Zbor spre înălțimi

Cândva… în luna mai
.
Curgeau în sufletele noastre de copii,
Doar zâmbete și vise-nfloritoare
Enigmă și fiori în glas de bucurii
Și orice zi era o sărbătoare.
.
Prin florile ce-mpodobeau pământul
Ne strecuram ca o lumină vie
Și nu conta de unde bătea vântul,
În ochi dansa mereu o bucurie.
.
Pe-a timpului splendoare ne urcam
,Și ne ‘nălțam ușor spre-o altă eră”
Iar inocența se rupea din ram
În lumea noastră, dulce, efemeră.
.
Atâtea primăveri de-atunci plecară
Iar peste noi căzută-i nostalgia,
Căci luna mai, e tot ca odinioară,
Dar nu mai e cu noi copilăria.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Eu nu sunt decât

de Petre Poștașu’

Eu n-am să ridic nici o piatră
Spre nimeni, oricât ar greși,
Căci nu mi-e ființa curată
Destul, ca să pot a lovi!

Căci tot mă mai pierd de lumină,
Înjur când mi-e sufletul greu;
Trăind într-o lume haină,
Hain cum e ea sunt și eu.

Metehnele sale-mpreună
Perfide mă-mproașcă mereu…
Noroc c-am păstrat o fântână
Curată în sufletul meu!

Acolo mă spăl de păcate,
Și omul cel bun mă găsesc.
Apoi când sunt toate curate
Mă-ntorc la făgașul firesc.

Eu nu am să judec vreodată
Pe nimeni. Eu nu sunt decât
O mâna ce ține o piatră.
Apoi o fântână. Atât!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

COPILĂRIE CU CIREȘE ÎN SÂN

Rânduitu-s-a iarăși grădina
După legi coborâte din stele,
Amiroase a ceriu lumina
Și a prunci și a mâinile mele.

Râd cireșii ca pruncii la soare,
Își anină cercei la urechi,
Și-i împart în Duminica Mare,
Ca bunicile, taine străvechi.

Și din sânul lor plin de cireșe
Coborî cu cireșe în sân
Să-mi aducă de-acasă depeșe
Cu mireasmă din floarea de fân,

O copilă cu ochii de stele
Ca un înger de tot străveziu…
Culesese cu mâinile mele
Din cireșul de mai, timpuriu,

Din cireșul cu grauri din via
Unui moș ca pământul de vechi,
O poveste cât copilăria
Să mi-o pună cercei la urechi.

Mi-a rămas,poleită ca visul
De copil spânzurat prin frunziș,
De cireșe prădând paradisul
Și pierind printre stele furiș.

Rânduitu-s-a iarăși grădina,
Dar bătu o furtună de fluturi
Adumbri cu aripe lumina…
Și-o purtă către alte ținuturi…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Al dragostei parfum

Ne-am aprins ca două lumânări de ceară
Și-arzând pasiunea am consumat-o,
Ne-am luminat așa seară de seară,
Odaia cu iubire am parfumat-o.

Plutea mirosul de tămâie-n casă
Deși nici unul dintre noi nu era sfânt,
Stăteam cuminți cu Dumnezeu la masă,
Ne mângâiam cu-al dragostei cuvânt.

Cu sufletele înmuiate în dorință
Ne picuram săruturi dulci pe piele,
Privirile ne pâlpâiau de năzuință
Pe un pat simplu de nuiele.

Ne-am respirat tăcerea cu nesaț
În timp ce gurile se căutau flămânde,
Destinul ne prindea ușor de braț
Pe strune de vioară murmurânde.

Eram atâta de bogați în fericire
Încât zburdam nebuni prin univers,
Ne întreceam cu luna-n strălucire
Și cu maeștrii slovelor în vers.

M-ai cucerit ușor ca pe-o redută
Și m-ai făcut mireasa-ți pe vecie.
Îmbrățișați de dragoste-absolută
Pășim prin viață cu statornicie….

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Aromire
Ionuț Pande
Miros a trupul tău
de unduiri febrile,
din ceașca de cafea;
săruturi de magii,
cu buze de extazuri,
din darul de risipă…
eu te-aș gusta o clipă!

Și te-ai desprins o șoaptă,
din visul aromit
cu dimineți de tine,
în veri de răsărituri,
când timpul e un fruct
de castă mirabelă;
eu te-aș gusta rebelă!

Miros a trupul tău
de unduiri febrile,
în dansul voluptos
al gândului arcuș,
pe sânul de vioară,
un abur mlădios,
din darul de o clipă…
eu te-aș gusta risipă!

Miros a trupul tău
de unduiri febrile;
cu buze de lecturi,
mă adâncesc în dor
și te sărut în pagini,
cu patimi de izvor,
pe dulcile imagini,
din mijloc înspre margini…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

INIMĂ NOUĂ
Mi-am cumpărat o inimă din târg.
E noua. Am la ea și garanție.
De azi, altă iubire dă în pârg
Și pe cea veche ți-am lăsat-o ție.

E inocenta ca un răsărit
Ce se ivește pentru prima dată.
Nu a prins încă nici un asfințit
Și-n ea mai are-nbujorări de fată.

Ea nu știe c-am purtat bătălii
Și-n suflet încă mai am răni deschise
Ce-n mine ele ard ca niște făclii,
Păzindu-mi renunțările la vise.

O voi ascunde pe un raft cu cărți
Ca nici un om sa nu o mai rănească
Și-o voi păzi de tine și de hoți
Ca fericită, să îmbătrânească.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Dor de tata

Am furat un pumn de stele de pe bolți cu lună plină,
Să le cern prin sita minții care-n doruri se anină!
Că de-o vreme-mi dau târcoale amintiri de altădată
Și-mi aduc pe prispa vieții chipul tău, iubite tată!

Pe banca de sub castanii din poarta copilăriei,
Prindeau visurile aripi către zarea bucuriei!
Cu haioasele povești strângeai lumea-n jurul tău
Și-aduceai soare pe fețe umbrite de-amar și greu.

Așteptam duminica s-aprinzi foc din pănușei
Și din boabe de porumb, în ciur, să faci cocoșei!
Spuneam glume și fierbea casa noastră-n voie bună,
Cu vecinii adunați, să petrecem împreună.

Mă-neacă în plâns și-n dor toate-aducerile aminte,
Cu sfințenie păstrate pe-altarul de gând fierbinte!
Devreme-ați plecat la ceruri și-azi mi-e inima rănită,
Fără voi îs frunză-n vânt, de furtuni și ploi lovită!

Tatăl meu, icoană sfântă în biserica gândirii,
Neștearsă ți-e amintirea-nscrisă-n cartea nemuririi!
Tu și mama-mi vegheați pașii afundați în poveri grele,
Să pot trece abrupte căi, pân-o fi s-ajung la stele!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț