Anca Man

Fiul meu

,,CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ „
Spre viața care te așteaptă,
Încă ești mic și n-ai să înțelegi,
Multe din mersu-acestei lumi întregi.

Așa-i spuneam… apoi i-am dat în dar
O primă carte, un abecedar…
Mai multe cărți în timp i-am dăruit,
Că prinse dragul, pofta de citit.

Vedeam cum crește puiul meu, frumos,
A mele sfaturi fost-au de folos
Și a urmat, în ani, al meu îndemn
,, Pe unde treci să lași, măcar un semn! „

Din sfaturi și din cărți a priceput
Și a știut, încă de la-început,
Că dragostea pentru străbuni și glie
E-n viață o solidă temelie.

L-am învățat că numai drumul drept,
Te face mai curat, mai înțelept…
El și-a sădit în suflet omenia,
Iar astăzi, fiul meu îmi e mândria.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

1) Strigăt din copilărie
Colecţia: Poezii pentru copii

de Teodor Dume [Dumov ]

La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțirel.

Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.

*(poezia a fost scrisă acum 50 de ani)

2)

Grațierea umbrei
(autor: Teodor Dume )

umbra mea așteaptă grațierea
a ucis o pasăre care mergea
să dea de mâncare puilor
care o așteptau
cu capul ridicat
ca un vultur gata de zbor

o să aștept lângă zidul închisorii
ca să fim cât mai aproape
unul de altul
deși așteptările mele
nu sunt doar de azi sau de ieri

rup din propria- mi viață
și număr câte bucăți au mai rămas
apoi o să- i întind mâna
ca unei iubite rămasă în urmă

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rony Eduard Codreanu

LUMINĂ SAU VINĂ…

Între ce putea să fie
și ce mi s-a întâmplat,
atâtea puncte de vedere umblă
intersectate, paralele ori
cu capul spart.
În dat, așa a vrut Înaltul sădindu-mi
copacul.
Tu ce-mi vrei, azi, drept stea în frunte,
lumină
sau vină
când, din toate aceste puncte, mâi spre mine
punte?!

Din noul proiect: RONIZÂND CODRENIT

2)

Mereu cu drag

Din ceas de înger,
atâta dragoste mi-ai smuls,
iubito,
că icoana ta
va rămână vie
cu mult
dincolo de-al vieții
prag…!
Și
prin ani de ere
lumea
va sorbi
mereu cu drag
parfumul
chipului tău
din cerul poeziei
mele…

3)

ATUNCI AM ÎNȚELES…

Căutând răspunsuri în sinele-ntrebării,
m-am dezgolit deliberat de seninul zării…
Și mi-au apărut în suflet cocorii-n șuvoi
să le-aduc, pe întâmplare, aripa-napoi,
iar căprioarelor, din pântecul amiezii,
susurul de izvor să-și îndestuleze iezii,
pe când tu, iubito, lung le țineai isonul,
ca niște aripi de frig, strângându-ți paltonul…
…………………………………………………………………….
Atunci am înțeles că seninu-i primăvară
mai întâi de toate, cum să-l fi furat de scară?!
Și te-am eliberat din nasturi până la unul
iar cocorii, pătrunși de răspuns, și-au luat drumul…

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angelica Manole

Culegător de semne vechi

Prin colb de cronică bătrână
Am rătăcit cu ochiu-n mână,
Căci litera părea o boabă,
Cuvântul – scriere arabă.

Și semne de-ntrebare blândă,
Mirări pe o cărare sfântă,
S-au adunat pe crengi cu soare
Și au deschis o ușă-n floare.

Petalele și-au strâns povestea
Și un pitic a purtat vestea,
Că în pădurea cu strai verde,
Altoi pe trunchiul nou se vede.

Și din altoi se nasc cuvinte…
În prag mi-apare-un crai cuminte.
El duce-un băț cu o năframă
Scrisoarea mea de bună mamă:

Am scris, copile, carte nouă
În dimineți cu stropi de rouă.
S-o las pe prispa dintre stele,
Noroc în cuib de rândunele.

CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ
Pentru nepoții ce așteaptă…
Ei vor urca, citind, la mine
Și între file vor rămâne.

Căci nu e cale mai frumoasă,
Decât povestea de acasă.
Și nu-i scară mai potrivită
Decât o carte răsfoită!

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu- aforisme

  1. Am devenit săraci în simțire. Avem nevoie de maximă emoție pentru a stârni un minim de entuziasm.
  2. Nu sunt important, dar sunt unic. Dacă mă cauți în alți oameni, nu mă vei găsi niciodată.
  3. Tăcerea poate fi masca neștiutorului sau a înțeleptului. Cuvântul înlătură masca, dar numai atitudinea reflectă puterea cuvântului.
  4. Sufletele frumoase sunt culorile curcubeului numit viață, renăscute în furtunile timpului.
  5. Cum perlele iau ființă dintr-un fir de nisip, la fel izbânda ia naștere din perseverență.
  6. Succesul nu se vinde la reducere. El este scump și se plătește cu talent și multă muncă.
  7. Cei cu privirea blândă sunt cei care privesc lumea cu inima.
  8. Nu poți schimba atitudinea oamenilor, dar îți poți muta atenția.
  9. Uneori am pornirea să răspund cu aceeasi monedă, dar constat că pentru unii, nu am măruntiș.
  10. Poți sătura multe guri flămânde, însă niciodată pe cele lacome.
  11. Nu crede niciodată că ai lumea la degetul mic, pentru că lumea e mare, iar degetele ce ți se pot arăta sunt multe.
  12. Astăzi în ochii unora ești „depășit” dacă bei apă dintr-o fântână,
    dacă mănânci ceea ce cultivi într-o grădină și crești într-o curte,
    dacă citești o carte, dacă asculți muzică veche
    și ce e mai grav, dacă ai educația muncii.
  13. Adeseori trăiesc sentimentul, că această lume are o acută criză de sentimente.
  14. Pentru a iubi, nu avem nevoie de acte care să unească, cât avem nevoie de RESPECT.
  15. Dialogul este o stradă cu sens dublu. Nu am replică acolo unde dialogul devine monolog.
  16. Caracterul este bagajul pe care-l purtăm cu noi. Poți avea diplomat sau rucsac, totul depinde de ce porți în el.
  17. În biblioteca minții mele, când nebunia citește din cartea fanteziei, rațiunea luminează filele.
  18. Suntem gardienii propriei noastre încarcerări. Stăm zăvorâți în  convingeri, create de propriile noastre gânduri.
  19. Putem vinde sau distruge lucruri care ne leagă de oameni, dar nu putem niciodată ceda sau șterge amintiri.
  20. De când s-a inventat cuvântul cu toții îl folosim, mulți cred că se pricep, doar ca puțini îl și înțeleg.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nuța Crăciun

când nimeni nu mă vede
Nuța Crăciun

când nimeni nu mă vede
îmi așez lacrimile pe umeri și le urc muntele
fiecare are o Golgotă a lui
un infern din care încearcă să evadeze
inventând un cântec
și intrând în el ca într-o armură

clopotul vecerniei lasă în aer un gol nostalgic
mă apropii de tristețea ierbii
și-i mângâi lacrima

…………..

2)

graba asta a timpului

îmi amintește de copilărie de graba mea
de a crește când îmi măsuram anii
pe tocul ușii
cu bucuria imensă de a merge
de mână cu mama pe ulița satului
cu îngerul mereu în spatele nostru
cu lumina aceea albă căzându-i de pe aripi

credeam că știu să renasc mereu
dintre cuvinte străine
viața mea acest timp neobosit
i-am ascultat de atâtea ori bătăile inimii
prin păduri

nu-mi doresc decât
să mă ții de mână în clipa asta mamă
în această lume a lucrurilor
plină de întrebări fără răspuns
să privesc înapoi și să văd iar îngerul
și lumina căzându-i de pe aripi

să nu mai simt că viața
e o pasăre
care nu-și mai găsește cuibul

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Marin

SUBIECTIVUL UNIPERSONAL

Multă vreme am crezut
Că sunt un imperativ.
Numele meu oscila,
Atât de confuz, între
NU E VOIE!
TREBUIE!
NU TREBUIE!
Toate, dar toate,
Urmate, implacabil, de „să”,
Conjuncția dezastrelor impuse
şi sfârşite cu un gigantic
semn al exclamării
Şi al mirării mele în fața inevitabilului de conjunctură.
Şi, ce bizar!
Toate, dar toate,
Unipersonale ca formă,
Impersonale ca înțeles,
Şi, după toate, Eu,
Subiectiv-predicativa incertă,
Cea pentru care totul impus e de neînțeles,
Şi care ia atât de personal
Orice formă de foşnet
Din urma lăsată de cuvinte,
Până devine un sufix definitoriu
Al tuturor suspinelor.

Camelia Marin
Din volumul in pregatire OZYRIA. ÎNTRE SUD ŞI LUNA PLINĂ

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Peste-al vârfurilor murmur

Trec efluvii de căldură;
Și prin lanuri visătoare
vântul suflă cu măsură;
Macii-mprăștie culoare…

Mă-nsoțesc cireșii – tremur! –
și cu ramuri mă-nfășoară;
Peste-al vârfurilor murmur
lumea-mi pare mai ușoară.

Fragedă-i poiana toată
asfințind sub moi coline;
Văd cum marea colorată
vălurește-n zbor stamine.

Râd în seară flori cuminți

  • auritele fecioare;
    Par cunune pentru sfinți,
    prin desișuri foșnitoare.

Pun urechea pe un fluier,
să ascult vorbind plecații;
Grânele – un dulce șuier –
disipează constelații;

Și în vântul surd ce bate,
cern prin sita selenară
stele naufragiate
ce mă nalță și coboară…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

REVENIRE
Georgeta Istrate

Cu ani în urmă satul mi-am lăsat…
Mă-ntorc în locul de unde-am plecat,
Acolo unde maica m-a născut,
Unde-am copilărit și am crescut.

Acolo simt că totul e curat
Și aerul e mai înmiresmat,
Iar cerul lin coboară cu azur
Și parcă totu-acolo este pur.

Acolo energia îmi renaște
Și orice fir de iarbă mă cunoaște,
Orice copac și pom mă-mbrățișează,
La orice pas, simt lutul cum vibrează,

Iar ușa casei larg mi se deschide
Și-un viu fior de dor mi se aprinde,
Potop de amintiri mă năpădește
Și simt cum sufletu-mi întinerește.

Se-aprinde focu-n sobe humuite,
Bucate fierb în oale înnegrite,
Miresmele-n văzduh se răspândesc
Și simt trecutul cum îl retrăiesc.

E totul neschimbat, dar nu știu cum
E-atâta liniște-n casă și pe drum!
Cei ce stăteau cu noi demult la masă
Plecat-au, ca și mine, de acasă,

Iar fiecare și-a urmat destinul,
Căci drumul sorții pentru toți e unul
Și mulți din cei ce amintirea-ți lasă
N-au mai putut găsi drumul spre-acasă.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Alexandru Filip

ȘOTRON cu DUMNEZEU

În mine mă ascund dar tot mai greu
Ca după umbra casei,dărâmată
Copil jucând șotron cu Dumnezeu
Când toate începeau cu-„a fost odată”

Nu mă găsesc cuvintele durute
Nici nopțile pierdute în nevoi
Nici mama care vrea să mă sărute
Nici tata proaspăt mort într-un război

Doar tu mă mai găsești iubito trist
Când stau în locul semnului de carte
M-ascund de moarte ca să mai exist
Sã-mi urc Golgota vieții mai departe

Prieteni căutați-mă de vreți
Ascuns printre tâlharii de cuvinte
Eu chefuiesc nebun cu îngeri beți.
Zadarnic m-așteptați printre morminte

Ascunzătoarea mea nu are cruce
Cu vorbe aruncate la-ntâmplare
Dintre tâlhari n-ai unde a te duce
Și stau ascuns în propria-ți uitare.

Redactor: Mira Minu

Director editorial: Camelia Corina Boț