Gheorghe Apetroae

Ce dacă la finit renunți și-mbrățișezi neantul


Ce dacă, toamna arămie vine în al tău cuvânt
cu ploi reci pe carâmb, cu vânturile aspre,
demonice-n foșnirea frunzei, copacii dezvelind,
cu-n aer ud și greu, dansând pe caldarâm…
și-un gros covor de fruze-ți trezesc melancolii…!
*
Ce dacă, în curând îți vin zăpezile, în fuga de finit
și se aștern pe clipa ta, grăbindu-ți altă clipă…
de timpuriu, să îți acopere grădina ta și drumul
care i-al tău, spre-a nu mai fi decât în nostalgii…
Un efemer să te petreci în clipe de-asfințire… !
*
Ce dacă-n miezul vieții tale a te odihni, cântând,
durerile îți lepezi în pământ…, crezut de veșnicii
și de al tău destin, o nouă stea a fi pentr-a nu fi
decât un fost, căzut al lumii pradă la desmărginiri,
din putreziri, tu te renaști sfințit, stâlp de destin…!
*
Ce dacă-n fuga de finit deschizi ferestre de lumină,
zorind spre asfințit a răsări o stea cu nemurire,
a nu mai fi ce-ai fost, decât neantul despărțirii,
replămădit din lutul sucevean, pe calea veșniciei,
statuie în neant, cu simț curat și grai lăuntric!
*
Ce dacă, din finit ți-ai dezvelit de bezna sa, lumina…!

Un trinitar, un meteor, te spulberi și desfigurezi,

ușor să te dezlimitezi în absolut să te înveșnicești,

într-o lăuntrică-n sumare, în urmă-ți să te uiți, renunți…

De lumea ta să te desparți, îmbrățișezi Neantul…!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

Convalescențe

Scheletul mi se contorsionează 

Și oasele-mi trosnesc adeseori 

E semn că bătrânețea debutează 

Iar spaima de azil îmi dă fiori 

Când totu-n jurul meu se oxidează 

Întreb oglinda ,cine e regina?,

Nu îmi răspunde dar îmi sugerează 

Că e momentul să îmi fac morfina 

În scurta viață astrele ne ceartă 

Că stăm ca niște orbi cu ochii-n soare 

Iar constelații tot mai rar ne iartă 

Mimând bunăvoința-nșelătoare 

Cum viața a trecut prin fum de pipă 

Nu pot zbura mai sus de ipoteze 

Când am fracturi multiple la aripă 

Iar oasele-au nevoie de proteze 

Și nici să urc cu ele piscuri drepte 

Sau să mai trec oceanele înot 

Dar încă pot să urc câteva trepte 

Riscând să mă împiedic de un ciot 

––-

Când nopțile devin convalescente

Nu te ajută seruri nici pastile 

E vremea să renunți la tratamente 

Și să îți iei un scaun pe rotile 

Și lumânări că poate sunt utile 

LZP / volumul SANATORIUL de VAR

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mărioara Nedea

LACRIMI ŞI PERFUZII

Am oprit pendula morţii, am închis-o-ntr-un sertar.
Răguşesc cocoşii-n pliscuri,nu mai strigă cucurigu!
Tac şi eu cum tace roca mângâiată de pietrar,
Iar când ţip de fericire, crapă-n patru colţuri, frigu’ .
Iarna umblă iar pe sănii, vine să inspire ger.
Îmi împlântă lancea rece în tăcerile de lut.
Vântul măzgăleşte nuduri pe opaiţul din cer
Şi la margine de suflet, fug cerboaicele din rut.

Se dilată-n vena minţii sângele donat ideii.
Versuri ludice, opace, fără omoplaţi şi rimă.
M-am născut dintr-o eroare când păşteau pe boltă mieii
Zile ipohondre, fade şi-au ascuns această crimă
Fluturii-n veştminte albe, cu aripi de îngeri trişti.
Şi-am simţit în mine arcul, slobozindu-şi o săgeată.
Am rămas cu-amprenta fricii şi-a minunii că exişti
Undeva în atriul verii, recompus dintr-o erată.

Într-un ochi de primăvară când caişii-şi dezveleau
Sfârcuri roze sub cămaşa ninsă, ruptă de nerozi,
Rătăceam desculţă-n spinii de măceş ce mă dureau
În copita nenăscut-a mânzului cu patru cozi.
Uneori mi-e glezna tristă, şchiopătez pe o planetă
Şi pictez surâsuri false , dezbrăcate de iluzii.
Nu mai flutur fanioane dintr-o dâră de cometă.
Şi rămân un semn de carte printre lacrimi şi perfuzii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eugenia Spătaru (Adnana Radu)

AM SĂ TE-AȘTEPT

Am să te-aștept la colț de anotimp,
Să-mi prinzi în plete-un fir de primăvară,
Chiar dacă frunza-n codru a ruginit,
Chiar dacă toamna se plimbă pe afară.

Am să te-aștept la colț de vis furat,
Să-mi împletești pe gânduri romaniță,
Pe inimă să-mi coși cu fir de trandafir,
Și la rever de suflet să-mi prinzi o garofiță.

Am să te-aștept la margine de lume,
Între sfârșit și-un început abstract.
Chiar dacă visul a înghețat în mine,
Am să semnez, în alb, cu viața, un contract.

Am să-i dau voie să-mi fure din secunde
Și ani de vrea să ia cât îi convine,
Doar visul să mi-l lase neatins
Și-un colț de primăvară ascunsă-ntre suspine.

Am să te aștept! Tu nu uita să vii!
Pune tic-tacul inimii să te trezească-n zori.
Am să te-aștept la margine de toamnă,
Tu vino cu iubirea ascunsă-ntre culori.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marin Rada

CUMINECĂTURĂ

Să asculți păsările, 

copiii, ca și pe înțelepții 

acestui veac, 

strânși în jurul mesei 

pe care se rostogolesc 

firimituri din carnea 

și sângele unui Cuvânt, 

Să asculți chemarea pădurii, 

piatra, adâncul ,

inimile împietrite pe caldarîmuri, 

iertarea zdrențuită 

de ghearele deșertăciunii, 

iată pocalul cu lumina zăpezilor 

căzute înainte de vreme, 

setea care sfâșie cerul, 

Pâinea și Vinul …

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ica Gărgălie

CĂLUGĂRIȚA

În liniștea serii, cu fruntea sculptată,
Pe-o frunză de iarbă, ușor s-a urcat
Călugărița …în rugă curată
Cu chipul smerit, dar cu gest calculat.

Când luna se-arată pe bolta întinsă
Se roagă de parcă-ar veghea un altar
Dar ochii ei verzi ca sticla aprinsă
Ascund o tăcere cu gândul barbar…

Cum stă nemișcată, sculptată-n credință
Cu palme adunate a rugă și vis
Sub mantia-i sfântă ascunde-o sentință…
Nu-i pace, ci foame cu zâmbet ucis…

O floare se-nclină, o muscă tresare,
Și clipa devine un colț de destin
În ruga ei rece, smerită…. și mare
Se-aude un strigăt pierdut în venin.

E liniște-apoi … și vântul adie,
Iar frunza de iarbă se leagănă blând,
Călugărița e doar…erezie…
Cu trupul tăcerii și gestul plăpând?

În urmă rămâne un singur mister…
E sfântă? E fiară? Sau poate amândouă
Că-n lume adesea și rugă și fier
Se-mbină-n tăcere sub formă de rouă…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ionuț Pande

Nedumeriri

În pădurea cu ecouri mute,
Ciripește timpul veșnic pe un ram,
Urcă fruntea printre nori s-asculte
Câte ploi mai stau bisericilor hram.

Niciun sfânt nu arde-n rugă hăul;
S-au zbătut în noaptea dintre oameni goi.
Dintr-o za se rupe-n lume răul,
Curge pe prundiș de ceruri doar noroi.

Pe o hartă cu povești de gloată,
Ochii tăi se-ascund în bălțile cu mir,
Preschimbând tăcerile în soartă
Și legând cu sânge rece un nadir.

Unde sunt bătute-n aur ceasuri?!
Cine umblă după caii din văzduh?!
Câte săbii se ascut în valsuri?!
Ce fobii se-nfruptă din pentateuh?!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Șoimaru Mirela

O  ALTĂ  TINEREȚE

​

Și azi și mâine și-n trecut, mereu, în fiecare clipă,

Vom ști ce gesturi ne-au durut, ducând in marea cu ispită! ..

M-ai așezat la o fereastră, când fulgii au cernut iubire,

S-a răsturnat clepsidra noastră ​ cu fiecare amintire…

​

Din ora mea cea pământească, ți-am dat aroma din livadă,

 Plecând din curtea părintească, la braț cu tine, prin zăpadă!

Parcă-ntr-o altă tinerețe grădina înflorea narcise…

Acum revăd la bătrânețe, crâmpei din viață și din vise!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Șurpanu

LACRIMI DE IUBIRE

Iubita mea născută într-o toamnă
cu părul negru, mângâiat de vânt,
iubirea pentru tine mă condamnă,
răpindu-mi chiar și ultimul cuvânt…

Iubita mea cu ochii ca pădurea
în care veșnic eu mă oglindesc
pentru tine străbat nemărginirea
și la tine în gând mereu sosesc…

Iubita mea cu visuri efemere
mi-ești candelă aprinsă și destin,
îmi ești livada cu parfum de mere,
de când te știu îmi ești numai festin…

Iubita mea cu privirea diafană
în care saltă stelele dansând
pe scena vieții tu îmi ești soprană,
privighetoarea ce-o ascult cântând…

Iubita mea născută într-o toamnă,
tulburătoare-n gesturi și-n simțire,
chemarea către tine mă îndeamnă
să mă transform în lacrimi de iubire…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eugen Dorcescu

NOIEMBRIE

Noiembrie. Lumina îşi restrânge
Puterea şi întinderea. Pe străzi,
Curg frunze, în agonice parăzi.
Copaci şi oameni ftizici scuipă sânge.

Vag simbolism. Amiaza întârzíe,
Uitată-n labirintul de ciment.
Un tânăr candidat independent,
Ce şi-ar dori o leafă-n parlament,
Îmi milogeşte votul cu-o hârtie.

La câţiva paşi, pe lespezi, se-ncovoaie,
Dormind, în jeg şi-n zdrenţe, un copil.
La fel: independent şi inutil,
Încovrigat sub frunze şi sub ploaie.

(Din: Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț