Andreea Pîrlea

Sisif

Întors a fost iar valul spre mare,
crezut-a că timpul îi va da scăpare
să uite într-a nisipului îmbrățișare
a mării tainică strânsoare…

Sperat-a că va fi un val înecat
și de nisip de dor secat,
dar fost-a dovedit
că era și el un Sisif.

Astfel, din a nisipului alinare
fugea mereu spre a mării chemare
în ea necontenit murind,
astfel într-un tot crescând.

27.07.2020

Enda Zura

Bel poema / Mario de Andrade (San Paolo 1893-1945) _______
Am numărat anii mei și am constatat că am mai puțin timp să trăiesc de aici înainte decât am experimentat până acum.
Mă simt ca acel copil care a câștigat un pachet de dulciuri: primele le mănâncă cu plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, a început să le guste intens.
Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile în care sunt discutate statutele, regulile, procedurile și reglementările interne, știind că nimic nu va fi atins.
Nu mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, nu au crescut.
Timpul meu este prea scurt: vreau esența, sufletul meu se grăbește. Nu mai am multe dulciuri în pachet.

Vreau să trăiesc alături de oamenii umani, foarte umani, care știu să râdă de greșelile lor și care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă responsabilitatea pentru ei înșiși. În acest fel, demnitatea umană este apărată și ne îndreptăm spre adevăr și onestitate.
Este esențial faptul că face viața utilă.
Vreau să mă înconjor cu oameni care știu cum să atingă inimile, de oameni care au învățat greutățile mari ale vieții, cu atingeri dulci ale sufletului.

Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da.
Nu intenționez să pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur că vor fi rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum.
Scopul meu este să ajung la sfârșit, multumit și în pace cu cei dragi și cu conștiința mea.
Avem două vieți iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una.

Paul Matei

Nebunul și a lui Zăludă

De…M.P.
26.07.2020

Te aștept zăludo-n fiecare noapte
Să facem dragoste prin univers
Și să ne spunem în mii și mii de șoapte
Iubirea noastră fără de consens.

Te-oi dezbrăca de noaptea ta polară
Și dragoste vom face printre stele
Ca doi nebuni dați din spital afară,
Tu o zăludă, iar eu nebunul nopții tale.

Te-oi săruta cu buze tremurânde
Pe sânii copți de-atâtea stele lucii,
Și chiar de stelele vor deveni nebune
Te voi iubi chiar și în ciuda lumii.

Ne-așteaptă absolutul în iubire
Și mintea ne va rătăci prin inimi,
Noi..vom fi fugari prin fericire
Prin viață,doar simpli clandestini.

Și chiar dacă, spitalul de nebuni
Ne va închide-n noaptea infinită,
Ne vom iubi lipsiți de rațiuni..
Căci sunt nebun și tu a mea zăludă.

Ana Văcărașu

UN VERS CUMINTE

Azi, versul mi-e domesticit și simplu,
nu vreau să-i tulbur apele profunde,
și de rușine nu-i dau jos veșmântul,
să-l las să umble ca fecioarele zălude.

Azi, versul iese ca o lacrimă cuminte,
o binecuvântare, rugă ori blestem,
o disperare ascunsă-ntre cuvinte,
când strig în mine și nu știu ce chem.

Și m-amăgește-un dor de altădată,
și-l iau și-l desenez in litere rotunde,
dar nu știe de glumă și mă poartă,
printre dorințe ignorate și nătânge.

Și-i spun că-i toamnă și că-n asfințit,
culorile sunt, parcă, mai întunecate,
și îl întreb, de ce in vară n-a venit,
printre fânețe-n floare să mă poarte?

Azi, când cărarea coboară spre apus,
și fructele prea coapte cad pe cale,
ce să mai fac cu dorul? Chiar i-am spus
că nu mă leg la cap când nu mă doare.
(de Ana Văcărașu)

Gheorghe Ungureanu

Ai pus în mine timp,…

În mintea mea mă-ntreb de unde vii
Și cum de-mi stăpânești și visul și pustiul
Când sunt prin univers atâtea galaxii,
Iar pe pământ sunt eu, și ultimul, și-ntâiul?

Cum ai putut să mă răpești din mine,
Să-mi duci singurătatea în altă parte
Și m-ai făcut să fiu, iubire pentru tine
Ca să mă poți citi mai bine ca pe-o carte?

Ai pus în mine timp, trăire și visare
Și dincolo de toate ai pus ce e mai sfânt,
Iubirea ta divină prin tot ce-a fost uitare
Și m-ai legat de viață, de tine, de cuvânt.

Mi-ai transformat destinul așa cum tu ai vrut,
Făcându-mă să cred in Dumnezeu și-n zei,
Tu m-ai făcut să fiu, din nou un început
Și te-ai oprit din drum, alături să mă iei.

De-acum întreaga viață doar ție îți e dată
Învață-mă s-o port ca floarea la rever,
Și n-am să-ți fiu povară alături niciodată,
Doar să mă ții aproape, atâta vreau să-ți cer.

Gh. Ungureanu

19.07.2020

Cătălin Iancu

Vis de vară

Îmi este dor de-un răsărit pe mare,
Să aud valul cum de țărm se sparge ,
Cu ochii căutând departe-n zare
S-apară fantomatice catarge.

Să mai las urme pe nisipul ud
Ce se vor şterge după primul val,
Cum țipă pescărușii să aud
Când Soarele se-nalță triumfal.

Îmi este dor și de-al sirenei cântec
Ce îi ademenea pe marinari,
Îmi sună în urechi ca un descântec
Și parc-aştept ca tu să îmi apari

Pictând pe cerul verii curcubeie,
Să îmi aduci seninul în priviri
Cum numai tu știi să o faci, femeie,
Romanță cu parfum de trandafiri.

                               Cătălin Iancu 
                               19.07.2020

Mihaela Bejan

          DORINȚE

Privești la mine și îmi pare-o joacă
Mă fâstâcesc precum o copiliță,
Dar curios, incepe să îmi placă
Și-n mine se aprinde o dorință.

Te-as săruta, dar gândul e timid
Câte iluzii se perindă-n minte
Mă dau de gol, cu ochii mei sclipind
Ce te privesc asemeni unei ținte.

Obraznică, te-aș invita să-mi fii jumate
Ce gând rebel se tot perindă-n mintea mea
Ah, cât poftesc la formele-ți sculptate
Dar oare, mă dorești și dumneata?

Nu te gândi prea mult, că nu e vreme
Purtat te lasă de fiorul ce te-ndeamnă
De sângele ce clocotește-n vene
Pășește înspre mine, nu ai teamă.

Toți mugurii iubirii mi-au plesnit
Nemaifiind copila inocentă,
Iubește-mă fără să fii zgârcit
Cum te iubesc și eu, dar conștientă .

Mihaela Bejan
21.07.2020

Introduce Yourself (Example Post)

This is an example post, originally published as part of Blogging University. Enroll in one of our ten programs, and start your blog right.

You’re going to publish a post today. Don’t worry about how your blog looks. Don’t worry if you haven’t given it a name yet, or you’re feeling overwhelmed. Just click the “New Post” button, and tell us why you’re here.

Why do this?

  • Because it gives new readers context. What are you about? Why should they read your blog?
  • Because it will help you focus your own ideas about your blog and what you’d like to do with it.

The post can be short or long, a personal intro to your life or a bloggy mission statement, a manifesto for the future or a simple outline of your the types of things you hope to publish.

To help you get started, here are a few questions:

  • Why are you blogging publicly, rather than keeping a personal journal?
  • What topics do you think you’ll write about?
  • Who would you love to connect with via your blog?
  • If you blog successfully throughout the next year, what would you hope to have accomplished?

You’re not locked into any of this; one of the wonderful things about blogs is how they constantly evolve as we learn, grow, and interact with one another — but it’s good to know where and why you started, and articulating your goals may just give you a few other post ideas.

Can’t think how to get started? Just write the first thing that pops into your head. Anne Lamott, author of a book on writing we love, says that you need to give yourself permission to write a “crappy first draft”. Anne makes a great point — just start writing, and worry about editing it later.

When you’re ready to publish, give your post three to five tags that describe your blog’s focus — writing, photography, fiction, parenting, food, cars, movies, sports, whatever. These tags will help others who care about your topics find you in the Reader. Make sure one of the tags is “zerotohero,” so other new bloggers can find you, too.

Introduce Yourself (Example Post)

This is an example post, originally published as part of Blogging University. Enroll in one of our ten programs, and start your blog right.

You’re going to publish a post today. Don’t worry about how your blog looks. Don’t worry if you haven’t given it a name yet, or you’re feeling overwhelmed. Just click the “New Post” button, and tell us why you’re here.

Why do this?

  • Because it gives new readers context. What are you about? Why should they read your blog?
  • Because it will help you focus your own ideas about your blog and what you’d like to do with it.

The post can be short or long, a personal intro to your life or a bloggy mission statement, a manifesto for the future or a simple outline of your the types of things you hope to publish.

To help you get started, here are a few questions:

  • Why are you blogging publicly, rather than keeping a personal journal?
  • What topics do you think you’ll write about?
  • Who would you love to connect with via your blog?
  • If you blog successfully throughout the next year, what would you hope to have accomplished?

You’re not locked into any of this; one of the wonderful things about blogs is how they constantly evolve as we learn, grow, and interact with one another — but it’s good to know where and why you started, and articulating your goals may just give you a few other post ideas.

Can’t think how to get started? Just write the first thing that pops into your head. Anne Lamott, author of a book on writing we love, says that you need to give yourself permission to write a “crappy first draft”. Anne makes a great point — just start writing, and worry about editing it later.

When you’re ready to publish, give your post three to five tags that describe your blog’s focus — writing, photography, fiction, parenting, food, cars, movies, sports, whatever. These tags will help others who care about your topics find you in the Reader. Make sure one of the tags is “zerotohero,” so other new bloggers can find you, too.

Introduce Yourself (Example Post)

This is an example post, originally published as part of Blogging University. Enroll in one of our ten programs, and start your blog right.

You’re going to publish a post today. Don’t worry about how your blog looks. Don’t worry if you haven’t given it a name yet, or you’re feeling overwhelmed. Just click the “New Post” button, and tell us why you’re here.

Why do this?

  • Because it gives new readers context. What are you about? Why should they read your blog?
  • Because it will help you focus your own ideas about your blog and what you’d like to do with it.

The post can be short or long, a personal intro to your life or a bloggy mission statement, a manifesto for the future or a simple outline of your the types of things you hope to publish.

To help you get started, here are a few questions:

  • Why are you blogging publicly, rather than keeping a personal journal?
  • What topics do you think you’ll write about?
  • Who would you love to connect with via your blog?
  • If you blog successfully throughout the next year, what would you hope to have accomplished?

You’re not locked into any of this; one of the wonderful things about blogs is how they constantly evolve as we learn, grow, and interact with one another — but it’s good to know where and why you started, and articulating your goals may just give you a few other post ideas.

Can’t think how to get started? Just write the first thing that pops into your head. Anne Lamott, author of a book on writing we love, says that you need to give yourself permission to write a “crappy first draft”. Anne makes a great point — just start writing, and worry about editing it later.

When you’re ready to publish, give your post three to five tags that describe your blog’s focus — writing, photography, fiction, parenting, food, cars, movies, sports, whatever. These tags will help others who care about your topics find you in the Reader. Make sure one of the tags is “zerotohero,” so other new bloggers can find you, too.

%d blogeri au apreciat: