Camelia Marin

Noaptea de iele


O noapte agitată în care ielele sale colindă „pe serpentine” făcându-și de cap, în timp ce liliecii bezmetici, iubitori de întuneric, își caută repere de hrană. Un cerb, ca un unicorn, „cântă în zadar”, nu prea fericit fiindcă și-a pierdut un corn „prin prunduri”. O mare învălmășeală și pe bolta cerească: o stea își pierde din strălucire și supărată va arunca peste pădure un amărât de ciulin, o oglindă își împrăștie cioburile prin univers, poezia însăși pare rănită, fluturii zboară și ei dezorientați în toate direcțiile, albine bete parcă devastează văzduhul cu „umbra lunii dintre nouri”. Abisul se vaită fiindcă simte totul ca pe un blestem aruncat peste el de ielele nopții, în timp ce „iubirile pierdute” se împrăștie și ele cu toatele.
O atmosferă încărcată, greu de suportat, cu gânduri fel de fel, cu trăiri fel de fel, atmosferă redată cu autenticitste prin folosirea atâtor elemente stilistice.
Felicitări, Camelia Marin!
Poeziile tale au substanță, miez și îți cam pun mintea la contribuție de fiecare dată.
Florentina Savu

NOAPTE DE IELE

Merg târâş pe serpentine ielele fără de vină,
Suflă prin tulpina ierbii un blestem cu aspre noduri,
Dintr-o noapte disecată liliecii se înfruptă,
Cântă în zadar şi cerbul cu un corn pierdut prin prunduri.

Vine şi o stea să-şi piardă praf şi pulberi printre rânduri,
De necaz îi zboară nopții un ciulin peste pădure,
Cioburi din oglinda strâmbă saltă-n sacre țonțoroiuri
Ars Poetica ciuntită sună praful de pe tobe.

Fluturii îşi pierd din aripi zvâcnetul de dor de roiuri.
În văzduh strălucesc țepii de albine lenevite
Care crapă-n ciudă-absurdă umbra lunii dintre nouri
Când se tânguie neantul de blestemul scurs din iele
Iar iubirile pierdute zboarā-n tăuri stoluri-stoluri…

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Avram

Zbor spre înalt

Dintre dune de nisipuri , mi-am luat zborul spre înalt,
Să caut noi anotimpuri printre piscuri de bazalt,
Să pun mâna pe un nour și să-l storc ca pe-un măr dulce,
Să beau din licoarea lunii care tainic mă seduce.

Mi-am pus aripi de colibri să plec mai iute în zbor,
Cu o pană într-o mână, simt al dragostei izvor,
Beau din el parcă cu sete, chipul să mi-l răcoresc
Că-i izvor de apă vie din tărâmul strămoșesc.

Privesc lumea pământeană, munți semeți și văi adânci,
Îmi iau clipe de odihnă agățându-mă de stânci,
Zboru-i greu, de bate vântul învrăjbind multe păcate
Cu troiene-ncremenite, peste culmile înalte.

Chiar de-i calea-înzăpezită și se scutur’ norii grei,
Îmi țin aripile-ntinse cu lumină de la zei
Și aș vrea să zbor spre stele, să le ating o clipă,
Să nu fac din zâna bună doar o mare de risipă…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ionel Rusu

Azilul vesel

Satiră

Sunt hotărât de imediat să îmi zidesc,
Propria casă pentru crescut bătrâni,
Băbuța cea mai cea! (de 30 de ani!)
Și-n media ei pe restul să le răsădesc!

Aud la știri atât de gravă nedreptate,
Cum sunt unii tratați ca în sclavagism,
Eu pe bătrânii mei să-i pun la culturism,
Aceste cazne să îi lățească în spate!

Bătrânelele cu obrajii roș trandafirii,
De al lor minijup să-ți salte buza-n sus,
Și-n separeu! (când bârfitoarele s-au dus!)
În marș prenupțial să le împart simbrii!

La mine nu se angajează ciocli la căruță,
Iar caii mascați toți sunt ascunși în grajduri,
Sunt scoși la călărire doar cu roșii franjuri,
Iar armăsarul alfa îi prins la adorata teleguță!

Dricul l-am dus de mult la Muzeul Antipa,
Îl pavoazez gratis și ofer doar pentru politicieni,
Că unii sunt atâta de urâți, parcă-s batracieni,
Să ne scăpăm de ei, zic și,… Lua-i-ar gripa!

Vă amintiți scheciul lui Caragiu cu Octavian Cotescu!?
Pe nici o Maricică de a mea n-o va lovi tramvaiul,
Căci eu le ordonez ca în harem jucând buhaiul,
Apoi le zic din Caragiale, Ion Creangă, Eminescu!…

Aștept înscrieri spre a ști să întocmesc proiectul,
În gabarit, etaje, întinderi, prevederi, dotări,
Să fiu scutit ulterior de reclamații sesizări,
Că nu fac față și-ași fi silit să îi modific obiectul!
*
Până la urmă,… încercarea moarte n-are,
E zisa înțeleaptă ce vine tot de la bătrâni,
Iar hazul la necaz este mare remediu la români,
Că, azilul peste viață este cum și-l zidește fiecare!

Ionel Rusu Cuvin Arad România
28 Decembrie 2023

Director editorial: Camelia Corina Boț

Coca Elena Mahalu

,,CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC”

,,CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC „
Și strălucește dincolo de barcă,
Păzită-i de pe mal, de un copac
Ce zid din crengi, spre ea ar vrea să facă.

A luat cu ea întreg alai stelar
Și unduiesc spre maluri, împreună,
Ca un șirag de perle, princiar,
Pe luciul apei împletind cunună.

În ochii lunii se aprind văpăi
Când doi îndrăgostiți priviri i-aruncă,
Iar dragostea se-nalță-n vâlvătăi
Puternică-n chemare, ca o stâncă.

,,CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC „
O spun poeții de atâtea veacuri,
Eu o contemplu, mă înclin și tac
Dar câte luni or fi, în câte lacuri?

Director editorial: Camelia Corina Boț

Anca Man

Decembrie

Roi de fluturi argintii se rotesc, dansând în aer,
Primii fulgi se cern în noapte din al iernii moale caier…
E întuneric și la geamuri lumina încet se stinge,
Simfonia iernii albe ca într-un vis mă atinge.

Zăpada ușor se-așterne într-o liniște deplină,
Îmbracă totul în jur, în haină albă de hermină,
Este luna lui decembrie, cu dragi și Sfinte Sărbători,
Cu clinchet de clopoței și colinde până-n zori.

În casă e cald și bine… în sobă focul mocnește,
Sufletul cuprins de doruri, prin amintiri rătăcește,
Zilele demult trecute, se întorc ca prin magie
Și revăd cu ochii minții, scumpa mea copilărie.

Cu bradul împodobit și-arome de scorțișoară,
Retrăiesc acele vremuri… parcă pentru-ntâia oară…
Șterg în fugă două lacrimi, încercând ca să trec peste,
Iar afară ninge lin … parcă ar ninge-ntr-o poveste.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Și ninge vântos, cu fulgi de titan

Ninge metalic cu fulgi bivalenți
-lovituri de ciocan pe arborii goi-
de parc-ar pica din nori transcendenți
metal risipit printre pași de strigoi.

Văd cer de mercur pe albul miraj
și stoluri de corbi croncănind a polei;
Mi-e gândul un zbor căzut în picaj,
fosilă captivă în ambră și stei.

E soarele-nchis în griul palat,
iar viezurii suri – iubitori de bârlog –
prin glodul obscur, cu frunze pavat,
adulmecă iarna și timpul zbârlog.

Balauri îmi par stejarii-troian,
de-al crengilor zbucium sub nori căzători;
Și ninge vântos, cu fulgi de titan,
prin ochi nălucind strălumină de zori.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

ÎNDEMN STRĂMOȘESC

Ce stai așa încremenit
Popor viteaz, ce-ai reușit
Prin veac să dăinui înțelept
Și-n fața sorții să stai drept?

Gasește-ți rostul tău sub soare,
Cel meritat între popoare,
Fii drept și demn sub crucea sfântă
Căci umilința nu te-ajută!

Trezește-te din somn, Ioane,
Adună-n juru-ți milioane
Și rupe-n două jugul greu
Ce-atârnă pe grumazul tău!

Dictează-n locul tău nebuni
Și lăcrimeaz-ai tăi străbuni
Când sărăcia-ți e povară,
Ispita lenei te doboară.

Aștept să-ți aperi vatra, glia
Cu numele sfânt: România
Și nu da dreptul nimănui
S-atârne altă harta-n cui!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florentina Savu

DE BOBOTEAZĂ
Florentina Savu

Neaua de-altădată și-a rătăcit rostul,
E negru pământul de-așa supărare
Fiindcă iarăși iarna și-a neglijat postul
Și-a uitat, hapsâna, că e sărbătoare!

Unde o fi, Doamne, gerul Bobotezei,
De niciun fulg de nea din cer nu apare?
Au înflorit prin curți gingașii ghiocei,
Primăvară nu-i. Ce se întâmplă oare?

Nici turțuri nu mai sunt pe la streașina mea,
Să îmi de binețe veseli până în zori,
Prin pomi să se aștearnă o dantelă grea,
Și pe-ale mele geamuri s-am pictate flori.

În curte, de pază, lipsește om de nea,
Anotimpul iarna ne-a fost demult furat:
Nu tu bătăi cu bulgări, nu tu sania,
Derdelușu-i și el, de ani buni desființat.

Cerul nu își mai cerne sita peste noi,
E dezghețat râul, apa-i e zglobie.
Au secat crunt norii și nu mai cad nici ploi,
Parcă-i primăvară, toate reînvie!

Sosit-a Boboteaza cu soare călduț,
Gerul ei, de-acum, e o simplă-amintire…
Doamne, enorm ne-am dori, măcar un picuț
C-așa ar fi frumos în zi de Sfințire!

Mai scutură-ți fulgii din pernele Tale
Să ne bucurăm de ziua asta Sfântă
Așterne-ni-i cu drag în a noastră cale
Și din nou, Tu Doamne, ne binecuvântă!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marin Rada

UMBRA MEA

Umbra mea
nu mă mai recunoaște,
de aseară o caut
pe la poarta cetății
și împrejur,
o iederă peste ziduri
renaște,
desenând umbra turnului
în contur,

E atâta liniște
că nu se mai împarte
întregul adâncit în mister
atât de frumos
lumina răzbate
că soarele desenează
magnolii pe cer,

Se aprind stelele,
la capăt de lume
aștept pe o bancă
să ne vedem,
umbra mea nu mai poartă
vreun nume,
a rămas doar o umbră
de lemn,

Zăbovește prin hățișuri
de ceață,
noaptea vine peste ea
ca o piatră peste mormânt,
umbra mea,
cea plină de viață,
este doar o adiere de vânt…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Traciuc

“Vreme trece, vreme vine”
    Constantin Traciuc

Întreaga viață e un munte
Pân-la amiază-l urci ușor
Pe fiecare stâncă-n parte
O treci ca îngerul în zbor

Nu ai pășit una și alta
Îți iese-n calea ta râzând
Pe când lumina aici piere…
Lumină undeva,…alt gând

„DIN ORICE CLIPĂ TRECĂTOARE
ĂST ADEVĂR ÎL ÎNTELEG,”
Că infinitul strânge-ntruna
Enigma ce nu o dezleg
………………………………….
Și dusă este-n clocot vremea
Ce ai trăit-o surâzând
Precum se pierde-n van izvorul
Din vârf de munte izvorând

Crunt se izbește-n câte-o stâncă
Cu ea durerea-mbrățișând
Cristal de apă și de piatră
Se năruie-n hău plângând.

Director editorial: Camelia Corina Boț