
Cum te-am pierdut…
de Petre Poștașu’
Mai știi tu azi nopțile-aprinse de mai
Când te strigam: vino! și iute veneai,
Să-mi potoleşti inima-tropot de cai-?
Iubirea mea, înger cu zâmbet bălai!
Îți sărutam fruntea c-atâta amor
Și-ți aprindeam cerul cu stele de zor,
Tu le stingeai cu gingășie în zori
Și te topeai, boabă de rouă pe flori!
Noaptea din nou stele-mi cerea să aprind,
Inima mea fierbea în foc, clocotind,
Luna din cer te poleia cu argint
Și-n ochii tăi, curgea iubirea sclipind.
N-a fost un vis dar ca un vis a trecut,
Când am simțit în ultimul nostru sărut
Un gând că pleci. Și să te țin n-am putut.
Iar azi plătesc al neputinței tribut.
Tot mai aprind palide stele pe cer,
Printre salcâmi mintea tot naște păreri,
Umbre apar, umbre apar și tot pier,
Pare că vii, pare că ești nicăieri…
Încă mai simt focul în piept fumegând
Și în amurg încă ești primul meu gând,
Încă-ți aud glasul chemându-mă blând;
Dragostea mea nu va să moară nicicând…
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț










