După-amiezi optimiste
În după-amiaza zilei de ieri, ne întâlnim, eu și el, două după-amiezi de trăiri și preocupări, două dorințe neimpresionabile de vreo opreliște, de nestăvilit de vreun inconvenient, de neoprit din visări de niciun îngheț.
După-amiaza zilei e la vedere, după-amiezile noastre sunt învăluite de Cronos în entuziasm și speranțe, parcă ar vrea să-i dea trecutului o nouă dimensiune, mai multă înțelegere și mai multă întrebuințare. Parcă ar vrea să-l facă pe el, pe trecut, motorul clipelor ce sosesc și planează, prelung și încrezător, întocmai cârdurilor de cocori întorși pe întinderile făgăduinței primăvara.
După-amiaza asta, care vine să se întâlnească cu după-amiaza mea, într-o după-amiază neverosimil de îngăduitoare, e încărcată de o lumină ireală. O strălucire contagioasă atacă mâinele, viitorul pare să ne aștepte resemnat, faceți ce vreți, numai să faceți, ne îndeamnă chiar viitorul privindu-ne pe sub sprâncene din pragul mâinelui. Penumbrele înserării nu au nicio putere asupra după-amiezii venite să discutăm.
A venit cu emoție adolescentină și umblă în sertarul cu delicatețuri.
Povestește.
Am rămas în urmă cu câteva promisiuni, își amintește.
Propune.
Are planuri.
Are și țigări. Trage una din pachetul deja desfăcut, mergem în colțul unde ne e permis să ne jucăm cu focul. După-amiezile noastre devin incandescente. De aceea, cred, dar și pentru că rezerva de iluzii ne este intactă, susurăm în două pahare să ciocnim. Nu tare, nu mult, ne e teamă să nu trezim visele din somnul de frumusețe.
La o țigară și un pahar de veselie, altfel decurg destăinuirile.
Din când în când, agață câte ceva din uriașul geamantan cu amintiri și-l supune atenției. Da’ poate merităm, zice, gândindu-se la cine știe ce merite, în timp ce fumul altei țigări estompează ciudatele după-amiezi, bolnave de optimism.
Da, pentru că merităm, punem țara la cale, suprapunând după-amiaza lui Cronos după-amiezilor noastre.
Dorel Vidrașcu nu are doar cheile editurii, are și cheile sufletului meu. Altfel nu mi-aș putea imagina cum reușește să pătrundă pe culoarele lui și atunci când îl încui.
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
