Zbor spre înălțimi

DIN LUMEA COLORATĂ
                   DE SOARE

Precum un fulger aprins în noapte,
Gândul se furișează printre șoapte,
Si se topește ușor în umbrele nopții,
Ca o aripă de fum pe drumul sorții.

Iar norii cenușii își scutură lacrimi,
Peste trecători scufundați în patimi…
Când ne plouă prin gânduri cu dor,
Uneori zâmbește și soare prin nor.

Picăturile ploii dansează în tăceri,
Sfidând lumina imaculată din zări
Și prin sufletul cuprins de armonii,
Se nasc adeseori în suflet poezii..

Prin lumea viu colorată de soare,
Iubirea răsare ca petală de floare,
Cu zâmbet în cerul albastru infinit
Speranțe și vise se-adună la zenit.

Când cerul cerne cu praf de stele,
Lumina lunii se împletește cu ele,
Tăcerea ne fredonează pe strune,
Și noi așteptăm din cer o minune.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Din entropia jocurilor lui Marte
uneori un puzzle șifonat
de repetiția anostă a erorii
când gestul ondulează fluid silabe
dintr-un mugure amnezic
când merii bat din palme în nopțile
uitate într-o notă de subsol
când mă pândește mereu un dincolo
zimțat de fracția unei plecări
uneori luni e un cerc
pentru cicatricile ploii
pentru ficțiunea din glastra cu lalele
virgulă printre stele și furnici
sau doar un tramvai
în zigzagul de praguri și semne
un algoritm de împăcare
cu iarba crescută-n inima unui fișier
pentru că uneori
toporași digitalizați
păsări și răni dintr-un cer concav
pe conturul acordeonului
lumea dintr-un târziu virtual
uneori sau cândva
te-am ascuns
în respirația unei mandale
când la automatul de presupuneri
se vând primăveri
la preț de două plus o eroare

linie punct linie punct
cine va completa formularul
de supraviețuire?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lumini și umbre

De-s lumini, se nasc și umbre ce aleargă-n calea lor,
Viața e mereu o luptă între umbre și lumini,
Când te naști le cuprinzi toate și le aprinzi ușor
Mai târziu le duci prin lume, alergând printre străini.

Timpul curge nevăzut printre degete și gânduri,
Și în carne lasă semne, ca un scris adânc și viu,
Amintirea-i foc mocnit sub cenușa unor rânduri,
Umbra-i pasul nopții calme ce se-așterne mai târziu.

Pe cărări bătute-n grabă îți cauți chipul risipit,
Iar ecoul din oglindă te mai strigă uneori,
Zborul tău e-o întrebare peste cer, necontenit,
Rătăcit între pământuri și tăceri de după nori.

Vei găsi în orice umbră sâmburii unei lumini,
Căci din bezna cea mai grea se aprind scântei de dor,
Omul este-un drum ce merge dincolo de rădăcini,
Risipit în ani și clipe, căutând un rost ușor.

Iar când seara se va așterne peste fruntea ta de lut,
Iar luminile și umbra s-or topi într-un album,
Vei vedea că tot ce-ai fost și tot ce ai mai fi vrut,
Sunt doar trepte către tine, trecute pe-al vieții drum.

Poate și atunci în ceruri o lumină vei aprinde,
Ce va curge peste lume ca o lacrimă arzândă,
Iar o umbră vei vedea în sufletul ce-o cuprinde,
Urma anilor ce-au curs din lumina ta profundă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De pe clapele genelor mele

Cuiburi de ciori părăsite și nori în sihastrul clopotniței zboară;
cearcăne mari se desprind din arțari și-ntr-o clipă străbat veșnicia;
tot ce-i cuvânt a rămas pe pământ, de parcă ar fi prima oară
când iubesc și când mor de stupidul amor și îi sorb primăverii beția.

O cramă de flori cu mojici dansatori, ce își varsă sub umblete seva
fostelor veri și acelorași seri petrecute cu capul pe masă;
rege și domn peste-al mărilor somn și-al frumoasei regine din Theba.
Și în dar cheia sol și, din trupul ei gol, i-am zidit veșniciei o casă.

Din ochi, tot mai rar, am căzut sub arțar și cu capul pe masa din cramă.
Otravă de crin îmi turnase în vin, și-am dormit restul nopții afară,
alături de ciori și cu luna prin nori, niște semne ciudate de mamă…
am zidit în zidari și vreo trei lăutari te-au cioplit din viori prima oară.

Erau flori peste tot și de-o fi și-o să pot, voi zidi iarăși Templul din ele.
Meșteri mari voi tocmi și viori voi ciopli în pașii profetului seva.
Cuiburi sparte de ciori vor cădea printre flori și pe clapele genelor mele
vor cădea ochii ei, strălucind printre zei, și iubirea frumoasei din Theba.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rouă acidă

Știu,da.
Te-ai strecurat în primăvara mea.
Când mugurii dădeau să se deschidă
Și-ai devenit o rouă, mai acidă.

Puteai zâmbi dar ai ales tăceri
Și uite cad petalele din meri
S-ar întoarce-n muguri de-ar putea,
Dar tu le-ai ars și vor rămâne-așa.

Puteai să faci un pas, un pas spre noi
Dar ai făcut vreo zece înapoi
Multe lumini în umbre le-ai schimbat
Și parcă-n jurul meu s-a înserat.

Mai ieri, furai culoarea din bujori
Să-mi scrii cu rubiniul lor, scrisori
Prin șoapte îmi desăvârșeai portretul
Dar azi, parc-ai uitat tot alfabetul.

Puteai să-mi fii un cântec în auz
Dar, dezlipit de sinele-mi confuz
Te-ndepărtezi încet fară să spui
Scrijelindu-mi inima, c-un cui.
…
Iar eu mai caut sunet unde nu-i…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vremea Cerului

Șoptește-mi lin, iubire, șoptește-mi cât mai lin!
Când stele-mi cad în poală, pe rând, am pieptul plin
De ale tale zoruri, de dorurile-ți mii…
Mă mângâie, ma ceartă, orice, doar să mai vii!

Am porțile deschise, zăvoarele-au țâșnit,
De-a dragostei vâltoare, și timpul s-a oprit
Să-și lumineze fața în oglindirea sa,
De-atâta primavară, prin flori, râzând, ar sta.

Stai, timpule, cu floarea cea mândră de cais,
Arunca-te în valuri de-un roz cât mai aprins!
Eu să te prind în plete acum, pe înserat,
Iubitul să mă prindă cu-un zâmbet sărutat.

Stai, floare, fii mireasa acestui timp hoinar,
Să-l legi cu frumusețe, să fugă cât mai rar
Și să frământe clipe mai lungi de infinit,
Să nu mai plângă ochiul că nu s-a limpezit!

Să nu mai cânte raiul în van pentru desculți,
Să îl asculte apa și focul, cât mai mulți
Cu inimi să-mpletească o scară prin eter…
Oricum, de la o vreme pământul urcă-n cer!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Clipe infinite

Mă înfășor cu liniștea din jur,
și cu nesaț privesc depărtarea,
las ușa deschisă spre marea
neliniștită, ca un gând și te conjur 

Să stai lângă mine, mi-e aripa frântă,
un pescăruș în zboru-i lin se avântă
scrutând depărtarea și cântă
eu, cu ușa sufletului larg deschisă,
zbor tăcută și cuminte
prin vise,

Prin gânduri ce se zbat în van,
cum valurile mării se lovesc de mal
mereu, fragile și neliniștite,
iar pescărușul tandru le sărută
cu aripa, o clipă  ce-mi pare infinită …

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

COPILĂRIE CU CIREȘE ÎN SÂN

Rânduitu-s-a iarăși grădina
După legi coborâte din stele,
Amiroase a ceriu lumina
Și a prunci și a mâinile mele.

Râd cireșii ca pruncii la soare,
Își anină cercei la urechi,
Și-i împart în Duminica Mare,
Ca bunicile, taine străvechi.

Și din sânul lor plin de cireșe
Coborî cu cireșe în sân
Să-mi aducă de-acasă depeșe
Cu mireasmă din floarea de fân,

O copilă cu ochii de stele
Ca un înger de tot străveziu…
Culesese cu mâinile mele
Din cireșul de mai, timpuriu,

Din cireșul cu grauri din via
Unui moș cât pământul de vechi
O poveste cât copilăria
Să mi-o pună cercei la urechi.

A rămas aninată de visul
De copil spânzurat prin frunziș,
De cireșe prădând paradisul
Și pierind printre stele furiș.

Rânduitu-s-a iarăși grădina,
Dar bătu o furtună de fluturi
Adumbri cu aripe lumina…
Și-o purtă către alte ținuturi…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ultimul rând

clipa trece și trece
cerneala se uscase pe pagina goală
plecasem în noaptea aceea înstelată
mă ajungeau din urmă pașii rămași
seara mă întindeam pe coapsa lunii
fugise femeia, și timpul plecase la pas
ploua în tăcere pe geamuri
din ochi se scurgeau anotimpuri
eram fugarul închis într-un ceas
căutând chei pentru locul rămas
scriam un poem
tu plecai într-un tragic roman
pana se uscase pe masă
eu mâzgăleam cu sânge pereții
plecai în pulberi de stele
pluteau între noi doar întrebări
urcasem pe scări în noaptea din noi
rătăcind apoi prin timpuri pustii
mă așezam obosit pe un ciot de speranță
căutam o scară, cădeam amândoi
visător, iubeam o femeie
la sfârșit nu aveam întrebări
rătăcit inutil pe o scară de doi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Raza…

Azi, am ieşit aşa, haihui, pe stradă
Nu-mi propusesem nicio țintă…
Mi-aş fi dorit ca nimeni să mă vadă
Şi niciun zâmbet să mă mintă!

Mi-aş fi dorit, să fiu doar eu cu mine
Să pot privi fără oprelişti…
S-aştept o primăvară care vine
Şi să mă-mbăt doar cu privelişti!

Ştii, uneori, chiar m-aş ascunde-n mine
Mi-aş tot privi chipu-n oglindă
Şi raza reflectată care vine,
Chipul real să mi-l surprindă!

Nu cel subiectiv ce îmi adoarme
Şi conştiință şi simțire
Şi nici o fantezistă care doarme,
Visând la „Ego” şi mărire!

Şi dacă-mi pot privi chipu-n oglindă
Vreau să mă-ndrept, că ăsta-i scopul…
Nimic din ce e rău, nu mă cuprindă
Să ştiu precis unde mi-e locul!

Şi-atunci când sunt tentată să mai judec
Şi degetul să-ndrept spre altul,
Mai bine vina mi-o adulmec
Şi îmi ridic ochii spre ‘NALTUL!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț