Zbor spre înălțimi

Desăvârșiri
Pande Ionut

Îți stau pe buze, zare de migdal!
M-ai prins în colțul unui surâs
răsărit în lutul fraged peste care
alunecă degete moi de lumină.
Surâsul mă leagănă, lumină mă cântă,
din mine zboară note de fluturi jucăuși,
Sub cupola vieții, mă adie timpul,
buzele tale își împrăștie polenul
în respirația privirii; dansez, dansez
cu ochii tăi de migdal pe clapele fine
ale degetelor, cu lumina prinsă
în sunete de cristal; nu mai e sufletul
decât un aer misterios, parfumat,
murmurat de buzele tale sângerii.
Să nu m-atingă ofilirea glasului, ci
murmurul, doar el mă poarte pe note
clipite de portativul tainic al eterității.
Numai acolo cobor, picătură
ruptă de apa ținută sub obroc.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Noapte de Sânziene

Poveste magică vor țese
În dansul lor, iele-mirese,
Sub razele lunii, în noapte…
Să împletească cu-a lor șoapte
Și galeșe priviri sub gene,
Cununi din flori de sânziene.

E noaptea când cerul se deschide,
În inimă iubirea se aprinde
Și arde dor în piepturi de fecioare,
Care își prind la cingătoare,
Galbenă floare, fir de sânziană,
Să vindece a sufletului rană!

Și îmbrăcate-n iile-nflorate,
Cu fețele îmbujorate,
Prinse în hora magică dansează…
Razele lunii luminează,
Pănă dă geana zorilor,
Un dans nebun al ielelor!

Anca Man
Teiuș
24.06.2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Iubită Ţară Dacică

Iubită Ţară Dacică, iubit popor făuritor,
Un neam stelar, ca noi, din om nemuritor,
O să răzbată prin veac prin Gebeleizis
De care, Zamolxis şi noi nu ne-am dezis.

Căci ştim, că Dumnezeul nostru prin Iisus,
Ne-a întărit această taină sacră, acolo, Sus.
Şi Sfinxul Dacic de pe creasta din Carpaţi
Ne ocroteşte româneşte, în ceruri, să fim fraţi.

Nu ne-a lăsat nicând, chiar dacă-am suferit,
Când am trecut prin focul tânguirii ne-a călit.
Curând ieşi-vom din aste vremuri trecătoare
Prin crucea răstignirii, în Cer nemuritoare,

La fel de mândri cum am fost odinioară.
La Vest aveam hotar Dunărea, acum ungară.
Iar în Balcanii noştri prin getul Dromihete
Ne înfrăţeam cu învinsul Lisimah, fără regrete.

La Est aveam cândva, să ştiţi, pe Bug hotar
Cu Hoarda Albastră a lui Batu Han, tătar.
La Nord aveam pe fraţii noştri indo-europeni
Cândva, un neam de traci, acum lituanieni.

Aşa să ştiţi, să nu uitaţi, iubiţii mei confraţi,
Că, de suntem şi astăzi vremelnic separaţi,
Noi vom răzbate prin veac prin Gebeleizis
De care, Zamolxis şi noi nu ne-am dezis.

GHEORGHE AVRAM, S. d., 29-11-2021, 89.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

De ce nu m-ai ucis?

de Petre Poștașu’

În ochii tăi adânci căzusem într-o seară,
Când stele străluceau în murmur argintiu
Și prăvăleau în ei atâta foc și pară,
Că mă bătea un gând să ard în ei de viu.

Dar tu m-ai respirat cu șoapta ta fierbinte.
Pe buze m-am trezit, un murg flămând, să pasc;
Erau așa de dulci, așa de suferinde,
Că mi se potrivea acolo să mă nasc!

Frumoasă mai erai, când pletele rebele
Curgeau pe fruntea ta și se îngemănau!
Cu degetele-mi vii mă-nfiripam în ele;
Atâta îmi doream în cuibul lor să stau!

Ce tare aș fi vrut să știu a te reține
Sub stelele de mai, fiorul meu din crâng!
Dar n-am putut răzbi de-a dorului suspine…
Eram neputincios ca un copil nătâng.

Eu te-am iubit atunci cu-atâta tinerețe
Și-am ars atâta foc în noaptea de amor,
Că viața se zbătea în tresăriri răzlețe
Și m-am trezit bătrân la revărsat de zori!

O piatră am rămas la răsărit de soare.
De ce nu m-ai ucis și m-ai lăsat în drum,
Neputincios și trist, o biată arătare,
Că eu să mai trăiesc, n-am fără tine cum?

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Copilul meu
Autor: Andreea Văduva

Copilul meu, aș vrea să știi,
Că-n lumea asta alți copii,
N-au ce mânca, căci al lor trai,
Nu e deloc un colț de Rai,
Deci apreciază tot ce ai!

Nu-mi reproșa că nu-ți ofer,
Mereu ce vrei, eu încă sper,
C-ai se-nțelegi când vei fi mare,
Că pentru toți e loc sub soare,
Indiferent de… buzunare.

Copilul meu, să iei aminte!
Nu judeca după veșminte,
Că deseori haina murdară,
Ascunde o inimă rară,
Ce-și cără crucea amară.

De-ai să-ntâlnești pe drumul tău,
Un om sărman nu-i face rău,
Dă-i dacă ai un leu, o pâine,
Dar nu-l trata precum un câine,
Că nu știm ziua de mâine.

Copilul meu, în incheiere…
Nu lua în răs vorbele mele,
Sunt mama ta, deci mi-aș dori,
Întâi de toate, om să fii,
Că restul e mai simplu, știi?

Eu am să fiu mereu aici,
Să-ți mângâi palmele, azi mici,
Să-ți mângâi toate grijile,
Și să îți spun: „Tu poți orice,
Copil făcut din dragoste…”

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

ESTOMPARE

de Marian Florentin Ursu

*

După aceea tăceam,
părea că oraşul ne priveşte
din înalt
sau poate noi îl vedeam
prin aburi de cafea
evaporat,

trăiam în acelaşi spectru imaginar
realităţi diferite,
cuvintele tale se estompau
prin larma gândurilor
şi-mi strigai
sau poate doar visai
că trandafirii de tristeţe
împietresc
că noaptea îngerii au aripi
prea subţiri
că umbrele oraşului înnebunesc
sfărâmându-se în mii
de amintiri.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Clipe călătoare

În al iubirii etern zbucium,
Visăm splendori neîntâlnite
Și în cântările de bucium,
Nebănuit, dorul ne-nghite.

Cu mângâieri în faptul serii,
Luceferii închipuiți
Ne-au dăruit surâsul verii
Pe sub castanii adormiți.

Am vrea ca mângâierea mării
Cu degetele de smarald,
Să mai răspundă-n timp chemării
Cu boabe din nisipul cald.

C-au plăsmuit la întâmplare
Grădini cu valuri mișcătoare,
Smulgând bucăților de mare,
Superb, un răsărit de soare.

Tu, cu priviri ce-s rătăcite,
Tot cauți spre albastra zare
Și-ai vrea să-ți fie-nlocuite
Trecute clipe călătoare.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

EL, EMINESCU
Autor: Gheorghe Apetroae

133 de ani de la trecerea în eternitate, spre a străluci pe cerul literaturii și culturii române, pe bolta înaltă a spiritualității neamului românesc, MIHAI EMINESCU, 15 iunie 1889 – 15 iunie 2021, „Luceafărul nostru – poet național și universal”.

• 
  Când pe harfele de unde
  stele cad şi se aprind
  orgi selenice pe lucii,
  valuri risipte-n grind,
  *
  fruntea – boltă peste veacuri-
  El și-o-nclină visător,
  să-şi revadă-n codri Lacul,
  strălucirea în izvor…!
  *
  Pe azure văi de cuget
  cu ochi negri lin(i) coboară
  El, Luceafăr al iubirii,
  printre nuferi să răsară…
  *
  Cu Luna se plimbă-n trestii,
  iar din cornu-i de argint
  îşi desfată Nemurirea,
  dă tăcerii dor şi gând!
  *
  Din grădinile de aur,
  El, îi culege Lunii crinii
  să-i păstreze-n templul firii
  candelabre de rubin!
  *
  Teii, încărcaţi de floare,
  ning miresme de amor,
  El luceşte-n chip cu rostul
  spre trecut şi viitor…!
  *
  … El, ecoul între clipe:
  stea cu duh prin galaxii;
  arc de cer în El – lumina
  celei mai pure lumini…!

Lacul Cătămărăști- Ipotești, iunie, 1983
Din volumul ”Depășirea trecerii”, Editura FIAT-LUX, București, 2000;
Revista „Foaia Poporului” – ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

TU ÎMI ERAI VIO STERIAN

Tu …
îmi erai
zbenguiala de fluturi
în luna mai
picătura de viață
prelinsă pe buze
cu-aromă
de vin
o hoardă de vârcolaci
ce-mi migrau prin vene
fiorii de gheață
și-n palme …
te-alintau plăcerile-n
ecou de suspin,
roua dorului
tresărită în maci
picături de ploi
adunate-n năframe
așchii în piele
rupte din noi
o boare de vânt caldă
pe-un picior de plai …
… tu-mi erai.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț