Lorica Mihăilă

Aș vrea să știu…

De ce nu-mi ești, de ce nu-ți sunt
și fi-vom oare amândoi?
când stropi de ploaie ne pătrund,
și spală gânduri ce n-ajung
să le-mpărțim între noi doi…
de ce nu ești și dacă ești,
de ce nu-mi zici?
să știu și eu ce vrei să spui
când îmi vorbești,
să te exprimi e-atât de greu?
hai, spune-mi azi, cum te numești?
eu cine sunt? nu vrei să știi
pe cine cauți mai mereu
în serile tale târzii?
ai vrea să ai doar un trofeu
între-ale tale fantezii?

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

ION, INSCRIPŢIA DE PE MORMÂNTUL TATĂLUI MEU
(Autor: Teodor de Dume)

în dimineaţa aceea când ceaţa împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
şi-a legat
sufletul cu nojiţe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânţa

urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hăţişuri şi lacrimi
paşii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o linişte
s-a mutat într-o durere şi
croşetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul şi-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viaţa
în anotimpul de deasupra luminii

dar dacă moartea
nu are aceeaşi grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
şi-n fiecare duminică o să descifrez
urmele celui care a fost…

de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florin Dediu Suceveanu

Și nu mai rîd și nu mai plîng
(fragment)
de Florin Dediu Suceveanu

Ce-a fost în mintea mea, ce nebunie,
De am crezut cînd îmi spuneai că am,
Eu, dragostea, el, stearpa cununie?
Adio rai! adio lui Adam!

De mai părea c-aveam vreun strop de viață,
De mai părea c-aveam vreun dumnezeu,
Că înc-aveam tot răsăritu-n față,
De mai părea… tu m-ai făcut ateu!

Tu, înger cu apucături de gîde,
Eu, mort cu ochi deschiși printre cei vii
Și nu mai rîd deși îmi vine-a rîde
La gesturi ce promit c-ai să revii.

Îți faci cadou din mine pentru mine,
Din viața mea, ca de la tine rost,
Ce de cînd vii și pînă pleci va ține,
De parcă pîn-atunci nici nu am fost.

La început mi se părea o joacă,
M-am prins în ea ca un copil nătîng,
O nebunie ce-ncepea să-mi placă,
Părea… și nu mai rîd și nu mai plîng.

Ce-a fost în mintea mea, ce nebunie,
De am crezut cînd îmi spuneai că am,
Eu dragostea, el stearpa cununie?
Adio rai! adio lui Adam!

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angelica Manole

Căutări prin doruri…

Prin vânturi colorate și boabe mari de rouă
Pășesc pe prispa casei,unde se-adună timpul.
E tristă bătătură, are broboadă nouă,
Își piaptănă copacii de frunze anotimpul.

Lăcata veche de la ușă stă într-o ureche,
Iar geamurile oarbe au pânze de păianjen.
Pe un perete scorojit e o icoană veche,
Tavanul casei mele s-a micșorat c-un stânjen.

Pe masă stau uitate trei farfurii ciobite,
Căci au căzut odată gutuile din grindă.
Mai sunt câteva străchini și linguri prăfuite,
Iar lampa din perete nu-i nimeni s-o aprindă.

În cuiul vechi al casei zăresc basmaua mamei ,
Uitată de stăpâna ce s-a topit în ceață.
O iau ușor și-o scutur, o-ascund în podul palmei
Și-mi amintesc de mama, cândva plină de viață.

Îmi pun capul pe pernă și dorul mă cuprinde,
Iar gândurile mele țes vechiul lăicer.
Din țesătura aspră o rază se desprinde:
ACOLO, MAMĂ, TE ZĂRESC, icoana mea din cer!

Te uiți cu ochii umezi, dar ochii tăi sunt goi,
Căci lumea ta te duce la margini de hotare.
Nu poți să vii acasă, nu poți să stai cu noi!
Mi-e dor de tine, mamă, și dorul rău mă doare!

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iuliana Cozma

Nostalgii de toamnă

E toamnă azi în calendare,
Dar totuși soarele zâmbește
În suflet dorul iar mă doare
Tot timpul mama îmi lipsește!

O văd în toate… și-n tăceri,
O văd cum își purta baticul
În toamnă-n ierni și-n primăveri
Să n-o atingă-n gânduri frigul.

O văd ca pe o sărbătoare
Azi simt cum ,,port a ei papuci”
Ce a durut-o, azi mă doare,
E trist când dorul greu îl duci.

E toamnă azi în calendare
Zelele- și scutură trăirea
Întind o mână către soare
Și înspre cer mereu privirea,

Cu stelele în gând vorbesc
În jur e toamnă aurie…
Părinții mei se odihnesc
Într-un altar, zis veșnicie!

Dar viața-i vie, e în mine,
La calde bucurii mă-ndeamnă
Căci timpul trece, dar și vine…
Și-aduce nostalgii de toamnă!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Tunsoiu

Bucăți de cer

Bucăți de cer sunt ochii mamei,
Un colț din raiul nevăzut…
Miresme ca din sânul toamnei,
Căldura verii ce a trecut!

Iar vocea ei liniștitoare,
Mă așază pe-un făgaș firesc,
Când volbure nimicitoare,
Prin colbul vieții mă trântesc,!

Chipul blajin ce îmi surâde
Și mă întreabă de mai pot,
Sub zâmbet grija își ascunde…
Caci pentru o mamă suntem tot!

În poala ei vindecătoare,
Cea cu miros de busuioc,
Găsesc adesea alinare
Și știu că am avut noroc!

Ce doruri port amestecate,
Câte amintiri mă urmăresc…
Printre înfloritele mușcate,
ACOLO, MAMĂ, TE ZĂRESC!

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

MĂ GÂNDESC LA EMINESCU

Cine va răspunde dacă scrisul pe hârtie moare?
Mă gândesc la Eminescu, el care scria cu tocul,
Iar apoi usca poemul printre razele de soare!
În odaia nemuriri, scriind și-a câștigat locul!

Scrisul pe hârtie albă, cu tocul sau cu stiloul,
A rămas mult de căruță, bătrâna caligrafie,
Nu-și mai laudă frumosul, cică, nu e-n pas cu noul!
Zâmbetele călimării nu mai sorb cerneală vie!

Puțini înțeleg ce-nseamnă pentru om scrisul de mână!
A murit de tot scrisoarea agățată-ntr-o ulucă,
În uluca de la poartă scorojită și bătrână!
Cerneala rămâne vie și atunci când se usucă!

Și Coșbuc și Eminescu, cu pana, sau cu *plaivasul,
Au desăvârșit poeme la lumini aproape oarbe!
Erau rude cu cerneala cărei i se stinge glasul!
Gura epocii moderne, până și cerneală soarbe!

*plaivas= creion

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Marin

FORME DE IUBIRE

Eu tot cred că tu m-ai iubit cu buline,
Altfel nu-mi explic de ce-am lăcrimat
Şi mi-a sărit inima de dor de pe şine
După ce mi-ai surâs şi apoi ai plecat.

Ai lăsat în mine o umbră rotundă
Care se strecoară, aşa, de capul ei
Şi îmi tot îndeamnă o geană să plângă,

Fără socotință şi fără de temei.

Pe la radiouri se-ngână rondouri
Şi-s ca o Penelopă scăldată de mare.
De m-ai fi iubit, măcar în carouri,
Ți-aş fi dat ciocolată cu cireşe amare.

Camelia Marin
RDA 30 septembrie 2023

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Liliana Mocanu

Umbra morţii

Pentru ce să fug de ploaie, pentru ce să fug de vânt,
Când doar mâine nu-i poimâine şi atunci voi fi pământ?
Pentru ce să m-aflu în treabă pentru ce s-alerg de zor
Când veni-va ziua sfântă când va trebui să mor?

Şi atunci pe limba-mi mută ce-a adăpostit pe mulţi,
Se va naşte iarbă crudă pe câmpie şi prin munţi,
Florile de lângă cruce poate s-or împreuna,
Într-o forţă a iubirii ce-o va naşte ruga mea.

Pentru ploaie pentru soare pentru tot ce am iubit,
Când din umbre de pe mare şi din cer m-am zămlisit,
Iarba va strivi pământul pe sub paşii mei de foc,
Luna-mi va fugi în zare soarele-mi va sta pe loc!

Mă voi contopi cu marea mă voi naşte din zenit,
Pentru cei ce-n viaţa asta cu durere i-am iubit,
Va cădea pe mine cerul când purtându-mă ca gândul,
Voi zări păcate grele resimţite ca pământul

De sub cruce! Focul sacru care-l port cu mine-n gând,
Mă va urca, către stele mă va împinge spre mormânt,
Voi pluti într-o lume sacră şi ce-mi pasă dacă pier,
Căci trupu-n pământ se duce iar inima către cer…..

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Feresuaru

A pleca…

A pleca înseamnă a muri puțin
Dar mi-ntorc, iubito, gândul către tine,
Căci te port aievea, îndelung în mine
Cum își poartă roua florile de crin…

Cine-i cel ce pleacă? Cine-i cel ce vine?
Adevărul, iată-l, căruia mă-nchin!
A pleca înseamnă a muri puțin
Dar mi-ntorc, iubito, gândul către tine…

Ninge cu petale dintr-un cer senin!
Dor de reîntoarceri și de despărțire…
Te iubesc cu teama de-ați părea străin
Într-o lume largă, plină de iubire

A pleca înseamnă a muri puțin…

Gabriel F. – iunie 1979

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț