Frază
Pe unda confuză-a mării
Pluteşte barca uitării.
Eu vâslesc fără busolă
Sub o frântă auroră
Spre-o insulă de corali
Împietriţi şi sepulcrali
Înverzită de speranţă
Sub un cer de neputinţă,
Lovită de valuri tulburi
Tivite cu sure gânduri,
C-ai uitat iubirea noastră –
Floare părăsită-n glastră,
Şi-ai pus apă moartă-n vază,
Despărţirea într-o frază.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Debut literar la 10 ani
Nu este exclus să asistăm la debutul unui mare poet, dar asta depinde în mare măsură de ce își dorește să ajungă în viață. Paul Andrei Rîpă s-a născut la Bari, în sudul Italiei, la 17 martie 2011. De mic copil a îndrăgit peste măsură cărțile. La vârsta de șase ani a început să participe la serile de literatură conduse de Antonella Nagliari, referent cultural, care l-a ajutat să descifreze ,,tainele cuvintelor”. Și călătoria în minunata lume a cărților a declanșat scrierea primei poezii în anul 2021. Un poem tulburător, dedicat tătălui său, este scris în limba italiană, cu titlul ,,Il tuo compleanno” (Ziua ta de naștere). Cu această primă poezie participă la Roma la un concurs de literatură, jurizat de Cinzia Baldazzi, unde obține locul doi la secțiunea ,,Poesie inedita ragazzi”, concursul cu numele ,,Colori delle parole”.
Prin câteva poezii voi încerca să descifrez direcția poetică și în mod special cum înțelege să transmită mesajul. Fără nici o îndoială mesajul este puternic și matur, care depășește vârsta poetului.
Primul poem ,,Reflessioni d’albero vivente” (Reflectările copacului viu) aduce în actualitate salvarea mediului. Acest copil este preocupat de tăierea fără măsură a pădurilor, acest plămân al vieții pe pământ și printr-o alegorie, copacul încearcă să-l convingă pe omul cu securea în mână să-l cruțe. Această chemare de reuniune a omului cu natura este accentuată în strofa a doua
,, Haide lângă mine, să devenim prieteni…
Cu brațele tale, cu rădăcinile mele puternice
Putem îmbrățișa acest pământ
Pentru a stinge războiul dintre noi”
și reprezintă un strigăt pentru cel care pot să înțeleagă, că legătura dintre om și natură este pe cale să se rupă din cauza lăcomia. Un poem militar, care dă de gândit și importanța lui este cu atât mai mare, pentru că a fost scris de un elev de 10 ani. Această conștientizare a acestui pericol, la o vârstă fragedă, îmi dă speranța că cei care vin după noi vor schimba modul cum va fi privită natura și implicit dorința lor de a apăra mediul va salva viața pe pământ.
,,Mereu cu inima deschisă,
Haide să mă cauți liniștit
Iar eu voi deveni îngerul tău”
Poemul …….(Fulg de nea) arată foarte clar că autorul este preocupat de tot ce se întâmplă în jurul său. De-o gingășie peste măsură ne spune ,,povestea fulgului de nea”, care se naște în nemărginirea cerului și împreună cu alți fulgi, de Crăciun, aduc bucurie copiilor.
Iar finalul ne arată metamorfoza fulgului de nea
,,În picături de apă vă-ntoarceți
de viață însetate”
și asta înseamnă o înțelegere exactă a circuitului apei în natură și a importanței acestui element în viață noastră. Emoționant poemul tatălui său, da fapt primul poem scris și reprezintă strigătul de iubire după tatăl său. Dorul pentru părintele său transmite o emoție puternică și asta mă face să cred că asistăm la nașterea unui mare POET și pentru a mă face și mai bine înțeles prezint patru versuri
,,Când vrei să revi eu te aștept
Mereu cu inima deschisă,
Haide să mă cauți liniștit
Iar eu voi deveni îngerul tău”.
Am toată nădejdea că Paul Andrei Rîpă ne va face mândri că un român va păși în constelația literaturii. Îi doresc succes și o să-i urmăresc cu nerăbdare drumul și mai ales o să urmăresc cum versurile lui zboară spre sufletele noastre dornice de pace și de o restabilire a unei legături durabile a omului cu natura, care l-a născut.
Nicolae Toma
Jurnalist de investigație, poet, prozator, critic literar
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Notă:
1Cinzia Baldazzi s-a născut și locuiește la Roma, căsătorită, are un fiu. În anul 1978 a absolvit Literatura Modernă la Universitatea ,,Sapienza” din Roma cu o teză de critică literară asupra unor nuvele de Luigi Pirandello. Licențiată în literatură la Universitatea ,,Sapienza” din Roma. Curator al rubricilor de critică teatrală și literară în ziare, reviste și periodice de mare importanță. Responsabilă cu biroul de presă și activități de relații publice pentru spectacole, festivaluri, conferințe și evenimente literare.
(Nicolae Toma)
1)Il tuo compleanno
~Paul Andrei~
Oggi è tuo compleanno
E tu sei troppo lontanno,
Ti scrivo un pensiero
Di mio cuore sincero
Vorrei darti un abbraccio
Sulle guance un baccio,
A dirti che ti voglio bene
Adesso cosi mi viene,
Peró tu non ci sei vicino
A sentire il tuo bambino,
Quante vorrebe dirti
Quanti scherzzeti a farti …
Non avere per niente timore
Qua ti aspetta il mio amore
Quando vuoi io ti aspetto
SEMPRE con cuore aperto,
Vieni a trovarmi tranquillo
E io diventero il tuo angelo.
Tanti auguri papá!
Traducere :
Ziua ta
~Paul Andrei~
Azi este ziua ta
Dar tu ești departe,
Îți scriu gândul meu
Din inima mea sinceră,
As vrea să te îmbrățișez
Si sa te sărut pe obraz,
Spunându-ti că-ți vreau bine
Fiindcă acum asa imi vine,
Dar tu nu-mi ești aproape
Să-ți auzi al tău copil
Câte lucruri ar vrea să-ți spună
Câte glume ar vrea să-ți facă …
Ție să nu-ți fie frică
Aici te așteaptă dragostea mea,
Când vrei să revii eu te aștept
Mereu cu inima deschisă,
Haide să mă cauți liniștit
Iar eu voi deveni îngerul tău.
2)Riflessioni d’albero vivente
Riflessioni d’albero vivente
Che racconta la sua storia comovente
Tu, uomo con l’acsa in mano
Non togliermi la vita per denaro.
Vienimi vicino per diventare amici
Con le tue braccia e le mie forti radici
Possiamo abbracciare questa terra
Per spegnere la nostra guerra
Non voglio che la terra scivoli via
Fa che angoscia mia non sia
Quando mi sarà strappata la vita
senza fiato dalla tua ascia colpita.
Adesso sono solo un alberto vivente
Però, per te, non significa niente.
Non dimenticare che io sono la vita
Che sarà dalla tua ascia colpita.
Reflectările copacului viu
Reflectările copacului viu
Ce-și povestește a sa poveste cutremurătoare:
Tu, omule cu săcurea-n mână
Nu-mi lua viață pentru bani.
Haide lângă mine, să devenim prieteni…
Cu brațele tale, cu rădăcinile mele puternice
Putem îmbrățișa acest pământ
Pentru a stinge războiul dintre noi.
Nu vreau, glia să alunece…
Pentru a nu-mi trăi teama
Când viața-mi va fi smulsă
Voi fi fără respirație, de securea ta lovită.
Acum, sunt doar un copac viu
Dar pentru tine, nu-nseamnă nimic.
Nu uita, eu sunt viață
Ce va fi de securea ta, lovită…
La mulți ani, tata!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Cântec de lebădă
A mai rămas doar un cuvânt de gheață,
O rază de lumină printre nori,
O amăgire dis-de-dimineață
Și-o amintire pe-un mănunchi de flori.
O vorbă dulce ce-a pierit spre seară,
O despărțire într-un ultim ceas,
În lumea bună-a măștilor de ceară
Doar fețe fără chipuri mai au glas.
Tăceri prea multe au plecat de-acasă
Și vise împroșcate cu noroi
Iubiri pierdute pe nepusă masă
Singurătăți trăite des în doi.
Iar tu, iubito, ești așa departe…
Să te mai caut… nu mai are rost
E-atâta viață în această moarte
Și-atâtea patimi într-o zi de post.
A mai rămas o inimă să bată
Și cântecul de lebădă e-n toi
Nu vom afla, probabil, niciodată
Cât am pierdut sau am ucis din noi .
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Te invit la un pahar de primăvară
Am sufletul deschis și te aștept diseară
Cu-n zâmbet larg pe față, în piept cu-o primăvară
Și am legat o clipă de-un mac însângerat,
Ce apăruse ieri, timid și-ngândurat.
Ți-am croșetat din iarbă, cămașă răcoroasă,
S-o porți cu bucurie în zori când mergi la coasă
Și masa-am așezat-o-n grădină sub un tei,
Sub bolta îmbrăcată-n buchete de scântei.
În leagăn de mireasmă un greiere ne cântă
Pe păpădii de aur arcușul își frământă
Când vântul le atinge duios pe fiecare,
Tu vino fără teamă, auzi a mea chemare!
Ți-oi da să bei din cupa-ncărcată de petale,
Parfumul să te-mbete și cu mișcări domoale,
De capul îți așezi, în poala mea cuminte,
Săruturi voi așterne pe buza ta fierbinte.
Când vom ciocni paharul, pentru povestea noastră,
Un vis se va-nălța ca pasărea măiastră.
Aminte să-ți aduci când viața o să doară,
Că am sorbit în taină un strop de primăvară.
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Doamne!
M-ai rupt din lutul Tău,
și-ai pus în mine din lumina
violetă a zării,
m-ai udat cu picătura mării
și-ai asezat în privirea mea
focul viu al veșniciei…
Doamne!
Mi-ai dat puterea unui fulger
ce străbate, cu gândul,
în lung și-n lat cerul tău azur,
m-ai făcut să fiu iubire-n furtună
și viață-n toamna târzie…
Doamne, cât aș vrea
să-Ți fiu apă, pământ și cer…
Dar nu știu să fiu, decât cum sunt…
Doamne, mi-ai dat de toate!
Eu îți sunt, doar o licărire-n noapte…
Doar o licărire-n noapte
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
L’incubo del labirinto
Quando il giorno
si posa sotto il mantello della sera,
tutto il mondo ferma
il suo cammino frenetico
e a me vengono i brividi
al pensiero che gli incubi
ritornino a cercarmi.
Dove dovrei scappare
per non essere trovato da loro?
Ho paura,
sarò inseguito.
Il tormento che mi raggiungano,
che mi prendano fra le loro braccia feroci,
che mi portino nei peggiore dei posti,
mi terrorizza.
Un sogno infernale,
senza mai fine,
dal quale non posso uscire,
anche gridando, piangendo, implorando…
Come dovrei ribellarmi, contro chi?
Come dovrei trasmutare gli incubi in attimi di pace, serenità?
Di giorno convivo con le mie paure…
D’un tratto,
Una voce calda in sottofondo mi chiama per nome,
sento il suo baccio sulla mia fronte,
la mia mente viene invasa
dalla presenza di mia madre,
la catena del mio incubo è stata rotta da un caloroso
„BUON GIORNO AMORE MIO”
Teroarea labirintului
Când ziua se culcă sub mantia serii,
toată lumea se oprește
din frenetica plimbare,
mie îmi vine teama
la gândul că coșmarurile
se-ntorc să mă caute.
Unde să fug
pentru a nu fi găsit?
Mi-e teamă, voi fi urmărit.
Chinul că mă vor ajunge,
că mă vor prinde printre
între brațele lor feroce,
că mă vor purta în locurile cele mai urâte,
mă-nspăimântă.
Un vis infernal,
fără sfârșit,
din care nu pot să ies,
chiar dacă urlu, chiar dacă plâng, chiar dacă implor…
Cum ar trebui să mă împotrivesc, împotriva cui?
Cum ar trebui să transform coșmarurile în clipe de pace, liniște?
Când peste zi trăiesc cu fricile mele…
Într-o clipă,
un glas cald, în surdină, mă cheamă pe nume,
simt sărutul ei pe fruntea mea,
mintea mea vine inundată
de prezența mamei mele,
catena cosmarurilor a fost ruptă de salutul dulce
„BUNĂ DIMINEAȚA, IUBIREA MEA”
Director editorial: Camelia Corina Boț
Iubirea dă în floare
Ai renăscut timid, sub pași de frunze moarte,
În roiuri de albine și zumzete în șoapte,
În clopoțel fragil ieșit de sub zăpadă,
În ploaia de lumină, când noaptea stă să cadă!
Te-învălui în parfumuri de flori necunoscute
Și-n susur de izvoare saltănd zglobiu din munte,
Triluri fermecate trezesc din hibernare
Pădurea de salcâmi să-mi pună la picioare!
Mahmură de beția miresmelor nebune,
Mai răscolesc sub vatra iernii un tăciune
Și-mi înflorești din nou iubirea-n floarea de măr,
Mi-o întețești cu vântul când bate în răspăr!
Din înflorirea ei îmi împrumuți culoare,
Ivoriu-mi pui în suflet și-n ochi mi-aprinzi cicoare!
Sub mângâieri de soare și-n cactuși înflorești
Iubirea-n țepi setoși de raiuri pământești!
Și iar mi-o’mbraci în puf de piersic-aurie,
Întoarsă-n primăvară pe-un nor de păpădie!
Îi împletesc coroană din flori de portocal
Și-ți dau s-o bei, iubite, în rodie pocal!
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Copaci sălbatici
Copacii sălbatici mă cheamă-n pământ
Și simt cum lumina-mi coboară pe frunte
Aici nu-i nici noapte, nici zi, nici mormânt
Sunt liniști ciudate și vise mărunte
Aș vrea să învăț cum pe moarte călcând
Păcate adânci își cerșesc izbăvirea
Sub pleoape de plumb lăcrimez vindecând
Durerea să știu ce înseamnă iubirea
În zile, în nopți, cu tristeți fără rost
Cu bine și rău cu măriri și constrângeri
Belșug strălucind la o masă de post
Un ultim festin din poruncă de îngeri
Cu răni fără leac pe a cerului zare
În vise din care te-ntorci condamnat
M-aplec spre odihnă cerșind îndurare
Copacilor mei, pe-al pământului pat
Prăpastia mare sub stele de dolii
De ei mă desparte prin umbre în vânt
Și umblu desculță călcând pe orgolii
Dând viață silabei din primul cuvânt
În suflet mai arde o candelă veche
Și trupul mi-e greu ca-pământului jale
Un glas înăsprit îmi șoptește-n ureche
,,Vei sta într-o groapă, cu mâinile goale,,
În tihnă păzită de cruci inegale
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Sunt lacrimi…
Sunt lacrimi
care se prăvălesc cu furie
ca niște soldați în luptă
dintr-o centurie
sunt lacrimi
care se scurg resemnate
ca un călător obosit
răstignit pe spate
sunt lacrimi
fierbinți
de te scot din minți
și lacrimi timide
care stau temătoare-n firide
de ochi obosiți și plecați
sunt lacrimi unice
fără surori sau frați
și lacrimi care se resorb
ca în ochii de orb
și se ard
ca un stindard măcinat de vânt
fără un cuvânt
lăsând în loc de plânset
un zâmbet
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Fluturi
Toate răspunsurile le primești
atunci când taci
pentru că dincolo de tăcere e liniștea
poate liniștea dinaintea unei furtuni
sau poate liniștea dinaintea unui răsărit
nimic nu anunță sfârșitul
e ca și cum pe un țărm al cerului
se adună mii de fluturi
fiecare zbor în tine
e un miracol
un zbor ascuțit care sparge întunericul
fiecare suflet se sparge în felul lui
nu ai dreptul să judeci secunda
ci doar să primești ceea ce ți se dă
viața e prea scurtă să nu te oprești măcar
pentru o bătaie de aripă
nu spune nimic
amintește-ti că exiști înainte de Cuvânt
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
