Nely Vieru

FLUTURI DE RUGINĂ Fluturi albaștri

Zâmbește iubito, tandru zâmbește,
Mângâie-mi trupul cu privirea ta blândă.
Ghețarii din suflet ți-i las legământ.
Zâmbește iubito, topește-i zâmbind.

Așează-ți tâmpla cernită pe umărul meu stâng
Și șoptește-mi cu rouă pe buze cuvinte.
Zâmbește apoi și sărută-mi gura fierbinte,
Fluturi albaștrii peste flori ce se strâng.

Prin negura deasă răsari dimineață,
Luminează-mă cu zorii tăi de albastru.
Prin mansarda pustie mă scapă de ceață,
Inundă-mi odaia cu lumină de astru.

Zâmbește iubito, tandru zâmbește,
Ghețarul din suflet topește-l deîndată.
Ia ciocanul de gheață și în mine cioplește,
Și zâmbetul ți-l preface în daltă.

Ochii tăi îmi sfredelesc ca marea prin gânduri,
Țipătul albatroșilor cenușii mă cioplesc.
Petale de lumină se scutură-n rânduri…
Zâmbește iubito, în suflet ghețari să topesc!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Damian

Inimă de ce plângi?

Inimă de ce tu plângi, sentimentele îmi frângi
și mă lași fără pic de iubire,
inimă tu de ce taci, sufletul vrei să-îmbraci
cu tristețe și amăgire…
inimă tu ce voiești, la ce lucruri mai tânjești
de ce nu mai vrei, astăzi, iubire?
cine oare iar te-a frânt, când trăiești pe pământ,
doar cu lacrimi și nefericire…
spune-mi inimioara mea, vreau să cos rana cea grea,
pe cine să aduc să te-aline?
vreau iar sufletul curat, de puțin timp e plecat
către zările albastre, în lumină
chipul ei iar surâzând, chiar și glasul ei cel blând,
și-n brațe vreau să mă mai țină…
să-i mai spun că o iubesc, știu că nu sună firesc,
dar mi-e dor, durerea e prea mare
pasul ei să îl mai simt, s-o aud iar chicotind
să-i spun că plecarea ei mă doare…
s-o alint de cu zori, iar petalele de flori
drumul să-i netezească
și să simtă orișicând, cât voi fi pe pământ,
că inima mea, nu va înceta s-o iubească…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

COPIL ÎN SUFLET
(La mulți ani, copii de pretutindeni!)
Autor:Mirela Butacu

Dacă vrei să zbori o clipă,
Cerul să-l atingi subtil,
N-ai nevoie de aripă,
Doar de doi ochi de copil.

Când te-ntrebi dacă-n uitare
Poți să-ngropi ce te-a rănit,
Uită-te la pruncul care
A căzut, dar a zâmbit.

Dacă pacea îți lipsește
Și-n furtuni te simți pierdut,
De-un obraz de prunc lipește
Al tău creștet, abătut.

De vrei să știi de iertare,
Fără vini a căuta,
Mustră un copil mai tare,
Că el mâine va uita.

Fericirea ca s-o afli,
Într-o lume zbuciumată
Fii din nou copil în suflet,
Făr’ a te mai naște-odată!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Vas de lut (Acrostith)

Vas de lut fragil şi tandru, aşezat pe-un colț de viață,
Inimă sculptată-n tină cu iubire şi candoare,
Orizont deschis spre-o caldă şi senină dimineață,
Limpede precum albastrul din petala de cicoare…
Eşti un val trudit de mare, eşti condeiul care scrie,
Trena nopții care poartă-n faldu-i stropi de reverie,
Albul crin ce-nclină cupa cu a mirului magie…

Aripă spre zare-ntinsă printre ramuri desfrunzite,
Nor purtat în fapt de seară pân’ la margini de genune,
Dulce şoaptă legănată-n poala clipei ațipite,
Roua ce coboară zilnic, firul ierbii să-ncunune,
Eşti un vers de poezie pe tărâm de neuitare
Iar în lumea ta e numai nostalgie şi visare…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Secondări
Ionuț Pande


Între noi, o câmpie cu prospețimi veștede.
Emoțiile rup bariera pielii și zboară, zboară, zboară…
pe cerul întins ca o arșiță de vară,
unde norii s-au ghemuit sub câțiva stropi.
Țipă un cocor după un bob de zare
ascuns în pana unui artist.
Mai vreau să beau, din ulciorul zilei, tinereți zbenguite.
La pianul din verandă, cântă timpul o toccată.
Cobor din căpriorul cu ochii umezi
în câmpia cu prospețimi veștede.
Pașii se sprijină de șubrezimea unui flaut.
Din salcâmul cu plânsul în flori,
scutur miresme de privighetori.
Câte muzici se-ncumetă
în sufletul de trup uscat!
Și dansez, dansez pe cerul necurmat,
din pulberile ce m-au secondat…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Mi-au albit tâmplele, mamă
Autor: Andreea Văduva

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt copil la sân,
Mă privesc și bag de seamă,
C-am ajuns copil-bătrân…

Fruntea? Cută lângă cută,
Grija sapă, -și face cale,
Palma aspră și trecută,
Seamănă cu a matale.

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt copil, nici plod,
Mă privesc și bag de seamă,
Parcă-s pom uscat, schilod.

Zi de zi pierd câte-o „frunză”,
Unde-i, mamă,-al tău boboc,
Care te ținea de bluză,
Și-i părea viața un joc?

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt un „cocoloș”,
Mă privesc și bag de seamă,
Încă puțin și devin… moș.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

SĂ FIE TĂCERE

Astăzi vreau să tac. Să trag tăcerea,
Ca pe o cergă grea de neputinți,
Peste ce ne-a unit. Și de ți-e vrerea,
Vom aduna nespusele dorinți

Și le vom încuia cu cinci lăcate.
Ce rost ar mai avea, în faptul serii,
Să pună piedici inimii când bate?
Vezi? Parcă-ncet capătă gustul fierii…

Cresc între noi hectare de prăpăstii,
Se rup din ziduri falnice cândva
Și cad, ca firavele trestii,
Peste inima mea, peste a ta…

Cine-ar fi zis că vom ajunge-aici?
Cine-ar fi pus deoparte leacuri pentru
Un timp ce nu ne mai cunoaște, nici
Nu-și mai găsește margine ori centru?

Suntem…, chiar ce ne suntem? Doi străini,
Doi fantomatici miri, doi oameni care,
Gârbovi, purtăm tristețea strânsă-n pumni,
Ca doi Sisifi, tot dorul în spinare.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

ECOU LA ,,NUNTA DE FLORI”

Să-mi pui la fereastră în zori,
Iubite, doar gratii de flori,
Să pot aștepta
În temnița mea,
Lumina, cât tu mă mai dori!

De-o fi ca zidită să fiu
În viul din mine cel viu,
Să nu pot zbura
Din temnița mea
Ca să mi te caut în pustiu.

Să fiu floarea ta din Sinai
Supusă, la poartă de Rai,
Un mac rourat
Ce s-a scuturat
Răpus sub copite de cai!

Tu să mă culegi în apus
De-acolo de unde eu nu-s!…
Mai spune-mi pe vânt
Că știi unde sînt!
Dar drumul e dus, numai dus…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Moritz

Doamne!

Mai păsuieşte-mă o clipă, Doamne!
Îngăduie-mi să păstoresc seninul!
Când peste pâine se musteşte vinul
Și holda mai dospeşte-n alte toamne,

Mai păsuieşte-mă o clipă, Doamne!

Mai cerne-mi, Doamne, ‘nrourări pe ceară,
Să-mi spăl dintre păcate câte unul!
Când verdele învălure gorunul
Și pasul meu mai despleteşte-o seară,

Mai cerne-mi, Doamne, ‘nrourări pe ceară!

Mai plouă, Doamne, din speranță fluturi,
Pe creştetu-mi plecat în rugăciune!
Când flacăra tresare pe tăciune
Și drumurile rostuie-nceputuri,

Mai plouă, Doamne, din speranță fluturi!

Mai pică, Doamne, mir pe fruntea-mi ninsă
De iernile ce mi-au brăzdat cărare!
Când viața a „muşcat” și-a tras zăvoare
Și-n lacrimi, mila TA-i pe mâna-ntinsă,

Mai pică, Doamne, mir pe fruntea ninsă!

Mai suie-mi, Doamne, gândul către soare,
Din întuneric, scoate-mă-n tăcere!
Când se dezbracă noaptea de durere
Și sufletu-mi se-nalță-n sărbătoare,

Mai suie-mi, Doamne, gândul către soare!

Mai luminează-mă, Doamne, o clipă,
Puteri să-mi dai s-aprind de Paşti amnarul!
Când între oameni se-ntețeşte jarul,
Iubirea parcă-i zbor făr’ de-o aripă,

Mai luminează-mă, Doamne, o clipă!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Lacrima codrului verde

Lacrima codrului verde
Soarele mândru, n-o vede
Când în ea își oglindește
Raza ce lumea-ncălzește.

Stropi de rouă, prinși în nori
De verdele crud din flori,
Sting dureri și flăcări vii
Din sufletele fâșii

Ce s-au destrămat pe dealuri
Sub ale iernii cristaluri,
Căutând iar să-nfiripe
Acele magice clipe

Când iubirea dănțuia
Și inimi înveșmânta
Cu parfum de primăvară
În acorduri de vioară.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț