Ion Sima Delagaleș

Te am pe tine

În exilul în care m-ai abandonat
eu mă purific prin suferință și durere,
la tot ce-am fost supus și-am îndurat
de dorul tău voi dispărea-n tăcere.

Am revăzut trecutul ce ne leagă,
am răscolit prin amintirile de ieri,
sufletul tău de azi să înțeleagă:
iubirii suntem amândoi prizonieri.

Tu îți ascunzi iubirea sub tăcere
și mă învinuiești că sunt ateu,
că nu-mi văd anii ce-mi atârnă-n spate
și pentru că iubesc sunt derbedeu.

Că nu am încă sufletul curat,
că nu îți sunt nici un prieten cert,
că mintea mi-e întunecată de iubire
și pentru asta nu știu să mă iert.

Din exilul în care m-ai trimis
îți scriu negru pe alb al meu răspuns:
nu mai dețin nimic din ce-am avut,
te am pe tine și îmi ești de-ajuns !

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angela Petre

Elegie

E-atâta întuneric și totu-i în reluare,
Iar lumea-i răvășită cum n-a fost niciodată,
Târziu este în toate, nu mai avem răbdare
Cu ceasul ori clepsidra de timpuri agățată.

Ades mergem aiurea, fără s-avem o țintă,
Rătăcitori prin codrii albaștri de poluare,
Cărarea e greoaie și pare că se-avântă
Spre negura puterii, cu lumea la picioare.

În valea de cenușă e-un lac cu apă verde,
Ce pare-ades că fierbe sinistru și mocnit;
Apocaliptic, printre uriașii munți, se pierde
Ochiul desprins din ceruri, rămas înțepenit.

Istoria dejoacă tardivă și cuminte
Trunchiată, incompletă și deseori uitată,
Legi ce odinioară se succedau prin minte,
Mucegăind în cartea ce se-nvăța odată.

Mă plec peste morminte, eroilor și flutur
Culorile stropite cu sânge și iertare,
Puterea și-a pierdut-o în timp sărmanul vultur…
Să ne iertați dar… „timpul n-a mai avut răbdare”.

Pe când ziua se-nchină apusului de soare,
Iar muntele se pleacă cupolelor de stele,
Cu aripa-mi din ceară încerc să zbor spre mare,
Icar vrea să mă ducă pe țărm și să mă spele!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mihaela Vaida

Povestea florilor de mac

S-a prins în ochiul tău o floare
pământul iar s-a zdruncinat
și cu petale arzătoare
la cer albastru s-a închinat
Privirea caută-n visare
pustiu-și leapădă veșmântul
din lanțuri cere îndurare
iubirea, veșnicind cuvântul.

Puteri abrupte nasc în tine
sfârșind prăpăstii din trecut
căderi în alb, acum străine
dorințe nasc prin pasul mut
Tot rătăcind la întâmplare,
fâșii de raze se desfac
în zboruri lungi și orbitoare…
S-a prins în ochiul tău, un mac!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristiana Iliuță

Vânătorul

Ai poposit o clipă în gândul meu albastru,
Un munte-și strigă zarea, râvnind un infinit,
Tu , vânător de nimfe, cu sufletul sihastru,
Din care veșnicie, de unde ai venit?

Apusuri violete am petrecut în taină,
Era o nebunie și m-apăsa cumplit
Această ne-mplinire, purtam o altă haină
În toamna vieții mele…În suflet mi-ai cioplit.

În stânca ce crescuse, icnind printre izvoare,
Tu ai făcut lăcaș, cu sete de lumină,
Sărutul tău e foc în gheața ce mă doare,
M-ai înflorit, voinice, dar nu mai am tulpină.

Erai un vânător, eu, ciută rătăcită,
În crângul unde cerul a coborât poieni,
M-ai prins la liziera dintre un veac și-o zi,
Și-a nins atunci albastru și au căzut troiene.

M-ai nimerit la tâmplă și-a ars o primăvară,
Și-n inimă un glonț a-ngenuncheat o lume,
Au ars atunci copacii și, pentru-ntâia oară,
O lacrimă de-a mea a înghețat în brume.

N-a mai rămas nimic, ai pârjolit visarea…
,,ÎN VALEA DE CENUȘĂ E-UN LAC CU APĂ VERDE”,
Unde mi se adapă durerea și uitarea,
În crângul meu albastru, iubirea mi se pierde.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

ÎN VIAȚĂ E NEVOIE ȘI DE VÂNT

Se scuturară florile de măr!
E alb pe jos de parcă zici c-a nins!
Nu ăsta e sublimul adevăr!
Vântul nu le zburase dinadins!

Nu-i vina lui! El are niște legi,
Legi care nu sunt scrise pe pământ!
Tare m-aș bucura să înțelegi
Că-n viață e nevoie și de vânt!

Și florile de măr și de cireș,
Oricât ar fi copacul lor de plin,
S-așază pe țărână, ca un preș!
Așa e soarta lor! Trăiesc puțin!

Ieri, mărul meu fusese plin de flori!
Doar una stă cu fața spre apus!
Și vântul e sărac! Adeseori!
Nu are scări s-ajungă-așa de sus!

Din câte flori se scuturară, rod
Nu toate au lăsat în urma lor.
Frigul le-a pus speranțele în pod!
El a ucis copiii florilor!

Dar nici pe el nu-l duceți la proces
Nu are calitatea de „pârât”!
Când florile în ramuri nu se țes,
Frigul din noi, doar el le-a omorât!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

MARGINE de DRUM

Treceam prin veacul de singurătate
Descris într-un roman adiacent
La colțuri ispitită de citate
Pe care le adun în testament

În veșnicia care nu mă iartă
La margine de drum și de păcat
Sunt o vizionară fără soartă
Ca un orfan rămas nebotezat

Rejudecată aspru-n purgatoriu
Trec ore fracturate-n așteptare
Că sunt născută trist și provizoriu
Accept verdict suprem și condamnare

În legea firii care mă constrânge
Plătesc dobânzi greșelilor năuce
Și-n lumea libertății ce mă-nfrânge
Sunt doar un viciu apărat de cruce

Ca într-o închisoare anarhistă
Un veac de penitență, poate peste
Voi ispăși sentința fatalistă
Scriind în poezii zeci de proteste

M-amestec cu tăceri nestingherite
Când mintea îmi duhnește a cucută
Prin aburii de vinuri îndoite
Aștept să cad ca ultima redută

Și voi dormi cu vise amânate
Când răsuflarea-n urmă mi se curmă
Un somn în veacul de singurătate
Lăsând un testament ascuns în urnă
Și poezii pe cruce, nedatate

Pictură a/p 115×115: Lidia Zadeh

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioana Popescu

Încă mai sper

Când pe cerul meu de vise
tot apare câte-un nor
vreau să cred că nu-s permise
lacrimile ce mă dor.

Vreau să cred că-n lumea asta
se mai poate și visa
doar așa alung năpasta
cuibărită-n casa mea!

Vreau să cred că mai există
câte-un om cu suflet mare
care vrea, dar și persistă
să-mi aducă-n viață soare!

Câți din norii cenușii
îmi acoperă speranța?
și mă pierd în vălmășii
deși îmi respect distanța.

Câte întrebări absurde
am avut acum de pus,
doar că pe lungimi de unde
au rămas fără răspuns.

Redactor: Viorel Poenaru(Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Julia Dragomir

Cuvinte

*
Cu pulsul mărit,
Cuvintele-mi pâlpâie-n vene
Și-mi ard molcomit,
Prin gură-mi scăpând, ca scânteie
De foc nepăzit.
*
Prin ochiul mijit,
Cuvintele-și caută straie,
Un sens ne-mblânzit,
Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,
Cărbune pripit.
*
Și iată-au scăpat
Din vatra cu forme, pe foaie,
Arzând necurmat
În ochiul oricui din odaie,
Cu puls zvăpăiat.
*
*
Words
by Julia Dragomir
*
With an accelerated pulse,
The words do flicker in my veins
And gently burn.
Through my mouth, they do escape,
As sparks
Of unattended fire.
*
Through my half-opened eye,
My words do search for garments,
Some untamed meaning,
Under my eyelid smoldering,
As flame,
Fleet-footed coal.
*
Behold, they got away,
Out of the fireplace of forms,
On paper,
Incessantly burning
In the eye of anyone in the chamber
With an irregular pulse.

Redactor: Minu Mira

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Atila Racz

Rugă
Atila Racz

Fiecare soldat
va lua condeiul

și va scrie

mamă sunt bine

încă sunt bine
n-am ucis încă pe nimeni

încă mai simt
copacii cum țin munții
cărările le simt
încă sub talpă

aud

cum râul mângâie piatra
mângâie peștii
încă aud
inima vieții
cum bate

încă mai cred

că vom sta liniștiți
față în față
și tu
ca zidul
ca cerul
ca învierea

și tu

o să crezi că sunt încă
în pântecul tău
să-ți ascult vorba

da încă sunt

aș vrea
să rostim împreună
că noi
cei care iubim pământul

vrem
să ne ia Dumnezeu
nu
nu cuvântul.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nina Tărchilă

Rugăciune

vreau, Doamne, să-mi mai dai o zi de viață
când toate câte mi le-ai dat s-or termina!
o zi întreagă, numai pentru mine,
să mă străbat și să-nțeleg ceva
din toate câte dat mi-a fost de tine
să le trăiesc îngemănată-n dor.
vreau, Doamne, să îmi simt la despărțirea
de trupul ăsta, sufletul ușor,
să fiu senină-n patosul cu care
mereu s-a despletit inima mea,
să-mi uit de pot tristețile de-o viață
să nu le car cu mine-n cer cumva!
și cum nimic nu ți-am cerut vreodată
fără să dau-nainte tot ce sunt,
te rog, când va fi ceasul, dă-mi puterea
să nu las umbre-n urma-mi pe pământ!
mai dă-mi în dar popasul unei zile
celor iubiți aproape să le fiu
și străbătându-mi apriga risipă
ei să nu simtă cât e de târziu.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț