Zbor spre înălțimi

Cuvinte

*
Cu pulsul mărit,
Cuvintele-mi pâlpâie-n vene
Și-mi ard molcomit,
Prin gură-mi scăpând, ca scânteie
De foc nepăzit.
*
Prin ochiul mijit,
Cuvintele-și caută straie,
Un sens ne-mblânzit,
Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,
Cărbune pripit.
*
Și iată-au scăpat
Din vatra cu forme, pe foaie,
Arzând necurmat
În ochiul oricui din odaie,
Cu puls zvăpăiat.
*
*
Words
by Julia Dragomir
*
With an accelerated pulse,
The words do flicker in my veins
And gently burn.
Through my mouth, they do escape,
As sparks
Of unattended fire.
*
Through my half-opened eye,
My words do search for garments,
Some untamed meaning,
Under my eyelid smoldering,
As flame,
Fleet-footed coal.
*
Behold, they got away,
Out of the fireplace of forms,
On paper,
Incessantly burning
In the eye of anyone in the chamber
With an irregular pulse.

Redactor: Minu Mira

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eu nu….

Nu strivesc
dulcele sărut al nopții,
al inimii străpunse
de-albastru dor,
nemuritor….
nici nu arunc
săgeți cu ură sau  venin
spre soare și spre nori,
nu tulbur florile
în dansul lor divin
cu fluturi și ninsori,
lumină și senin.

Nu urc
poteci străine și întunecate
spre-a găsi într-un cuib rotund
luna cu străluciri,
cu stele împrejur,
cu șoapte și mister.
Nu caut
în ochi de-argint
primăverile promise
cu miros de liliac,
fără patimă și păcat,
nu dau în schimb
nici dorul meu, nici plânsul lumii.

Nu opresc
buze dulci și flămânde
să sărute ploile absolute,
fremătânde, 
ca bătăile inimii….
Nu chem
vânturi reci și rebele
care-ncercă să preschimbe
în șoapte și vise
curcubeiele cu aripi ninse.

„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”
Nici nu lovesc corona de mister a lunii…

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Potirul  unui crin

Când se plimbă-n arca zilei
cerul clipei de sublim,
dorul mi-l cuprind cu lacrimi,
în potirul unui crin.

Și-ntr-un ceas târziu de noapte,
când și tu vei arde-n foc,
am s-adorm pierdută-n șoapte
sub cenușă de noroc…

Voi fi veșnic trubadurul
stelelor de tamarin,
care-și soarbe lin iubirea
din potirul unui crin…

De mână cu întunericul

Întunericul-
l-am cutreierat,
l-am mirosit,
i-am îndepărtat ghearele
din carnea mea;
La fel ca timpul,
îmi soarbe sângele,
îmi arde lutul,
dar m-a vindecat de teamă.
Acum îl țin de mână
și mergem spre lumină,
ca să-i domolim curcubeul.
Ne-am decis să-i frunzărim încrederea.
Ca niște păsări de cuvânt…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cântecul iubirii

Orbită sunt,
când zorile se crapă
și nimbul de lumină
se cerne printre nori,
ridic un colț din vălul
lăsat peste mistere
și-o pleoapă
peste lume deschisă,
sub genele-adumbrite
la marginea genunii,
clipește din unghere!

„EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”,
tremură sărutul
cu mirul ei pe frunte,
plânge ochiul minții
și picură-n izvoare
un clipocit de-adâncuri,
o sete-mi șipotește
să-i sorb
lumina din cuvinte!

În bătătura palmei
simt mugurii zvâcnind
când ud cu lacrimi
floarea
și mâna-mi noduroasă
țese conduri
din iarba mătăsoasă
și zbor…
Un cântec de iubire
se’ nalță
din trupul meu de tină,
o punte peste lume
și timp,
căci suntem toți fărâme
din matricea divină!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Poemă
Ionuț Pande

Coboară lin, coboară-n șură,
Cu jumăta’ de cer, de gură,
O Lună-n fir de filigrană,
Țesută-n luturi de prihană.

Cu pulpa roz, în trup mistere,
Văpăi în ochi, cu sânu-n miere
Și dezbrăcată pân’ la piele,
Își răsucea în păr inele.

Din gând mai rup un colț de vină,
Că soarbe sânge din lumină
Și cade-n purpuri de poeme,
Când Luna-n toc cerneală geme.

Același dor, aceeași șură
Și buze moi, cu gust de mură,
Pe brațe vis, pe coapse- teamă
Că-n mine rimă se destramă.

O, Lună-n vers copilă blândă,
Fereastră-n inimă crescândă,
Din eros, bobi-mărgăritare
Sădesc în văzul tău de jale!

Și nu mai dorm, și-mi ești ispită,
Potcoavă stau ‘n-a ta copită
Și-aprinzi scântei în fugi de spaimă,
Când zorii-n ochi lumini îngaimă.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Răspunsul

Poeții, sete de lumini,
se nasc cum nuferi rari,
din mâl și-adânc de mlaștini,
își izbăvesc durerile-n senin –
ale-omenirii-ntunecate patimi.

Poeții, cerul care-nvie
mormântul drag,
prin straiul de magie,
albastre nume le-ntrețes meniri.
Sub raza lunii ei aștern iubiri
peste-osemintele de dor
ce freamătă și plâng,
la ruga înnoptării – acoperământ.

Blajinele miresme din ei au izvorât
un sânge-al lor, cel mai curat, smerit,
poteca străvezie a ultimului rit.

Trudit-au Poezia
din lutul greu de vini,
colinele-și înalță din mirare.
Poetul e hotar de taină și divin.
De-aproape, el se-arată-n depărtare.

Trudit-au zorii din amurg și înstelări
și cântul dulce-al frunzei trecătoare.
Au crezul scris în rouă, vânt și flori.
Privirea lor – o infinită zare.

Ești veșnicie tu? Realul? Ireal?
Poetul îmi răspunse prin nimburi de cuvinte,
dar și-n omătul neatins de minte,
sau miezul roșu nisipiu al inimii:
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.”

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț