Teodor Dume

ÎNGRIJORARE
(Autor: Teodor Dume)

observ că mi se usucă pielea

mi-e teamă că aş putea rămâne
o bucată de hârtie scăpată pe jos
sau poate un drum pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată

cu ninsorile.

Privind în urmă…
Premiul I, poezie –
„Colecționarul de răni” de Teodor Dume

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut…
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Cum să mă tem ?

de Anatol Covalli

Cum să mă tem de-acea plecare
ce-i înălțare nu declin,
fiind de fapt descălecare
dintr-un destin în alt destin ?

Cum să mă tem de ce urmează,
când n-am nimic să-mi reproşez,
căci în a sufletului oază
am fost întotdeauna miez ?

Cum să mă tem ? De ce m-aş teme
atâta vreme cât posed
o binecuvântată vreme
ce va urma şi-n care cred.

Cum să mă tem când ştiu că dacă
m-aş îndoi un strop măcar
îngerul meu o să mă facă
în lanuri de nădejdi să ar ?

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

Stele noi în stropi de viață
    ~Petronela Mocanu ~

Ție, Sfinte și drag Soare
Astăzi vreau să-ți cer iertare
Recunosc și-ți spun în față
C-am furat și-s vinovată

Ți-am răpit când dormeai dus
Patru raze, una-n plus
Și când erai somnoros
M-am ascuns o stea mai jos
ȘI ți-am luat fără de milă
Doi pumni proaspeți de Lumină
Am  pus totu-n mare grabă
Lângă suflet, să nu cadă
Pe-un mănunchi de curcubeu
Aproape de……..Dumnezeu
De va suspina Lumina
Să le-atingă El cu mâna
Să le mângâie pe creștet
De văzduhul va fi veșted

Când o fi să înalț…rugă
Întreg Cerul cu Sori curgă
Lângă noapte să-ncolțească
Stele noi în stropi de Viață!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

FLUTUR

E mare lumea. De n-am loc sau nu-mi doresc a sta oriunde,
Nici piatra de e piatră seacă, nu stă în ape ce nu-s blânde.
Nici vântul nu-și găsește loc, pământu-n latu-i colindându-l,
Și eu mă duc, un menestrel, iar bidiviu îmi este gândul.

De nu-ți răspund, nu-i că nu știu ori teama îmi oprește glasul,
Mai bine plec tăcut și singur, nici urmă nu-mi va lăsa pasul,
Nici vorbe de justificare nu voi rosti, nici un cuvânt!
Doar sfânta binecuvântare rosti-voi când al serii vânt

Ți-o trece-ncet, pe sub ferestre, aducător fiind de pace.
Când lanul grâul despletind, în fire de-aur îl desface,
Eu mă închid într-un cocon, urâtul lumii vrând să scurtur
Și-ntr-o visată primăvară, să mă trezesc deodată flutur.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Carpe Diem

GRAI DIN STRĂMOȘI,

grăitu-mi-te-a Mama,
grai românesc,
păstrat cu-amari sudori,
nimenea nu-i
să-ți oblojească rana
când stins, te pierzi
ca soarele în nori.

Ai noști bătrâni
slăvitu-te-au în ode,
în rugăciuni,
spre Cer te-au înălțat,
le-ai fost altar
în munți, pe-ntinse holde,
iar astăzi,
cei ce vin, te vor uitat.

Ardealul și Banatul
te slăvește,
Moldova și Oltenia
te cinstesc,
în Maramureș,
straiu-n grai vorbește
și Doru-i DOR,
doar în Grai Românesc…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Eduard Bucium


Feng şui
~Eduard Bucium~

M-am supărat, Marcică, şi nu-mi mai place basmul
Ce-mi sufli în ureche în ziua când iau leafa.
Mă vei mai ţine-n braţe când mi-oi vedea eu ceafa,
M-am prins c-alaltăseară tu ai mimat… finalul…

Iau calul de la poartă ş-arunc floarea-n fântână
Era cam vestejită, ce-i drept… acu’ bea apă
Mă duc, te las cu bine, mă duc pe deal la sapă,
Nu-mi mai e dor de tine, şi dacă mi-e, am mână!…

O săptămână-ntreagă voi face meditaţii
Cum stau budişti pe budă, eu voi sta pe ogor
În ploaie şi în soare, nu mor fără amor!…
Stau până intru-n transă, da’ nu-ţi mai intru-n graţii!…

Ce aspiraţii strâmte, ce scurtă viziune
Poţi tu să ai, Marcică-n dotare de la mama!…
Nu ştii de Kant, de Osho, nu ştii de Dalai Lama,
Nu torci, n-ai silicoane, nu faci emisiune…

Ce presiune-naltă e-n atmosferă, simţi?
Mă simt ultimul om în lan de cucuruz…
E şui feng-şuiul meu, pe tine te acuz
Că am bătut iar calul, ş-am suduit de sfinţi…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Spuneți drept, vă rușinați?
(31 august, Ziua Limbii Române)
Autor: Andreea Văduva

Voi care amestecați,
Graiul sfânt, cu „străinisme” ,
Spuneți drept, vă rușinați,
C-ați crescut cândva pe prispe?

Vă jenați fiindcă-ați băut,
Apă din curtea bunicii?
C-ați mâncat din vas de lut,
Româneștile delicii?

Mămăliga cu smântână,
A făcut oameni din țânci,
Azi vă vine „peste mână”,
„Cum poți oare să mănânci?”

Vă hrăniți doar cu fast-food,
Hulind ciorba de legume,
Mă ia greața când v-aud,
„Urzici, lobodă? Pe bune?

Varza parcă nu e varză,
De nu e și de Bruxelles,
Țăranul neaoș oftează,
Că nu vreți și de la el.

Iar pilaful de-altă dată,
E risotto, pe ulițe,
Vă credeți la Roma, tată?
Reveniți-vă din fițe!

Toată lumea are job,
Ce-i ăla serviciu, frate?
Tragi la fel, precum un rob,
Doar că sună mai… aparte.

Nu vă mai mirați, firește,
În glas strămoșesc de dac,
Nu grăiți: Doamne-Ferește,
Ci: My God, Wow, What a f.. ck,

Nu mai spunem „Te iubesc!” ,
Peste tot auzi „I love you!”,
Cei mai mulți români citesc,
Cărți străine în fotoliu.

Parcă noi nu am avea,
Genii ai literaturii,
Aș mai zice eu ceva,
Da’-mi țin vorba-n colțul gurii.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marian Florentin Ursu

DRUM ÎNAPOI

de Marian Florentin Ursu

  • Cât de plină şi totuşi ce goală odaie!
    Tăceri şi ecouri străbat prin pereţi
    Când mai trece-o pereche grăbită prin ploaie,
    Prin oglindă mai trec încă două tristeţi

Între noi şi trecut e o punte de sticlă,
Nişte umbre tăcute de mână se ţin,
Când te caut strigând prin oraşul de ţiglă
Eu ţi-aş spune adio, dar încă rămân,

Unde pot să mă duc? Cad din mine ruine,
Să mai stau sau să plec, nu mai ştiu cine sunt !
Peste tine cad răni, peste mine cortine
Şi în urmă rămâne o brazdă de lut

Înainte n-am drum, înapoi nu am unde,
Să mă duc pe păduri , nu mai sunt nici copaci,
Peste noi s-a surpat o cărare din munte
Şi prin sânge îmi curge câmpia de maci

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Cornelia Gheorghe

Lacrimi prelinse peste vise
Cornelia Gheorghe

Pe-un colț de stea stă visul meu
Agățat de un nor ce învață
Să lumineze cerul greu
Cu-ntrega lui ființă.

Din patru zări să se aprindă
Dorința unui gând luminos,
Aripi calde să se-ntindă
Peste visul meu frumos.

Visul tinereții ce-a atins
Ochiul dorinței și stelele,
Când Carul Mare și-a întins
Peste iubirea noastră brațele.

Cuprins-a cu-n sărut fruntea
Încununată de vise,
Pierzând dorul și amintirea
În hora lacrimilor prelinse….
Pe obraji și suflet….
Peste vise….

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Munteanu Gina Nicoleta

Limba română
~ Gia Munteanu~

Cine ar putea să spună
Pe oriunde ar umbla
Dacă-n lume s-o afla
Alta ca limba română?

Noi de-aici avem în mână
Graiul sfânt ce este scut
Celor care s-au născut
Gângurind limba română.

Ni-este vorba la-ndemână,
E lăsată din strămoși
De la daci mărinimoși
Ce-au iubit limba română.

Tuturor maică și zână
Cu năduf glia-a cântat,
A plâns și s-a frământat
Săracă limba română.

Patria i-a fost stăpână
Și-a slujit-o ne-ncetat
Cu patos nepregetat,
Mândră e limba română.

A doinit și din țărână
Trecând peste munți și văi,
A sunat din zurgălăi
Dorita limba română.

Poate seca o fântână,
Lacrimile-i pot pleca,
De dor o pot sfârteca,
Dar nu limba cea română.

Și chiar dacă e bătrână
Sufletu-i tânăr rămas,
Doar cu ea stai la taifas,
Zeița limba română!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț