Zbor spre înălțimi

Împădurind subsolul cu albe rădăcini

Un zeu înlănțuit de rostul omenirii
își trece umbra grea peste deșert și ape.
E gânditor și zdrențuit.
Din vremea lui n-a mai rămas niciun olar,
ca să-l îngroape
în vasul zămislit din râuri și din sori,
ce-nvârte roata lumii pe pământ.
Masive-atemporale și sfincși ascund comori,
tăcerile-amintesc războaie de țesut,
iar pluguri nălucesc sub timpul abraziv.
O liniște foșnește prin grânele-mamut,
împădurind subsolul cu albe rădăcini

• prolifice visări sub osuar divin
  ce arcuiește-n vânt scheletul unui spic.

Un zeu eliberat din rostul omenirii
își trece-aripa blând peste păduri și ape.
E volatil și împăcat.
În ochii lui a mai rămas un răsărit,
ca să-l îngroape
la margini de poieni,
acolo unde cresc bujorii amărui
ai lumilor murinde.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce-i apa?

Eram pe mal uscat de viață
Și o priveam cum se-nfiripă
Din suflet, pic care îngheață
Zborul mai greu, rupând o-aripă…

Cine să-mi spună de ce marea
Ca o oglindă-nghite cerul,
Sorbind în dânsa toată zarea,
Focul luminii și tot gerul?

Să-mi spună de ce munți fantomă
De-odată își înalță cursa,
Când picătura uniformă,
Cu nori cu tot, căzu într-însa?

Iar de nu crește ce se varsă,
Și de nu pleacă ce rămâne,
De ce nu mistuie de-i arsă
Și ce e apa, cine-o spune?

Și dacă-i moartă viața mării,
De ce șoptește necurmat
Din suflul nărilor mirării
Pământul necutremurat?

Adâncul de abis sughite
Și-n lumea lui de nepătruns,
Un soare și-a pierdut un dinte
Iar ochiul nu l-a mai ajuns…

Acolo este-o altă lume
Și cine-mi poate-o arăta?
De-s tronuri mari, abis sau culme
Și ce plămân le-a suporta?

Nimic nu-i mult puținului
Și-n sine-i plin de gaz lichid…
Găsesc si-n inima protonului
Un mic de cer cuprins de… vid.

Eram pe mal uscat de viață
Și o priveam cum se-nfiripă
Din suflet, pic care îngheață
Zborul mai greu, rupând o-aripă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Simbioză

Și iată Infinitul pe brațe efemere!
O magmă care fierbe sub pleoapele de ger;
Ne strigă din vioară oglinzile himere
Și curgem din izvoare ‘n-oceanul unui cer.

Mai suntem din petunii doar steaua ce se stinge
În undele născute din sunt neîncetat,
Fotonul de lumină îndoliat m-atinge
Când noduri gordiene de mult s-au retezat.

Rămân într-o fereastră deschisă înspre dealuri,
O anamneză scurtă în puls alveolar,
Conviețuiri de umbre, de ceruri și de valuri,
Desăvârșind în formă un timp crepuscular.

Director editorial: Camelia Corina Boț

DIN LUMEA COLORATĂ
                   DE SOARE

Precum un fulger aprins în noapte,
Gândul se furișează printre șoapte,
Si se topește ușor în umbrele nopții,
Ca o aripă de fum pe drumul sorții.

Iar norii cenușii își scutură lacrimi,
Peste trecători scufundați în patimi…
Când ne plouă prin gânduri cu dor,
Uneori zâmbește și soare prin nor.

Picăturile ploii dansează în tăceri,
Sfidând lumina imaculată din zări
Și prin sufletul cuprins de armonii,
Se nasc adeseori în suflet poezii..

Prin lumea viu colorată de soare,
Iubirea răsare ca petală de floare,
Cu zâmbet în cerul albastru infinit
Speranțe și vise se-adună la zenit.

Când cerul cerne cu praf de stele,
Lumina lunii se împletește cu ele,
Tăcerea ne fredonează pe strune,
Și noi așteptăm din cer o minune.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Din entropia jocurilor lui Marte
uneori un puzzle șifonat
de repetiția anostă a erorii
când gestul ondulează fluid silabe
dintr-un mugure amnezic
când merii bat din palme în nopțile
uitate într-o notă de subsol
când mă pândește mereu un dincolo
zimțat de fracția unei plecări
uneori luni e un cerc
pentru cicatricile ploii
pentru ficțiunea din glastra cu lalele
virgulă printre stele și furnici
sau doar un tramvai
în zigzagul de praguri și semne
un algoritm de împăcare
cu iarba crescută-n inima unui fișier
pentru că uneori
toporași digitalizați
păsări și răni dintr-un cer concav
pe conturul acordeonului
lumea dintr-un târziu virtual
uneori sau cândva
te-am ascuns
în respirația unei mandale
când la automatul de presupuneri
se vând primăveri
la preț de două plus o eroare

linie punct linie punct
cine va completa formularul
de supraviețuire?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lumini și umbre

De-s lumini, se nasc și umbre ce aleargă-n calea lor,
Viața e mereu o luptă între umbre și lumini,
Când te naști le cuprinzi toate și le aprinzi ușor
Mai târziu le duci prin lume, alergând printre străini.

Timpul curge nevăzut printre degete și gânduri,
Și în carne lasă semne, ca un scris adânc și viu,
Amintirea-i foc mocnit sub cenușa unor rânduri,
Umbra-i pasul nopții calme ce se-așterne mai târziu.

Pe cărări bătute-n grabă îți cauți chipul risipit,
Iar ecoul din oglindă te mai strigă uneori,
Zborul tău e-o întrebare peste cer, necontenit,
Rătăcit între pământuri și tăceri de după nori.

Vei găsi în orice umbră sâmburii unei lumini,
Căci din bezna cea mai grea se aprind scântei de dor,
Omul este-un drum ce merge dincolo de rădăcini,
Risipit în ani și clipe, căutând un rost ușor.

Iar când seara se va așterne peste fruntea ta de lut,
Iar luminile și umbra s-or topi într-un album,
Vei vedea că tot ce-ai fost și tot ce ai mai fi vrut,
Sunt doar trepte către tine, trecute pe-al vieții drum.

Poate și atunci în ceruri o lumină vei aprinde,
Ce va curge peste lume ca o lacrimă arzândă,
Iar o umbră vei vedea în sufletul ce-o cuprinde,
Urma anilor ce-au curs din lumina ta profundă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De pe clapele genelor mele

Cuiburi de ciori părăsite și nori în sihastrul clopotniței zboară;
cearcăne mari se desprind din arțari și-ntr-o clipă străbat veșnicia;
tot ce-i cuvânt a rămas pe pământ, de parcă ar fi prima oară
când iubesc și când mor de stupidul amor și îi sorb primăverii beția.

O cramă de flori cu mojici dansatori, ce își varsă sub umblete seva
fostelor veri și acelorași seri petrecute cu capul pe masă;
rege și domn peste-al mărilor somn și-al frumoasei regine din Theba.
Și în dar cheia sol și, din trupul ei gol, i-am zidit veșniciei o casă.

Din ochi, tot mai rar, am căzut sub arțar și cu capul pe masa din cramă.
Otravă de crin îmi turnase în vin, și-am dormit restul nopții afară,
alături de ciori și cu luna prin nori, niște semne ciudate de mamă…
am zidit în zidari și vreo trei lăutari te-au cioplit din viori prima oară.

Erau flori peste tot și de-o fi și-o să pot, voi zidi iarăși Templul din ele.
Meșteri mari voi tocmi și viori voi ciopli în pașii profetului seva.
Cuiburi sparte de ciori vor cădea printre flori și pe clapele genelor mele
vor cădea ochii ei, strălucind printre zei, și iubirea frumoasei din Theba.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rouă acidă

Știu,da.
Te-ai strecurat în primăvara mea.
Când mugurii dădeau să se deschidă
Și-ai devenit o rouă, mai acidă.

Puteai zâmbi dar ai ales tăceri
Și uite cad petalele din meri
S-ar întoarce-n muguri de-ar putea,
Dar tu le-ai ars și vor rămâne-așa.

Puteai să faci un pas, un pas spre noi
Dar ai făcut vreo zece înapoi
Multe lumini în umbre le-ai schimbat
Și parcă-n jurul meu s-a înserat.

Mai ieri, furai culoarea din bujori
Să-mi scrii cu rubiniul lor, scrisori
Prin șoapte îmi desăvârșeai portretul
Dar azi, parc-ai uitat tot alfabetul.

Puteai să-mi fii un cântec în auz
Dar, dezlipit de sinele-mi confuz
Te-ndepărtezi încet fară să spui
Scrijelindu-mi inima, c-un cui.
…
Iar eu mai caut sunet unde nu-i…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vremea Cerului

Șoptește-mi lin, iubire, șoptește-mi cât mai lin!
Când stele-mi cad în poală, pe rând, am pieptul plin
De ale tale zoruri, de dorurile-ți mii…
Mă mângâie, ma ceartă, orice, doar să mai vii!

Am porțile deschise, zăvoarele-au țâșnit,
De-a dragostei vâltoare, și timpul s-a oprit
Să-și lumineze fața în oglindirea sa,
De-atâta primavară, prin flori, râzând, ar sta.

Stai, timpule, cu floarea cea mândră de cais,
Arunca-te în valuri de-un roz cât mai aprins!
Eu să te prind în plete acum, pe înserat,
Iubitul să mă prindă cu-un zâmbet sărutat.

Stai, floare, fii mireasa acestui timp hoinar,
Să-l legi cu frumusețe, să fugă cât mai rar
Și să frământe clipe mai lungi de infinit,
Să nu mai plângă ochiul că nu s-a limpezit!

Să nu mai cânte raiul în van pentru desculți,
Să îl asculte apa și focul, cât mai mulți
Cu inimi să-mpletească o scară prin eter…
Oricum, de la o vreme pământul urcă-n cer!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Clipe infinite

Mă înfășor cu liniștea din jur,
și cu nesaț privesc depărtarea,
las ușa deschisă spre marea
neliniștită, ca un gând și te conjur 

Să stai lângă mine, mi-e aripa frântă,
un pescăruș în zboru-i lin se avântă
scrutând depărtarea și cântă
eu, cu ușa sufletului larg deschisă,
zbor tăcută și cuminte
prin vise,

Prin gânduri ce se zbat în van,
cum valurile mării se lovesc de mal
mereu, fragile și neliniștite,
iar pescărușul tandru le sărută
cu aripa, o clipă  ce-mi pare infinită …

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț