Luminița Trăistaru

Din lut și duh

Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,
I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,
I-ai spus să fie roditor ca pomul,
Lumina să-ți urmeze pe-al său drum.

I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,
L-ai păstorit cu duhul tău divin,
Dar Doamne, stropul rău de necuviință,
S-a strecurat în cupa lui de vin.

Și-a devenit un fel de oaie neagră
Care a uitat de stână și păstor,
Scenariu-i sumbru, fabrică pelagră,
S-a transformat în mare negustor.

Nu-i de mirare că ți-s ochii roșii,
Nu-i de mirare că atârni în cui,
Ai vrut să crești în stână doar coloșii
Și astăzi te-ai trezit al nimănui.

APASĂ GREU BLESTEM PE STÂNA ASTA,
Ce-i rău și ce-i pustiu târcoale dau,
Sunt lupi flămânzi care aduc năpasta
Căci patima trădării încă o beau.

Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,
Ai vrut să fie un strop din raza ta
Și strop cu strop, în el ți-ai făcut domul,
Mai păstorește-l Doamne-n stâna ta!

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florentina Savu

TU, FEMEIE…
Florentina Savu

Tu, femeie, ce-ai pățit
De-n bucăți te-ai risipit?
Ochii tăi de ce sunt triști
De ce-n tristețe insiști?

Ce e-n pieptul tău, îmi spui,
De durerile îți sui
Până la munți din cer?
De ce te-ai pierdut în ger?

Suferința îți e nor!
Ceri o mână de-ajutor
Să-ți aline din dureri
Și să-l regăsești pe ieri?

Te rog cioburi să-ți aduni
Și să-ți împletește cununi
Din flori de nu-mă-uita,
Lasă suferința grea!

Printre spini și mărăcini
Fă-ți cărare de mălini,
De zâmbete și de flori
Și de trai lipsit de nori,

Fă-ți cărare de urcuș,
Împrăștie rumeguș
Prin pustiul nisipos
Și rămâi un om frumos!
(Grafica, Mihai Catruna)

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mihaela Borzea

POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ

Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,
Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,
Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,
Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă.

Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtunii
Smaralde-nzăpezite-n curcubeie,
Mi-e mâna ta întinsă spre nebunii
Ce-au îngropat în cer a lumii cheie.

Tot ce respir mi-e Patria bolnavă
De sângele-nchegat în huma sfântă,
Mi-e Dunărea izbită-ntr-o epavă
Şi naiul lui Zamfir ce-a jale cântă.

Tot ce respir mi-e pas pe jar fierbinte,
Mi-e lacrima-ngheţată-n călimară,
Icoană împletită din cuvinte,
Poem de Dor, de Tine şi de Ţară!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dragoș Radu

Tablou floral

Au înflorit din trupul meu și crinii
De parcă m-a îmbrățișat zăpada
Petale de salcâmi ca peregrinii
În zbor își desfășoară cavalcada

În pieptul oaselor și chiar din brațe
eu o să-mi fac un foc înalt de prerie
să-mi ardă nopțile trufașe, hoațe
frisoane delirante să se sperie

Să îmi erupă rădăcini din gambe
iar în pământ să mă cunune cerul
vreau tălpile să se tocească-n sambe
in criză să îmi intre cartierul

Vecinii toți să cadă în depresie
iar spinii să le joace pe sub pleoape
tabloul meu floral e-al lor obsesie
cuvinte verzi se-aud în stetoscoape

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ștefan Olaru

Rătăcitori


Suntem ferestre spre oriunde
Visând felii de auroră.
Secunde rupte fără oră,
Ore strivite sub secunde.

Suntem copii din altă lume,
Lacrimi străpunse care pier,
Poeme din mormânt spre cer
Mucegăite prin volume.

Trăim cu ziua până mâine
Sfâșietoarea realitate.
Visăm iubire și dreptate
La masa sfântă lângă pâine.

Când schilodiți de-atâtea lupte,
Noi, cavaleri rătăcitori,
Zburăm spre cer de-atâtea ori
Cu aripile noastre rupte.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorel Rotaru

Sfârșit de toamnă

Mi-a topit genunea înc-o SĂPTĂMÂNĂ…
PAȘII mei zadarnic cer ieșiri din rând,
MONOTONĂ toamna, dric din frunze mână,
Leneș curge noaptea, stele NUMĂRÂND.

DĂTĂTOR de grijă ne colindă gerul,
Pomi mușcați de crivăț spre geamuri SE-NDOAIE,
Supărat pe oameni pare-n toamnă cerul,
Ploi, sinistre marșuri sună din cimpoaie.

SUSPINĂ tăciunii, foc timid în vatră,
Când lacome hornuri le fură PUTEREA,
Ca o piază rea, câte-un câine latră,
Brazde-n suflet ară, tot mai des …durerea.

Vântul când sporește, vijelii RĂSUNĂ,
Noaptea peste sate-i ca o moarte LENTĂ,
Sărutu-i ironic, bruma vrea să-l pună,
Pe obrazul gliei că-i prea somnolentă!

Ca dintr-un coșmar, către dimineață,
Firea dezmorțită omului pretinde,
Să-și dezbrace lenea și starea de ceață,
Până toamna-nvinsă, iernii îl va vinde!

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Peteleu Alexandru

Rondelul rozelor ce plâng

Sunt trist când rozele se plâng
Că Toamna le ia splendoarea,
Se-ofilesc, își pierd culoarea,
Se-nclină la pământ, se sting!

Vara ne’ncântau privirea,
Dar a venit frigul nătâng!
Sunt trist când rozele se plâng
Că Toamna le ia splendoarea.

Câte tristeți în mine strâng
Și nu-mi găsesc alinarea,
Când soarta rozelor deplâng
Și scrutez în apus zarea.

Sunt trist când rozele se plâng
Că Toamna le ia splendoarea.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

inteligibilitatea din umbră

somnul e o parte din transparența trupului
uneori absent ca imaginea din
fereastră

ea există

poate de aceea am ochii lipiți de geam
să văd dincolo în lumea frigului
în locul în care dispar culorile
doar albul ca o prelată
acoperă totul
în rest
nu se mai întâmplă nimic

din aerul despicat picură teama
între cele două margini
e tot mai puțin loc
ploaia se curbează
peste umbre
ca într-o moarte
privesc
cerul se sufocă
oamenii se ascund
unii într-alții
nu-mi pot da seama
dacă doresc să mai rămân
sau să trec într-o altă realitate

aici suntem mulți și ne împiedicăm prea des
de umbrele din ziduri
care vorbesc și vorbesc
despre lucruri sau
alte nimicuri

tăcând aș vrea acum
să mă plimb prin mine
să sparg pojghița de liniște
prinsă de pereți apoi
să mă așez lângă inimă
și să desenez toate fericirile

nu știu cât de mult ar conta
într-o altă realitate…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

De-ar fi să cad…
   

De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,
Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;
Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă
Anestezia vremilor vulgare!

Nu voi trăda pământul țării mele
În care zac de-a valma oseminte;
Prin gardul vechi al casei, de nuiele,
Voi contempla carpatice morminte.

Cum Gelu voievod, rugându-și calul
Să-i sape-n  râuri  repezi ostenire,
Mă voi scula din morți, să beau pocalul
Amarului răsuflet de mâhnire.

Avem o rană-n țară, de săgeată,
Ce vindecare-n veci nu își găsește;
Se-ascund trădări în jariștea din vatră
Și în tăcerea gurilor de pește.

Sub tropotul de bestie umană,
Se zbat pe crucifixuri căprioare;
Adânc se-nfig piroanele în blană!
A câta răstignire este oare?

Tot ne-ntrebăm a câta oară este
Această vânătoare milenară;
Se rușinează soarele pe creste
Și asfințitul său –  a câta oară?

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ionuț Pande

Măciniș de graf

Murmur de izvoare seci;
Te aud de prin granitul măcinat,
Clipă vagă, cum petreci
Ca un foc de apă într-un însetat!

Și m-alungă un alean zglobiu,
Într-o ocnă de un metru sec,
Unde întunericu-i pustiu
Și n-am pași cu care să mai plec.

Și adorm, adorm, adorm,
Ca un semn de veci striat
Pe izvorul cruciform,
Ochi de lemn nemângâiat.

Alb și negru nu se mai atrag,
Ci din un’ în altul, epitaf
Zimțuit pe-o margine de prag;
În clepsidră, măciniș de graf.

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț