Petre Vatuiu

E bine-aici la tine.

E bine-aici la tine, e-atât de minunat,
Că niciodată vremea nu-i bună de plecat.
Și de când sunt aicea eu nu mai știu, oricum,
Sau de-i pierdută vremea de-a fi pornit la drum.

Parfumul tău mă ține și ochii tăi mă țin,
,,-Mai stai!”, pare să-mi spună și zâmbetu-ți senin.
Și mă întreb, femeie, de ești aievea tu,
Că nu știu, lângă tine, dacă visez sau nu.

Nu-mi spune cât e ceasul, că nu doresc să știu
Dacă e miez de noapte, devreme sau târziu.
Acoperă fereastra cu grele draperii
Și vino lângă mine, în brațe să mă ții.

Nu-mi spune cât e ceasul, nu vreau s-aud de ceas,
Că dus de lângă tine eu nu am să mă las.
Așează-mi capu-n poala-ți și fă-mi-o căpătâi,
Cu glasul tău cel dulce șoptește-mi:- mai rămâi!

Răsfiră-mi rar prin tâmple cu degete subțiri
Să simt înfiorarea acestor rătăciri!
Sărută-mă, femeie, aproape cât să mor,
Cu altă sărutare tu-nvie-mă ușor.

Privește-mă, femeie, și lasă-mi ochii leac,
Să-i caut în adâncuri, să-i caut și să tac.
De-aici, de lângă tine eu nu voi mai pleca,
Fiindcă aici la tine e regăsirea mea!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Manuela Cerasela Jerlăianu

Dacă…

Dacă în lumea asta, iubire simți în piept,
Fii fericit și du-te, purtându-ți pasul drept,
Dacă în lumea asta dușmanul te doboară
Prefă-te ce ți-e bine, că altfel te omoară.

Dacă în lumea asta te simți neîmplinit,
Găsește-ți vindecarea în tot ce ai iubit.
Dacă trecând prin viață, însingurat vei fi,
Privește-n jurul tău, la tot ce poți iubi.

Dacă în lumea asta nu-ți înțelegi menirea,
Nu fi dușman cu tine, nu-ți oropsi gândirea,
Dacă te prinzi în horă și nu știi să dansezi,
Nu te răni în suflet, că ai să-l întristezi.

Dacă în lumea asta ești rug de suferință,
Cu inimă curată, în Domnul ai credință,
Iar dacă lacrimi curg șuvoaie de pe obraz,
Tu cheamă-L să ia parte cu tine la necaz.

Dacă în lumea asta ești fericit sub soare,
Râzi, cântă, fii voios ca-n zi de sărbătoare,
Și oriunde ai merge nu fi numai o umbră
Că viața îți va fi neiertător de sumbră.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mihu Eugenia

DUSĂ DUPĂ DOR DURUT
Tautogramă
Mihu Eugenia

De din dâmb, din Dealul Dăii
Duce drumul dor durut,
Dar dorm, după deal, dulăii,
Doarme dragul, dispărut.

Doborât de dinți de demoni,
Dărâmat de dulci dureri,
Doarme, dovedind dragonii,
Delirând doar decăderi.

Dar, deodată, deșteptarea:
Din decorul de damnat,
Drămuiește desfătarea,
Decisiv, determinat.

Dragostea, durerea, dorul,
Dau decizii, despicând
Dealurile din decorul
Diafan. Dibuie, dând

De drumeag. Domol doinește,
Dară dangăt, deodată
Dezaprobă, dojenește:
Doamna „doarme”… decedată.
Dusă după dor durut,
După dragul dispărut.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorel Rotariu

Izvorul din Carpați

Câmpii și codri își dau mâna
Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
Și pribegim în patru zări…

Azi, văi și lunci trâmbiță jalea
Urcând spre inima de munți,
Străbunii-n ceată-i ațin calea
Și-o-ngroapă-n mirul de sub frunți.

Se-ntreabă Vlad privind dragonul
Și crucea desenată-n piept,
Cum țepile-i n-au tras oblonul
Peste-al hoției strâmb precept?

Mihai ne-a pus la brâu, Carpații,
Iar Turdei țărna i-a sfințit,
Să fim uniți la greu, ca frații,
Nu neam, de-o boare, risipit…

Ctitor de școli și noi răzoare,
Cuza și-ai săi din ”48″,
Plâng idealuri, scumpe-odoare
Ce-au înflorit dar nu le-am copt…

Veniți din Olt și de pe Crișuri
Spre templul din culmi de Carpați
Prin mărăcini, spini și hățișuri
Urcați, duh sfânt să respirați!

Din mal de Nistru și Suceavă,
Toți în sumane și ițari,
Veniți, ca să scăpăm de pleavă,
Să fim ce-am fost ori și mai mari!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lorica Mihăilă

Dileme
Lorica Mihaila
„Poezia zilei” 29 ianuarie 2024)

Da, uneori iubirea îți mai  pune în față și „dileme” și începi să-ți pui fel și fel de întrebări, să adresezi altele și acelei persoane care ți le-a declanșat, întrebări la care nu aștepți niciun răspuns, fiind pur formale, mai mult pentru tine și unele și altele, decât pentru el. Multe controverse, jocuri ale iubirii tot timpul în contratimp, unul hăis și altul cea, dar acest lucru dă farmec iubirii în foarte multe cazuri: „Cine ești într un cuvânt, de te ții de mine scai?/ eu încerc să te alung, tu doar după mine stai?” și tot așa, întrebări multe, că așa este iubirea la început când vrea  neapărat să te cucerească. Știe să joace tare și apoi chiar să se îndepărteze ușor-ușor, uitându-și de  promisiuni și de aceste jocuri plăcute, lăsându-te în drum, cu sentimentele rănite și cu gânduri negre: „Soarelui aș vrea să-i spun că la mine în gând e noapte/ Și-a-nceput să-mi fie frig, raze-aș vrea, dacă se poate” și, în schimbul căldurii sale, ar accepta și un destin în care iele să apară din când în când pentru că mai ușor le-ar face față lor decât frigului lăsat de cel drag în suflet.
Felicitări, Lorica, un poem sensibil și rupt din realitate!   
 Florentina Savu

Dileme
 Lorica Mihăilă

Cine ești, eu cine sunt? de plutim în doi pe-o barcă,
Tu aduci în vele vânt, eu spun vântului să tacă.
Cine ești într-un cuvânt, de te ții de mine scai?
Eu încerc să te alung, tu doar după mine stai?

Cine ești? de-mi intri-n suflet, fără să te-oprești la porți,
Zăvorul îl trag cu-n scrâșnet, tu-mi șoptești că nu mai poți.
Noaptea grea aș vrea să treacă, să te hotărăști să pleci,
Dar a început să-ți placă și-mi tot strigi că stai pe veci.

Soarelui aș vrea să-i spun că la mine-n gând e noapte
Și-a-nceput să-mi fie frig, raze-aș vrea, dacă se poate.
Îi promit în schimb să țin, în căușul palmei mele,
Câte-un pic dintr-un destin, și un pas jucat de iele.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eugenia Spătaru „Adnana”

ODIHNEȘTE-MI SUFLETUL

Odihnește-mi sufletul pe brațul tău, Iarnă
Și culcă-mi fruntea pe albu-ți curat
Inima rece, prefăcută în stană,
Spal-o, Iarnă, în alb și las-o fără păcat.

Și caută în cuget, sapă adânc
Cu mâinile tale reci și înghețate
Dar, nu speria suflet de prunc,
Lasă-l să doarmă în adâncuri uitate.

Stâmpără focul ce arde între stânci,
Aruncă pe el cu țurțuri de gheață
Dar, salvează de poți glasuri de prunci,
Ce încă îmi mai dorm în piept și visează.

Odihnește-mi sufletul în poala ta, Iarnă
Și-n palmă prinde un gând obosit
Lasă cerul, cu steluțe să cearnă
Peste lut frământat, de timp ofilit.

Acoperă-mi inima cu rochia-ți albă,
Brodată cu vise pe mâneci și poale
Și lasă-ți privirea frumoasă și dalbă
Să-i scrie povestea pe-a timpului coale.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ica Gărgălie

TITLURI EMINESCIENE (II)
Ca un fluture de noapte mă apropii de Luceafăr
Să-mi scald aripa-n lumina ce-o revarsă- n Univers,
Să gust dulcele ca mierea și balsam din flori de nufăr
Când pătrund cu ochii minții în fermecătoru-i vers.

Și vibrez ca o vioară lângă ,,Lacul” cel albastru,
Culeg una câte una ,,Când” răsar ,,Stelele-n cer”
Și se-nalță ,,Un luceafăr” cu halou măreț de astru
Desemnat ,,Înger de pază ” peste-al nopților mister…

,, Valuri lungi de flori albastre” îmi înseninează gândul ,
,,Luna iese dintre codri” ca o roată de cristal,
Se strecoară prin perdele ca-n atâtea nopți de-a rândul,
Proiectează holograme și pictează -n stil mural…

Și, ca-n ,,Vis”, scene din basme cu Ilene Cosânzene
Și călare pe-un ,,Cal” negru zboară ,,Făt- Frumos din tei”,
Trec ,, Din când în când” fantasme, se perindă pe sub gene
Și ,, Luceafărul ” tot urcă peste muchiile de stei…

Luminând ,,Ca o făclie” ,, Între nouri și-ntre mare” ,
Pelerin ,,Prin nopți tăcute” îi inspiră pe poeți
Și ,, Din cerurile albastre” lunecând înspre hotare
Scânteiază ca o muză pe sub tâmple de esteți…

Ziua-și ia la
,, Revedere ” și se-ntoarce ,,Noaptea” iară
Că ,,Într-o lume de neguri” cu nebuni și epigoni
Ca un far ne e poetul, printre stele să răsară,
,,Înger palid” ,,Peste vârfuri” , har și pildă prin fotoni…

Ica Gărgălie , ( un simplu epigon)…
15 ianuarie 2024

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omota

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

  • Alungă amarul pe-a plângerii vale
    Și ține cu tine doar omul frumos

Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Dumnezeu !…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

JURĂMÂNT

Mă jur de drept pe toate câte sunt
Pe doi-trei sfinți și vinul din pocale
Nu am cuvinte, proștii să-i înfrunt
De-ar fi să scoată „perle” epocale

Prin ochii tăi mă leg în jurământ
Că pe cavoul lumii literare
Aș pune lumânări când nu e vânt
Ca la un parastas cu flori polare

Fără poeți planeta ar fi goală
Precum o piramidă între diguri
Și-am fi martiri ca-n ultima răscoală
Dar chiar și-așa am fi la fel de singuri

De pe un pat, cu ochii muribunzi
Ca ultimul soldat afiliat
Te las în lumea mea să te ascunzi
Și dezertez din visul meu stricat

Fără poeme viața ar fi goală
Ar dăinui prin șubrede proteze
Și sfinți într-o biserică vitală
S-ar încurca în legi și-n ipoteze

De-ar fi să nu-mi mai ieși deloc în cale
Aș trece Atlantida pân’ la tine
Ca să dezhum poeme cervicale
Din cimitirul lumii cabotine

LZP/ azi

Director editorial: Camelia Corina Boț

Stefan Olaru

Lumina
Și totuși există lumină-n străfund,
Un bob fermecat născocit în furtună…
Milenii se scurg într-un joc furibund,
Doar îngerul tainic ne ține de mână…

Povară și lacrimi ascunse în miez,
Și sânge cu stropi de azur laolaltă…
Există lumină când pururi veghez,
Și-n scoica pierdută oceanul tresaltă…

Și totuși în beznă lumina-I deplină
Când trepte spre ceruri sub paşi se zidesc…
Mi-e rugă zidirea cu miez de lumină
Când vraja se stinge și crini înfloresc…

Lumina-i iubire prin colțuri de stele,
Adânc adevăr pe-un tărâm efemer…
Corabie frântă de-a vremilor vele,
Și-n sufletul meu mai aproape de cer!

Și totuși există lumină-n blestem,
Când timpul s-a frânt sub o lespede grea…
Pe-altarul iubirii și pietrele gem,
Primește-I sărutul în inima ta!!!

Director editorial: Camelia Corina Boț