Lidia Stan

Clepsidra

Clepsidra mea cu picături de ploaie
Ce-mi plimbi fantome-albastre prin odaie
Și-mi țeși în ceață vise de lumini
Scoțând păreri de rău din vizuini

Clepsidra mea cu frunze-ngălbenite
Cu anotimpurile vieții sorocite
Când peste fulgi se-așază flori de mai
Și peste smârcuri fluturi-mucegai

Clepsidra mea cu lacrimi argintii
Cu curcubee de vinovății
Zadarnic ascultând regrete-amare
Plătite-n diamante lucitoare

Clepsidra mea cu praf de soare
Cu umbre recunoscătoare
În ultimul grăunte de nisip
Se oglindește tinerețea fără chip

Și țin în palme-o lacrimă și-o frunză
Un strop de ploie-mi este muză
Si cu clepsidra goală, trecător
Mă-ntorc cu spaimă la Judecător

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Cornelia Gheorghe

Îți scriu…

Îți scriu pe frunza albită de dor
Când vântul șuieră ca un tiran,
Penelu-alunecă pe rând, ușor
Sub umbra rece-a ultimului an.

Îți scriu când este noapte și e frig
În zadar, în sobă arde focul
Cu poala plină de-amintiri te strig
Să te întorci unde ți-e locul.

Mâna fierbinte s-o treci prin plete
Sub mângâieri de dor să mă alinți,
Să pierd, ca-n vis, încet și pe-ndelete
Păreri de rău din anii mei cărunți.

Îti scriu pe-un fulg liniștit de nea
Adunând în cupa iernii gerul,
Căci m-a-ncremenit depărtarea
Și-am uitat ce gust are zborul…..

M-am contopit cu dorul
Și-am rătacit scrisoarea…..

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

La aniversare

Scriu pomii-n grădină prin iarbă,
Că-i rodul prea greu de pe brațe,
Sparg hribii a mușchiului barbă
Și-ncepe ștafeta de rațe!

Din frunze de aur și sânge
E patul ce firea-și gătește,
Fitilul din soare se strânge,
Doar omul speranța și-o crește!

Când toamna-i festin de culori
Și poamele-și urcă parfumul,
Atunci ochii-ți adânci, visători
Din prune răpit-au azurul!

Venit-ai când cerul emite
Mesaje cu duh de balanță,
Pe căi de lumină sfințite,
Destinul ne-a scris o romanță!

De-atunci nu mi-e toamna prea lungă
Iar iarna-i mai blândă, nu rece,
Un zâmbet pe chipu-ți mi-alungă
Tristețea ce viața petrece!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Liliana Răcătău

Iertare

Avem puterea de a ierta
Greșelile care curg în cascadă,
Apusul să nu ne prindă-n tornadă
Când capul pe pernă vom așeza.

Greșim la tot pasul, e omenesc,
Cine n-o face s-arunce cu piatra,
Greșelile sapă în suflet cu dalta
Dacă iertarea nu și-o primesc.

Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,
Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,
Intrați în viață, fără scăpare
Se-mpiedică de păcatul viclean.

Iertarea este un mic dumicat
Ce crește în suflet ca un burete,
Șterge docil colonii de defecte
Să nu rămână pe veci înfierat.

Iertare să-mi fie c-am îndrăznit
Să scriu despre lucruri atât de „mărunte”!
Mă rog ca iertarea să fie o punte
Pe care să trecem la asfințit!

Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul Lada de zestre
Pictură disponibilă

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Peteleu Alexandru

Rondel de toamnă

Stau cu Toamna la taclale
Pe covoare ruginite,
Mă ning frunzele cernite
Ce mă ‘ntâmpină în cale…

Și îmi spune pe șoptite
Să gust vinul din pocale,
Stau cu Toamna la taclale
Pe covoare ruginite.

Vântul rece-mi dă târcoale
Așa pe nepregătite
Și încep să merg agale,
Drumurile-s pustiite,
Stau cu Toamna la taclale!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)
Violetta Petre

Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiu
Peste primele panere pline până peste pliu,
Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpurie
Pentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie.

Pun pe panoplii precare paradigme perimate,
Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,
Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,
Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole.

Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,
Pe pavele prohibite, pedalând pe parafrază.
Pe poteca poticnirii, plictisită ploaia plânge,
Plânsul poluează praful pe posadele parânge.

Pasc pășunile păgânii, pomii părăsesc păduri,
Paladinii, paji patetici poezesc printre panduri,
Paznicii planetei, preoți parastase pregătesc
Pribegind, promit proteste pentru progromul prostesc.

Plânge poezia, plânge pe pătulul părăsit
Păcăliți purtăm povara pedepsiților părinți…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

Două persoane, deşi par la fel, vin din universuri interioare diferite
(Teodor Dume)

Un adevăr ratat te face să-ți apleci capul în fața minciunii
(Teodor Dume)

Cei care nu au sentimente trăiesc în afara lucrurilor
(Teodor Dume)

Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului
(Teodor Dume)

Să definești viața e ca și cum ai privi într-un puț în care arunci piatra și-i auzi doar ecoul…
(Teodor Dume)

Zâmbetul e ca și ispita, te face să te molipsești de fericirea altuia
(Teodor Dume)

Nici-o lumină nu-i atât de puternică încât să lumineze în interiorul ei, cu singura excepție: credința. (Teodor Dume)

Oricine trebuie să învețe din gestul păsărilor libertatea și înălțarea
(Teodor Dume)

Nu doar duminica trebuie să fie singura zi în care ne umplem sufletul cu bunătate…
(Teodor Dume)

Viaţa omului pe pământ este foarte scurtă dar suficientă pentru a putea fi fericit
(Teodor Dume)

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Petre Vătuiu

Răspuns

de Petre Poștașu’

Cine-am fost? Am fost un om
Cu suflet și naiv,
Ce credea că a fi bun
E un imperativ.
Și a da e omenesc,
La fel și a iubi;
Tinerețea mea fost
Un câmp cu bucurii.
Să-mi țin capul sus și drept,
Mă opinteam ades;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au înțeles!

Și acelui ce-şi ținea
Privirea în pământ,
Încercam să-i luminez
Tristețea cu un gând.
Ploaie dacă-am vrut, am fost
Și soarele din zori
Și fântână pusă-n drum
Și casă uneori…
Poate c-am strigat cândva
Că vreau să fiu iubit;
Să mă ierte toți acei
Ce nu m-au auzit!

Cine sunt? Sunt tot un om!
Dar mult mai înțelept.
Simt așa…un gust amar
Și-un junghi adânc în piept.
Viața nu m-a doborât
Când m-a împins desculț
Și cu talpa sângerând
Tot n-am vrut să renunț.
Încă apă pot să fiu
Și pâine și-adăpost.
Să mă ierte toți acei
Ce nu mă mai cunosc!

N-aș da timpul înapoi
Că nu se fac minuni;
Oameni buni se nasc și mor,
La fel și cei nebuni.
Dar atunci când n-oi mai fi
Decât un praf și-un vânt,
Vreau să cred că cineva
Mă va purta în gând!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Șoimaru

FOȘNETUL DE FRUNZE


Foșnetul de frunze ne-adapă cu tristețea,
O toamnă arămie aduce bătrânețea…
Și eu…și tu,ca toamna, ne ducem spre apus,
Nu vrem a recunoaște ce-i dat de Cel de Sus!

E viața o părere?! Sau eu sunt pelerinul
Trimis în astă lume și tatuat cu chinul?!
Un copac se rupe, rănit de astă vreme,
La fel ca el e omul, pribeag de prea devreme!

Dorit e anotimpul cu ramuri reci,pustii?!
E un fior ce-mi trece prin vene, dacă vii…
Fuiorul de speranțe m-aprinde câteodată,
Rugina mă strivește sub frunze altă dată…

Un dor mă primenește,o lacrimă iar pică,
Ne mai rămâne cerul ce-n brațe ne ridică…
Zace firul ierbii ca și frunza-n agonie,
E prea târziu, iubite, o iarnă va să vie!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Vaida

Condamnare

Uitasem sunetul ploii,
răpăiala pașilor
și gustul amar de cafea de pe buzele tale.
Ora fuge grăbită.
Numai poarta așteaptă deschisă.
Fără iubire
încă mai există plecare.

Între acceptare și condamnare
mă găseam neștiută,
căci tăiasem din mine și ultimul copac.
Toamna revine
și frunza doare…
Timpul nu are sfârșit.
Sfârșitul se naște din noi.
Zorii se îneacă în ceașca fierbinte.
Fără ploaie,
setea nu se termină niciodată.

Iubirea e dincolo de simțuri…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț