Felicia Percec

Duminica Floriilor

Dă-mi salcie-o rămurică și-mi rumenește obrazul
Zbârcit de grele păcate care-mi înmulțesc necazul!
În urgiile-abătute, scurt și pavăză să-mi fii,
Balsamul de vindecare, în Sfânta zi de Florii!

Apleacă-ți pletele ninse cu mâțișori mătăsoși,
Să-l întâmpinăm pe Domnul mulțimea de păcătoși!
În smerenie și-n lacrimi, la porți de Ierusalim,
Cu inimile curate, într-un glas să-l preamărim!

Tu, ajutor de nădejde, aleasă de Maica Sfântă
Să-i fii pod de biruință în durerea ei cea cruntă!
Ramura-ți vindecătoare, în veac, fi-va alduită,
Loc de cinste la icoane și cu agheazmă sfințită!

Sălcii-adiate de vânt, în legănări plângătoare,
Aduceți liniștea-n gând și pacea între popoare!
Sub crengile mlădioase cad șir înnodat de lacrimi,
Al celor bătuți de soartă, prinși în jugul multor patimi.

Cu miresmele-ți suave șterge-ale lumii păcate
Și slobozi harul divin peste crucea grea din spate!
Curățați, să ne-adunăm în biserica creștină,
Slăvindu-te-n rugi fierbinți, cu ramuri de sălcii-n mână!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marin Rada

MIRARE

Marin RADA

Iubito,
trage mai aproape fereastra,
fotoliul meu a încremenit
în mirare,
o pasăre stă îngândurată
pe marginea cerului
și nu mai are aripi
să zboare…

Privește,
soarele se ridică
de la marginea cerului
peste case,
nu-mi pune păianjeni
peste pleoape, iubito,
primăverile noastre
vor fi mult mai frumoase…

Trage-mi mai aproape
pădurea și cerul
și fânul cosit din livadă,
amintirile noastre
vor rupe fereastra
și voi pune lângă ele
sufletul meu, să nu cadă…

Priviți
cum înverzește pădurea,
primăvara
cum se umple de floare,
iubito,
trage mai aproape fereastra,
trupul meu a încremenit
în mirare…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Cântec de durere pentru Țara mea

Țara mea, ce-ai fost odată regilor de soi mireasă,
Unde ți-au plecat azi fiii, unde te mai simți acasă,
Dacă ai rămas pustie, nu că te-au furat străinii
Ci că, fără judecată, de zor, te-au vândut românii?

,,Viitor măreț, cu glorii” îți dorea cândva Poetul,
Azi, hapsânii fără suflet te învață alfabetul,
Dar nu cel predat în școală de blânzii învățători
Ci acela al trădării și al jalnicei erori

De-a mai crede în partide, în minciuni electorale
Și-n aleși cerând mandate pentru câteva parale.
Unde-ți este viitorul prevăzut de Eminescu,
Unde îți mai sunt eroii scriși în stih de Păunescu?

Se întorc în reci morminte Mircea, Ștefan și Mihai…
Mi-aș dori să învieze haiduc Anghel Șaptecai
Să le ceară socoteală celor ce îți vând pădurea,
Să simtă și ei tortura cum simt arborii securea.

Îți e sufletul mâhnit, dar cine să înțeleagă
Câte lacrimi etern verși că azi nu mai ești întreagă,
Că la Balcic, Cernăuți, Basarabia străbună
Puternic încă mai bate a ta inimă română ?

Doamne, ești așa frumoasă, ai și Mare, și Carpați,
Ai și Deltă Dunăreană, scriitori ai, inspirați,
Ai un sculptor de renume, te-a pictat un Grigorescu
Rapsodii ți-au închinat Porumbescu și Enescu.

Ai un grai melodios ce te-ndeamnă să tot scrii,
Ai poeți ce îți închină ravisante poezii,
Ai tineri inteligenți, ai și oameni cumsecade,
Ai copii care câștigă peste tot olimpiade.

Ai atât de multe daruri, însă ești așa naivă,
Că de-aceea ești acum, țară dragă, în derivă.
Niciodată n-ai știut să-ți alegi conducători
Decât dintre hoți, inculți, farisei și infractori.

Prea îmi vine să te cert și să-ți plâng de milă-mi vine,
Văzând cum tinerii noștri reușesc prin țări străine.
Tu, în loc să-i ții acasă, într-o zi să te conducă,
Îi alungi cu nepăsare, să plece pe unde-apucă.

N-ai nimic să le oferi? Nici nu-i rogi să se întoarcă,
Cu ce preț te-au umilit, mândră țărișoară dacă,
De te-afunzi doar în durere, înrobită și supusă,
Căutându-ți printre lacrimi gloria demult apusă?

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Puritatea vieții
~Camelia Boț ~

Cu pași lenți
parcurg labirintul vieții,
ascultând,
parcă vrăjită,
fiecare respir
absorbită
de melodiile
ce izvoresc din fiece Nimfă,
magia se-mpletește
pe sub genele-mi lungi,
proiectându-se
acolo unde,
nimeni nu-a cutezat,
să ridice voalul
pentru a culege
puritatea vieții.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lidia Stan

Inocența
Lidia Stan

Se vede inocența pe chipul tău copile
N-ai învățat să minți, să-nșeli și să trădezi
Căci ai lumină-n ochi și nu priviri ostile
În lumea asta crudă, n-ai încetat să crezi

O vreme, până când, o să devii hain
Și-n inimă-ți vor curge cascade de tăcere
Se naște omul nou, cu suflet crud, meschin
Ce -neacă inocența-n oceane de himere

Și grea, singurătatea așteaptă un răspuns
În țelu-adânc al vieții avaru-și cere plată
Nici inocența însăși nu va mai fi deajuns
Când risipești iubirea pe-o oră vinovată

Pe drumul nou, destinul, va rătăci viclean
Pierzându-și în meandre, amară, decadența
Când sfâșiat de lacrimi și negăsind liman
Pe-altarul fericirii, jertfi-vei Inocența

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Camelia

ZIUA DE AZI… SĂ NU FIE MÂINE.
Camelia Stefan

Vine o zi când ruga noastră
Se va auzi din ceas în ceas,
Când de atâta rugă-n sihastră
Rămâne doar crucea, noi fără glas.

Mătănii vom face, căzând din picioare,
Vom implora TATĂL cel SFÂNT.
Vom alerga în amiaza mare
Peste cadavre cu tălpi sângerând.

O candelă aprinsă vom ține în cui
Veghea-vom, să nu se stingă.
Va fi lumina ce pâlpâie-n noi
Sperând la o zi mai bună!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Comoară
Am încercat cu patimă fierbinte
Să fiu părtașul celor nevăzuți,
Să-mpart iubind mireasma celor sfinte
La cei neînsemnați necunoscuți…

Nu mi-am dorit iubiri înșelătoare
Din lumea celor mulți și inutili,
Doar ochii mei orbiți de-atâta soare
Au strâns lumină lângă cei umili!

N-am căutat ascunsa aventură,
Felia mea din fructul interzis…
Ci doar în existența mea obscură
Să pot trăi din plin ce mi-a fost scris!

Poate c-a fost sortit să se întoarcă
Ecoul meu vibrând în poezie,
Ca să renasc acolo sus de parcă
Mi-e clipa prefăcută-n veșnicie…

Pe floarea mea de Lotus în corolă,
Mai strâng într-un căuș ca pe-o comoară,
Un strop de lut pe-a inimii cupolă
Din lumea noastră dulce și amară…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Renaștere

Din simţuri şi cu simţuri trec prin clipe.
Nu am răgaz să stau şi să aleg
cu şi-n ce scop au prins să se-nfiripe
risipele ce-au fost cândva întreg.

Mă-ndrept spre un alt ţel. Plin de speranţe
păşesc pe drumul care-a prins contur
în cele mai frumoase cutezanţe
care-ar dori să redevin azur.

Nu mai mă tem de nicio rătăcire
de când în zări este un alt destin
în care e o oază de iubire
şi unde sper să poposesc puţin.

Va fi ca o renaştere deplină,
ca un botez mult binecuvântat,
când simţurile, pline de lumină,
vor şti că în alt om m-am preschimbat.

E darul cel mai scump primit din Slavă,
ce a dorit ca la sfârşit să fiu
o revărsare de încinsă lavă
în care să mă uit şi să mă ştiu.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume: aforisme

Nu trebuie să fii puternic pentru a face un gest de bunătate, fă-l și sufletul te va face mult mai puternic.
(Teodor Dume)

Păcălim și ne păcălim singuri în fiecare zi, dar haideți ca azi să fim noi înșine!
(Teodor Dume)

Credința trebuie să fie parte a ființei ce așază sufletul pe trepte de sfințenie.
(Teodor Dume)

Nu-mi cereți să vă explic bunătatea, coborâți în sufletul vostru și priviți-vă.
(Teodor Dume)

Unii sunt atât de „săraci” încât nu-ți pot da nici „bună ziua”
(Teodor Dume)

Frumuseţea tuturor lucrurilor e a timpului, iar cea interioară a lui Dumnezeu.
(teodor dume)

Nicio lumină nu e atât de puternică încât să lumineze în interiorul ei, cu singura excepție: credința.
(Teodor Dume)

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

IUBIREA, supremaţia a tot ceea ce sunt
(Autor: Teodor Dume)

când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creştea ca un Făt Frumos
o dimineaţă ce se hrănea cu
ultimele respiraţii ale nopţii
încercam să evadez din mine şi
prin fiecare rază să devin fereastra
pentru zborul de mâine
să aud paşi îndreptându-se fără grabă
înspre o altă zi în care oamenii
coboară unul într-altul
dizolvându-se în iubire
deşi nu cred că există iubire fără atingeri
ci doar înţelesuri nerostite
respir din acelaşi interior şi mă gândesc
la o altă realitate în care viaţa îşi caută urma

nu ştiu dacă e bine sau rău dar tac şi clipesc des

în cameră e cald miroase a busuioc proaspăt
tăcerea creşte ca un aluat
îmi unesc palmele şi-mi cer iertare
pentru cei care n-au iubit niciodată şi
pentru oamenii desprinşi de Dumnezeu

aş putea să dispar pur şi simplu
dar las gândurile să pulseze în
lumina interioară a suferinţei
şi asta pentru că
supremaţia
a tot ceea ce sunt este iubirea.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț