Zbor spre înălțimi

Cântec…

Se bat prin luminișuri frunze verzi,
Și brațele copacilor se-nalță a rugă
La schit bat clopotele-n dungă
Și-o simfonie de culori e prin livezi…

Cristale de lumină-și cântă jocul
În unde limpezi din torentul viu…
Iar păstrăvii își poartă argintiu
Litania de jale unde arde focul…

Nu sunt decât un muritor ca orișicare…
Un păcătos sătul să tot greșesc
Dar pentru că pe Domnul îl iubesc,
Cu umilință-I cânt azi, în Vinerea Mare…

Redactor: Viorel Poenaru(Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Destin

Tremură focul în unde, în plete
Și-mi arde lumina de fulger prin minte…
Un roșu de sânge prin unghii pătrunde,
Ce grea agonie-n cuptorul cuminte
Din gura de șarpe… Adânc spre sorginte…

E ultima mână la mine, olare,
Dar ție nu-ți pasă cât chin eu mai gem,
Mai pui un cărbune și focu-i mai tare,
Că lutul acesta se crapă, mă tem…

Tremură focul în unde, și-n iris
Se sparg raze prelungi de lumină…
Nu-i nimeni ca mine, nălucă din vis,
Crezând în iubire ca lutul în tină…

Ce faci, papușare cu ochii de rouă,
Iți tremură teatrul, dar tija-i în mână…!
Slăbește din ițe și lasă să plouă,
Că-mi crapă și capul și trunchiul…în două…!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cărți nescrise

Mai pleacă-o zi de vară peste obloane trase
Iar cucuveaua cântă un dor de ducă viu
Din coasta mea apasă printre iubiri rămase
Sărutul prefăcut din focul vinețiu.

Ne regăsim, iubito, în cărți nescrise încă
Sunt pețitorul orei ce a pierdut un veac
Am tot cioplit in piept același vârf de stâncă
Bolnav de-atâta moarte am căutat un leac.

Te chem în anotimpuri tot risipind cuvinte
Nici trupul nu mai crede în pasul meu dintâi
Tu lasă-ți părul liber uitând de cele sfinte
Când respirăm, pe viață, un ultim: Mai rămâi !

Să mai ghicim în palme destine sfărâmate
Iar din iubirea noastră trăită clandestin
Vom da pe față astăzi doar vise amânate
Cât încă e devreme în cupele de vin.

Redactor: Minu Mira

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu știu cum…

Nu știu cum m-am îmbolnăvit de tine
Este ilogic, n-are niciun sens
Să-mi fie dor când știu că noaptea vine,
Să mă aprind, apoi să ard intens.

Nu știu cum mi te-ai strecurat în vise
Și mi-ai adus culoare și parfum,
Ferestrele mi le știam închise
Dar ai trecut de ele nu știu cum.

Nu știu în suflet cum de mi-ai pătruns,
Îl aveam ferecat cu lanțuri grele,
Nu știu în lumea mea cum ai ajuns
Și mi-ai aprins pe cer mulțimi de stele.

Nu știu cum m-ai ales tocmai pe mine,
Nu am nimic în plus, spectaculos,
Nu știu dacă e rău sau dacă-i bine
Fiindcă nu-s deștept și nici frumos.

Nu pot să-ți spun să pleci sau să rămâi
În lumea mea cu viitor incert,
Știu doar că-mi ești minunea cea dintâi,
Orice-ai alege eu am să te iert.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Joc neasfințit

Mă suii pe-o culme nouă,
Să-mpart norișoru-n două!
Jumătate să dea ploaie,
Jumătate, flori bălaie.

Flori bălaie-n asfințituri,
Să le-nșir ca pe zenituri,
Să-mi fac salbă fermecată,
Să-i fiu dragă, adorată

Dragului, ce dor îmi poartă,
Când pe umeri, când de-o toartă,
Când prin raiuri, prin grădină,
Sprijinit de o sulfină.

Să-mi pun aur în cosiță
Și, cu haruri de zeiță,
Nurii să-mi tăvăl prin stele,
Din fluturi să-mi fac mărgele.

Și-apoi să mă sui pe-o scară,
Căutând cireașă-amară,
S-o fac dulce, cât să zică
Tril c-ar fi, de rândunică!

Rândunică în albastru
Cer… clipind din ochi măiastru,
Să ne vadă-n toată starea
Când sărutul, când visarea!

A dorului căutare…
Mi-e dar de la ursitoare,
Nu mă dau jos de pe scară,
Pân’ ce nu văd rai afară!

Pân’ ce dragul meu nu vine
Mânat blând de trei suspine:
Două le-oi preface-n cântec,
Unul, inimii… descântec!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Haiducind prin fagi

Te percep în mine zâmbet și parfum
Răspândit sub pașii macilor de seară,
Când adie vara peste noi râzând,
Plămădind apusuri în topiri de ceară.

Mă gândesc la tine ca la un sonet
Așternut pe chipul nopților cu Lună,
Baletând serafic într-un menuet
Tandru și albastru înflorit pe-o strună.

Te găsesc în toate cele ce-mi sunt dragi,
În petala zilei proaspăt rourată…
Ești asemeni mie haiducind prin fagi,
Închinând iubirii flacăra curată.

Plămădind apusuri în topiri de ceară
Te aștept în umbra macilor de seară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Românul și lucrurile sale sfinte

Popor român cu inima în palmă,
Ți-ai purtat visul până-n larga zare!
Nu ai primit dușmanii cu sudalmă,
Le-ai dat să guste din pâine și sare.

Tu munților le-ai suit vesel creasta
Și râurilor le-ai cântat din frunză.
Ai strâns acasă bărbatul și nevasta,
Un dor le-ai pus pe însetata buză.

C-așa-i românul, ține la moșie
Și își păzește pasul său prin tină.
Cu acul și cu dalta știe
Să scoată adevăruri spre lumină.

Și-a scris istoria în cărți, cu sânge,
A prins în straiele de pânză curcubeu.
În fiecare doină glasul plânge,
Cu ochii ațintiți la Dumnezeu.

Cămașa cea țesută-n borangic
E haina lui de mare sărbătoare.
Pe ea încă se coace lanu-n spic
Și-un tricolor își prinde-n cingătoare.

O ie veche e simbol în lume,
Cămașa înflorată cu arnici
Ne spune că românul lasă urme
Pe unde trece, dar mereu-i aici.

Nu a plecat nicicând din România,
O spune rădăcina cea străbună.
Cămașa națională este ia,
O haină scumpă, și-așa o să rămână!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cea de azi

La urmă,
am pornit înspre Tine!
Tu m-ai înțeles
așa cum nici eu
nu mă înțelegeam.

În palmele Tale,
mi-am golit amărăciunea, 
Din Tine,
mi-am umplut golurile.

După toate acestea,
n-am mai fost cea de ieri;
nimic, nimic n-a rămas,
m-am reconstruit…
prin liniștea ce-și țesea
culorile în sufletul meu.

Acea liniște
plină de diversitatea
unui câmp înflorit.
Acea liniște ruptă
din colțul ochiului Tău…

Nu mai sunt ce-am fost,
nici Tu nu mai ești azi
ce-ai fost ieri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț