Zbor spre înălțimi

Ca un leac, sinestezia

Fluturi galbeni, o lentoare,
Joacă-n ierburi mătăsoase;
Strai din frunze-amăgitoare
Vântu-mi țese și descoase.

Printre spicele morgane
tremură o formă brună,
Precum apa din fântână,
Ridicând spre cer bulboane.

Plutitoare mi-e câmpia;
Se revarsă-n ochi și vene:
Ca un leac, sinestezia,
Mă cuprinde și mă cerne…

Părul tău precum o boare
Lunecând pe coapsa goală
Îmi trezește și răscoală
Ezoterica lentoare.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gândul la părinţi

Azi tot mai des ţi-e gândul la părinţi,
Nepoţii ţi-au crescut până la umeri,
Ţi-e greu la anotimpuri să mai numeri
Şi-ai cam uitat cum e să strângi din dinţi.
Te mai revolţi dar azi o faci cu tact,
Înţelepciunea-ţi spune că-i degeaba,
O mai amâni, pe mâine, să-ţi faci treaba
De parcă ai nemoartea sub contract.
Te duci mai des să vezi de cimitir,
Să pui o floare, lumânări, tămâie,
Pământu-n tine a-nceput să suie
Şi fruntea-ţi, parcă, are iz de mir.
Te-ntorci acasă, cerul cu ereţi
Te-ndeamnă ca să mergi la colivie,
Deschizi uşiţa vieţii ce-o să vie,
Redând sălbăticia la sticleţi.
Ţi-aşezi hârtii, faci ordine-n sertar,
E-atâta pace-n tine că te sperii,
Veşmintele cernite calci şi perii
Vise neduse până la altar.
Te întăreşti şi ruga o repeţi
Sperând la izbăvire şi iertare,
Ţi-e mai uşor să treci prin înserare
Sperând în începutul altei vieţi.
362-Pavoaz de toamnă
Toamna îşi ridică marele pavoaz,
Ziua nu mai poartă zicere de cuci,
Drumurile noastre poartă alte cruci,
Zorile adastă-n margini de pervaz.
Veveriţe roşii vin mai des la nuci,
Rândunele-n stoluri cerul de topaz
Îl brăzdează -n cercuri, apele-n obraz
Ne arată riduri trase-adânc de ştiuci.
Ziua-i prea fierbinte, nopţile-s mai reci,
Tot mai des privirea stă pe-un singur punct,
Boabe de fasole se usucă-n teci,
Râuri subţiate curg prin albii seci,
Vara asta parcă e cu contrapunct
Şi-ai pleca vreo lună pe un ţărm, la greci.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Aș fi…

De n-aș fi om, poate c-aș fi pădure
Adâncul verde mi-ar pulsa în trunchi,
M-aș dezbraca de șoaptele zălude
Și-aș risipi ofrande cu visele mănunchi…

De n-aș fi om, poate că aș fi apă,
O mare fără seamăn ori un râu,
Fluidul răbdător ce-n stâncă sapă…
Sub dalta vremii cuget fără frâu.

De n-aș fi om, aș fi o călimară
Strângând în mine slove de-ametist
Tezaur de iubire în cerneală
Ca o maramă învelind un Crist.

De n-aș fi om, aș fi nemărginire
Potecă nesfârșită spre raiul îngeresc,
O dimineață albă în straiele de mire
Sub cerul de opale cu pas dumnezeiesc.

De n-aș fi om, aș fi aripă nouă
În dimineața bobului de rouă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Visând…

Eu nu am trăit iubirea fără lacrimi și păcat,
Mi-am strigat amărăciunea, un măr copt în pom uscat,
Ghiocei icneau să iasă, sub zăpezi, tăcuți, timizi,
Dar un zid se înălța peste ei, din cărămizi.

Pomii de erau în floare și urcau, spre cer, o scară,
Se pornea măcel de gheață și mureau mai către seară,
Doar în visul meu albastru mai alerg prin maci și stele
Și îmi râde-o primăvară, cu ninsori și viorele,
Înfloresc mirați copacii, când ne ninge tăcut faur,
,,Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur.”

Nuferii sunt stele-n lacul unde dorurile plâng
Și-mi îmbrățișează gândul, când în lume e nătâng,
Iar tăcerile îmi cântă, nu suspină-n visul meu…
Aici vin să te aștept când mi-e sufletul prea greu.

Și încep să se pogoare fluturi albi, albind pământul,
Când îți tremură privirea și îți este sfânt cuvântul…
Tu…îmi vii la ceas de taină și-n căușul palmei mele,
Îmi pui primăvara toată, ghiocei și viorele.

Aici dorurile toate stau la ușă și doinesc,
Fremătând, te-aștept pe tine-n acest vis nepământesc,
Eu îmi culc smerită capul, adormind pe brațul tău,
Aici, mă-nsoțești, iubite, și-mi ești înger, nu călău…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Coborâtă-s dintr-un verb

De unde vin? Am, oare,-un rost?
Pe gânduri cad și mă-ntreb;
Îmi e condeiul adăpost
Coborâtă-s dintr-un verb;

Prin zăpezi, furtuni și zloată
Înotai… Prin lan cu maci.
În zadar aștept răsplată,
Nu sunt decât un cârpaci,

Ce-avan mă târăsc pe coate,
Bâjbâind năuc poteci,
În urmă voi lăsa toate,
Vine vremea să și pleci.

Cum nimic nu mă mai leagă
De – astă lume-n fierbere
Și surdă-i urechea bleagă
Să-i măsoare trecere,

Moartea-mi va părea ferice,
Loc de pace și odihnă,
Iar de-acum voi putea zice
Că trăiesc pioasa tihnă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Natură moartă

Prin ochii goi trec poduri de argint
Ce nu-ți mai cer să le plătești o taxă
Sub ele un haotic labirint
Când cerul gri închide o sinapsă

Iar apa se întoarce la cascadā
Cu un suspin și gemete adânci
Prin firul lin ca într-o iliadā
Somonii albi se tot izbesc de stânci

Încremeniți pe mal visează leii
Iar ghearele de sticlă bat în pietre
Dintr-un ocean de iarbă țipă mieii
Iar focul viu se tot sufocă-n vetre

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

GÂNDURI PENTRU MAI TÂRZIU

Azi am să depun la bancă amintirile cu tine,
O comoară ferecată pentru zile de plictis,
Vreau să plec pe alte drumuri, chiar de brațele-mi sunt pline,
Cu determinarea celui ce se scutură de-un vis.

N-am să „editez” niciuna, le așez nealterate,
Mintea-mi judece-le, poate, într-o zi, cu detașare,
Sunt acum prea tulburată, mai sunt răni nevindecate,
Dar se zice cum că timpul are el o rezolvare.

Am să plec spre orizonturi unde cerul ninge blând,
Peste umerii mei albe coli de carte ne-ncepută,
Așteptând să scriu poemul despre vremea-aceea când,
Fiecare clipă-a noastră era slovă-n două ruptă.

Cine știe unde fi-vei. Sau ce gânduri vei mai toarce.
Dacă eu ți-oi fi prin ele sau demult m-oi fi uitat…
Ce s-a dus, s-a dus, iar clipa fericirii nu se-ntoarce,
Dar de la speranță, însă, n-am să fac nicicând rabat.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Fotografii color

Iubito-n vara asta n-o să-mi mai fii mireasă
Se răzgândește iarba ce s-a uscat ușor
Fără pantoful celei ce-a fost cenușăreasă
Ne facem, la comandă , fotografii color.

Iar nunta noastră, astăzi, va mai cerși prin ceață
Precum odinioară un zâmbet de actor
Vreo două, trei cuvinte și un sărut pe față
Aplauze de seară, in văzul tuturor.

Dar nu-i nimic, iubito, o toamnă e aproape
Și in curând, prin frunze, voi fi animator
Iar visul nostru, veșted, va ști să îl dezgroape
Un salt mortal, pe viață, surprins de-un amator.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț