nației noastre, în frumoasa Românie
Creând drum Marii Uniri, a întregului norod,
Izgonind gândiri păgâne, ai dat țării un imbold,

Să ne strângem toți ca frații, fii ai Daciei sorginți
Să cântăm an de an imnul, sub Sfântul Drapel uniți!
Tu ai știut să creezi ordine bună în țară
De aceia, toți românii cu credință te-nălțară

Când ai stat pe-același tron, unde-a stat Ștefan cel Mare!
Astăzi te sărbătorim toți, în strai de sărbătoare
Formând lanț de mâini în horă, cinstim cu toții trecutul,
Pomenind în veci strămoșii, că ne-au țesut așternutul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Popas

Nu eram sortit nici primul,
dar nici ultimul să‑ți fiu,
ci așa cam pe la mijloc,
ca o oază în pustiu.

Ca o apă curgătoare
sus pe munte, printre stânci,
alungată de izvoare
către mările adânci.

Tu să bei din apa dulce
ce se zbate printre pietre,
legănând ca să se culce
focul tău din orice vetre.

Să îți fie alinare
glasul meu în vânt mereu,
așternându‑ți la picioare
treptele spre Dumnezeu.

Să îți fiu o clipă ție,
scurt popas în drumul lung,
iar prin vrajă și magie
dor de fluturi să‑ți ajung.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Scrisoare de la Badea Vasile

Eu vin din timpuri aspre, de dincolo de vreme
Îmi curge-un râu de fapte prin carne și prin vene
De prin păduri umbroase cu lupi urlând la lună
Din clinchetiri de oase, din pușca ce detună

Cobor din neamuri bune ce au zâmbit la moarte
Știind că voinicia cu lașii nu se-mparte
Sunt tare ca o cute ce cade peste coasă
Când voi sunteți blestemul intrând hoțește-n casă

Am fost stejarul singur ce-a înfruntat furtuna
Voi nu veți fi nici praful de scuturat cu mâna
Am spatele de piatră din pumni îmi crește plugul
Voi răsfățați ai sorții obișnuiți cu jugul

Sunt fiu de doine plânse m-au alăptat balade
Voi sunteți tinichele pe piepții seci cocarde
Am iscălit cu sânge hârtii la primărie
Voi ați lăsat ciulinii să se înfrupte-n glie

Eu sunt apusul lumii cu hore-n care fete
Scăpau din sâni iscoade flăcăii să se-mbete
Și-i legănau pe poale pe plozii sfinți de mâine
Ce vor curma grumazuri pentru pământ și pâine

Mă trag spre crucea arsă că vremea voastră-i calpă
Scuipați de spurcăciune veți fi striviți sub talpă
Eu vin din neam, din țară și plec spre mântuire
În voi e doar ruină și-o falsă răstignire.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prietenia

Un fir de iarbă e prietenia.
Răsare-oriunde ‘s suflete deschise
Și crește după niște legi nescrise,
Putând învinge chiar vremelnicia.

Are nevoie de lumină și căldură,
De lacrima ce curge, ne-ntinată,
Dându-i din seva ei, sfântă, bogată,
Astfel încât să crească cât mai pură.

Odată ce-a primit ce-are nevoie,
Se mlădie în vânt ca o fecioară,
E ca arcușul pentru o vioară
Și mir, ce-i consimțit de bunăvoie.

O lacrimă, durerea, nostalgia,
Când le împărtășești devin ușoare,
Iar greul ce te-apasă nu mai doare.
Așa se simte, cred, prietenia.

Poezia este un liant al prieteniei

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Elegie de iarnă

Mi-ai fost un tainic vis,
glas dulce de vioară
ce m-a chemat
să renasc
asemeni unui cântec
compus
în miez de vară…

Pe urmă,
fulgi grei de zăpadă
au nins
peste mâinile mele
iar zorii sfioși s-au ascuns
în lacrimi
ce-au curs, rebele…

În lumea ta
atât de-ndepărtată,
ești stea
strălucitoare
în timp ce eu ascund
în zâmbet lacrimi,
deși e zi
de sărbătoare…

Prin altă lume
îmi port pașii,
departe
ești de mine…
te regăsesc
privind în taină cerul
în nopțile-nstelate
și senine…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț