E TÂRZIU
E târzie clipa, e târziu și gândul.
Dimineți pierdute își așteaptă rândul
Să se nască iarăși, să fie trăite,
Pentru veșnicie, sau câteva clipe.
E târzie viața, uite-o cum se duce!
Merge înainte, tot cărând o cruce.
Caută un loc, caută un mal,
Mai are de mers până la final.
E târzie ora, veacul e târziu.
Merg tot înainte, dar încă nu știu
Unde duce drumul, cât va fi de greu,
Dar pe drumul acesta, merg cu Dumnezeu.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Lalele multicolore!
-triolet –
Ți-am adus în dar lalele
Spre bucuria ochilor,
Ești regină între ele!
Ți-am adus în dar lalele,
Frumoasa inimii mele!
Mirajul e multicolor!
Ți-am adus în dar lalele
Spre bucuria ochilor.
Fluturii te înconjoară
În grădina cu lalele,
Gingășia-ți mă-nfioară,
Fluturii te înconjoară
Și focul din inimioară
Mă tot duce printre stele!
Fluturii te înconjoară
În grădina cu lalele.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
PRIMĂVERI REBELE
de Marian Florentin Ursu
*
Cât îmi lipseşti acum în prag de despărţire,
Iubita mea cu umeri albi şi ochii goi !
Ieri mai umpleam prăpăstii cu o amintire,
Singurătatea cu câmpiile de flori
Te dăruiai intens în primăveri rebele
Şi te iubeam acut, imens şi abisal,
Tristeţea ta ceda fatal tristeţii mele
Şi mă strigai timid din turnul tău oval
Acum absenţa ta din nou mă înconjoară
Şi fluturi neperechi se mistuie în zbor
Iar când cireşii lumii sunt jefuiţi în vară,
Toţi barzii din cetate se sinucid de dor
Eu sângerez când ochii tăi mă săgetează
Şi în adio se preface-un bun rămas
Dar te condamn să mă invoci când se-noptează,
Să mă repet cu tine-n fiecare ceas,
Te mai blestem definitiv la primăvară
Şi te condamn sublim la florile de tei
Să mă doreşti acut prin lanuri de secară
Şi mâine şi acum, şi-n ziua cea de ieri
Eu nu mai am acum prea multe interese
Dar explodează toţi salcâmii prin livezi
Şi te găsesc plângând în dimineţi intense
Când ochii tăi devin din ce în ce mai verzi
Sunt un soldat înfrânt de primăveri promise,
Cel mai învins nebun de propriul său complot
Dar încă te mai vreau pe câmpul de narcise
Şi cel mai mult acum, aici şi peste tot,
Mi-e teamă doar de vârsta care mă-mpresoară,
De tine când te pierzi prin floarea de cais,
De paradoxul ce mă face-n primăvară,
Eternul invincibil, şi veşnicul învins !
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Micul vagabond
Autor Gina Munteanu
21.11.2020
Repostare
Cu ochii speriați de viață
Apare câte-un vagabond pe stradă,
Șăgalnic cu privirea-i hoață
Vreun colț de pâine ca să vadă.
L-a părăsit norocul de demult
Când i-au plecat spre cer părinții.
De-atunci cu sufletu-n tumult
Cere-ajutorul la toți sfinții.
Copil fiind fără copilărie
A cunoscut doar străzi ostile,
Traiul precar avea să-i fie
Zălog pe lacrimi inutile.
Pe drumuri rătăcește fără rost
Și fluieră un cânt de pribegie,
Făcând culcuș în orice adăpost
De frig și teamă ce-o să-i ție.
Sătul de tot dar nu de hrană
Mai speră-n mila celorlalți
Și tot mai mult rușinea-i subterană
Se-nchină celor preaînalți.
Hoinar și fără căpătâi
Străbate lumea fără țintă,
Uitat de toți, al nimănui,
Golit de vise și incintă.
Singur și despuiat de viitor
Frate cu greul, micul vagabond
Scrutează orizontul plutitor
Cu strigăt mut pe mapamond.
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Scara vieții
Autor Ioan Avram
Scara urcă și coboară sprijinită-n ram de stea,
Ai urcat și tu cândva , prin hățișuri și coline,
Însă timpul care trece prăvălindu-se pe ea
Duce-n fiecare clipă câte-o fărâmă din tine.
Picură secunde moi și prin vene, își fac loc,
Scormonind a vieții cale cu valuri învolburate,
Privești azi o zi de taină, îmbrăcată-n busuioc,
Ce adună pentru tine luminițe înmiresmate.
Încă urci a vieții scară, n-ai vrea încă să cobori,
Mai adaugi câte-o filă poleită cu argint,
Te mai ții pribeag tomnatic, fără-a fi pierdut în nori
Dar și nourii aleargă cu tine prin labirint.
Scara urcă și coboară și nicicând nu stă în loc,
Treptele își spun cuvântul ducând către Everest,
Somptuoasă-și duce veacul cu o mână de noroc,
Până lespedea coboară peste chipul tău funest.
Unii vor să urce-n ceruri, nu știu scara de-i va duce,
După-o viață tumultoasă petrecută pe pământ,
Care-i drumul ce-l alege când ajunge la răscruce,
Ce-au sădit ei vor culege dintr-al vieții chip răsfrânt…
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
ZIDUL
Am înălţat un zid în calea uitării,
Să fie văzut din nesfârşitul zării.
Cu pietre dăltuite din amintiri,
Unite cu liantul făcut din iubiri.
În mulţi ani cu trudă l-am ridicat,
De dureri, tristeţi să nu fie macinat.
Cu o adâncă fundaţie în pământ,
Ce poartă al prieteniei legămant.
Ale prietenilor înscrisuri afişate,
De Cronicar cu admiraţie gravate
Ca timpul să nu le şteargă niciodată
Vor aminti celor care le vor citi,
Că doar prietenia sinceră va dăinui,
În suflet binecuvântat va fi păstrată!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Ninge-n mai…
Angelica Manole
Ninge-n mai cu flori de măr…
Dragoste și adevăr.
Ninge cu aripi de vis,
Ochi deschis spre paradis…
Ziua- și duce gândul ei:
Zbor curat de funigei.
Noaptea-și strigă stelele,
Vremea-nșiră clipele…
Ninge cu lumină nouă,
Colț de iarbă prins în rouă.
Cântec dulce-al unui ram,
Veșnicie-n ciob de geam…
Zboară lin petale moi,
Curg miresmele șuvoi.
Curge timpul printre flori,
Zvon de berze curge-n nori…
Cântă trist un pui de cuc
Sus, în golul unui nuc.
Eu prind fluturi de lumină:
Fir de dragoste păgână!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Un alt anotimp
În suflet mi-a-nflorit cândva
Al primăverii răsărit,
De-atunci pe cer arde o stea,
Și viața mereu m-a iubit!
Din ramuri verzi am adunat
Iubirea ce-nflorea mereu
Și niciodată n-am uitat,
Să-i mulțumesc lui Dumnezeu.
Un anotimp este al meu,
Dar viața mi le-a dat pe toate
Ca să-nțeleg cine sunt eu,
A pus în mine puritate!
Când anotimpuri vor zbura
În patru zări neașteptate
Am să rămân cu steaua mea,
În cerul plin de libertate!
Și voi uita c-am fost odată
Un simplu ram furat de timp,
Ce-a luminat în vremea toată,
Plecând spre un alt anotimp!
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Să plouă iubite!
Să plouă iubite , să plouă albastru
Din ochi ce ating adâncul din mare ,
Cu stele, cu vise să plouă un astru,
Din floarea iubirii să plouă petale!
Să plouă din tine, din mine furtună
Săruturi, mai calde ca roua pe flori,
Suave cuvinte lipite de gură,
Să plouă iubire, luceferi din nori.
Să plouă apusuri și noi răsărituri,
Albastru să plouă pe sufletul nud,
Inundat de tandrețe și visuri,
Să plouă frunze în noi,cu verdele ud.
Să plouă cu sânge pe foaia velină,
Din versuri cuvinte să plângă de dor,
Cerneala albastră o scurg din retină,
Să plouă în noi, să plouă ușor !
Să plouă iubite în noi Universul,
Cu țipăt tăcut de stea căzătoare,
Să plouă cât vrea, cât cer și pământul,
Să plouă în noi, să plouă cu soare.
Să plouă iubite!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Când vii
– Mira Minu-
Iubitule, de vrei să vii, să vii în fiecare clipă!
Poate s-a răsturnat un car de nori şi-n ceruri e risipă,
Poate o stea o fi uitat eoni şi-a răsărit în pripă,
Sau o Măiastră-a aţipit cântând și-am prins-o de-o aripă,
Tu lasă zile, nu uita să vii în orișicare clipă!
Am învatat să te aştept cât o secundă nelumească,
De la chemările de dor, împărăția-i mai firească!
Dau dezlegare sensului… necunoscut să îmi vorbească
În graiuri vechi… de dalb mister, stoluri de vânt să amuţească!
Oh! Nemurirea nu va vrea nicicum să ni se-mpotrivească.
Iubitule, cărări cu flori ţi se deschid și înierbate…
Priveşte-mă, de rădăcini nu mă mai ţin, le-am smuls pe toate!
Azi, arcuirile din gând, pe rând, îți cântă fermecate,
Vreau să-mi fii tu deznodământ și-acela care le străbate!
De clipa ageră vibrând, nu îndrăgim lumini furate.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
