Zbor spre înălțimi

Sunt doar un…

Sunt doar un val care de țărm se sparge
Pe care-l cheamă marea înapoi,
Un val ce leagănă în larg catarge,
Corăbier bătut de vânt și ploi.

Sunt doar un vis născut în nopți de iarnă,
O lacrimă sub pleoape tremurând,
Ninsoarea ce așteaptă să se cearnă
Și primăvara care stă la rând.

Sunt doar un suflet rătăcit prin veacuri,
Sărut topit pe buzele fierbinți,
Bolnav de toate nu îmi găsesc leacuri
Și mă răpune dorul de părinți.

Sunt doar un gând născut din insomnie,
O frunză ce-i strivită sub călcâi,
Tainic izvor, izvor cu apă vie,
Ce curge către ziua cea dintâi…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

UN ECOU ÎDEPĂRTAT
Autor:Mirela Butucu

Livezile au presărat sub pașii tăi dalbe ninsori
Și liliacul vinețiu ți-a dat parfum să te-nfiori
Magnoliile-au înflorit instantaneu în preajma mea
Dar toate, n-au fost de ajuns să-ntârzii în inima ta.

Simt cum aduni în palma ta cuvintele și le strivești
Le faci o pulbere albastră și-apoi în vânt o risipești.
Din ele n-ai vrut să faci nor, spre mine-împins de-un alizeu
Și secetă iar a-nceput pe câmpul sufletului meu.

E un ecou îndepărtat sunetul visului cu noi
Că ne-am pierdut pe undeva și-am uitat drumul spre ‘napoi
Se zbate chiar sub pleoapa mea un râu ce nu e curgător
Pereții negri de tăceri îmi cad pe umeri și mă dor.

Când totul este relativ la începutul ăstui veac,
Ne pierdem între da și nu,tăcerea-i boală fără leac
Cum să mai cred în primăveri,când fluturi n-au mai apărut
Și-i mai aproapei Everest ca gura mea de-al tău sărut?

Prin emisfere ce te-nghit, tu rătăcești îngândurat
Dar eu, în inima cu dor,din nuanțe vii te-am conturat
Chiar dacă nici în zodiac nu mai avem aceiași stea,
Încă privesc prin ochii tăi,încă respiri prin gura mea!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Mai ții tu minte?

Autor Liliana Răcătău

Mai ții tu minte, mamă când înfloresc bujorii
Cum se aprinde focul și arde-n cupa lor?
Mai ții tu minte încă zvâcnirile culorii
Când i-ai pictat cu sânge, topindu-te de dor?

Mai ții tu minte ziua când ai intrat pe ușă
Cu brațe încărcate de-atâtea primăveri?
Eu ți-am ieșit în cale cu chip ca de păpușă
Și ți-am luat din brațe
buchetul de poveri.

Cum de ții minte totul, cum de nu uiți vreodată
Și vrei întotdeauna plăcut să mă surprinzi?
Cu amintirea vie că ai avut o fată,
Bujorii tăi de lacrimi în cale mi-i întinzi!

Mai ții tu minte, mamă?

Text și pictura: Liliana Răcătău

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

VISARE
Georgeta Radu

Fulgi de vânt risipesc dorul
pe cărări de rouă moale
și iubirea cu tălpi goale
se cunună cu fiorul.

Un vin vechi, de stele coapte,
picură din cornul Lunii
și în miezul pasiunii
doru-l bea și-adoarme-n noapte.

Ceasul, copt cât veșnicia,
mărunțește foi de vreme,
le-ndulcește cu poeme,
chibzuind zădărnicia.

Iar iubirea cu tălpi goale,
cununată cu fiorul,
ca să-i piardă urma dorul,
își face din flori sandale…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

În câte ploi de toamnă
(din volum în lucru)

În câte ploi de toamnă, mi te găsesc, Hristoase,
Înlăturându-mi frigul, din carne și din oase…!?
În fiecare ploaie, îmi ești. Și-n orice clipă,
Îți simt suflarea-ți caldă, pe rana din aripă.

De câte vieți, Hristoase, îmi tot răsari pe pleoape,
Prea-însetatul suflet, din tine să se-adape…!?
De-o-ntreagă veșnicie ne bați la ușa firii,
Și lași pe pragul ei, semințele iubirii.

Nu anul care trece… Nici toamnele când vin,
Nu ne strecoară-n inimi, tristețe si venin.
Ci lacătele-reci, pe suflete-cenușă,
Pe care le găsești, atunci când bați la ușă.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

UNDE DORMIM DACĂ PĂMÂNTUL MOARE?

Celor care pun umărul la uciderea Pământului.

Când Dumnezeu ne-a dăruit pămânul,
Sigur nu s-a gândit că omul poate
Să-i murdărească acoperământul
Și să-i tocească hainele în coate!

Pământul era vesel, veselie
Din care n-a rămas nicio fărâmă,
Căci, omul nou, așa precum se știe,
Ia târnăcopu-n mână și…dărâmă!

Iar Dumnezeu întruna reclădește,
Fără nicio secundă de repaus!
Și știți de ce? Pentru că ne iubește…
Iar noi urnim Pământul către haos!

Când Banul nu bătea cu pumnu-n masă
Pentru a arăta că el coduce,
Nici noaptea nu curgea întunecoasă,
Si nu găseai perete fără cruce!

Pământul ține-n gazdă lumea vie,
Iar după ce ne transformăm în boare,
El ne deschide uși spre veșnicie!
Unde „dormim” dacă Pământul moare?

N-ar face Dumnezeu alte Pământuri?
Nu ar mai fi nici noapte și nici ziuă!
Zadarnic bogățiile îți vânturi!
Ce-alegi, dintre Lumină și „Adio”?

Constantin Mosor, 06 mai 2023, București.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Iar şi…iar
Violetta Petre

Iar au înflorit castanii, ca un cântec înspre cer,
Trec pe lângă mine anii, ca un scâncet efemer;
Aş închide o secundă după gratii s-o păstrez
Când m-o prinde somnul veşnic, şi-nc-o viaţă să visez.

Iar vor înflori salcâmii şi vor ninge alb pe noi,
Anotimpurile toate se vor duce înapoi;
Vor lua cu ele timpul să-l ascundă după nori,
Se vor naşte alte stele, vor muri atâţia sori.

Marea va mai plânge-albastru o iubire pe un val,
Eu voi aştepta sărutul unui gând uitat pe mal.
Cine-am fost şi cin’ mă ştie, cine nu mă va uita?
Poate-un vers, vreo poezie, când mă voi muta pe-o stea.

Vor mai suspina în urmă-mi paşii, umbrele pustii,
Viaţa se va sinucide de prea multe anostii.
Poate timpul evada-va-n universuri ce dispar
Chiar acum din eu-l nostru, un amarnic avatar…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

În franjuri de smarald…
autor: Daniela Konovală

Te iert de toate ce-au rămas străine,
De timpul rupt în franjuri de smarald,
Cuvinte sigilate în aldine
Coboară noaptea-n fluturi de brocart.

Se-ntinde pâcla nopții peste case,
Culorile se sting în abur dens,
Iubirea vine treierând mătase
Sub umbra Lunii în șoptiri de vers.

Dispar secunde-n curgerii de uimire
Clepsidra-și uită firul de nisip,
Te iert de toate ce-au rămas străine…
Și-mi port iubirea-n văluri de Corint.

Port focu-n mine precum o vestală
Pe-altarul nopții irosind cerneală.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Un puzzle cu nostalgii și fluturi

clipește-n silabe de măr
mirarea despletită din umărul oglinzii,
un gest de albastru decojit
sub bolți de bufnițe visătoare,
aceeași dimineață sau alt rimel
pentru jobenul agățat de ghilimele
sub tălpile lumii ceruri ninse
respiră sincopat un text
despre sărutul grăbit dintr-un ghioc de mugur
virgule din geometria primăverii
*
în colțul sticlos dintre păianjeni și stele
dealul scrie oval unicornul unui descânt
vocale de ramuri
ferestre-n subțirimi de ambră
o pasăre-n golul dintre rănile zilei
și miezul tăcut din verdele hoinar
nălucă pe străzile rostogolind inima
boabe și semne
când timpul doare
a primăvară
*
în oglinda dimineții
un trubadur reinventează lumea
dintr-un puzzle cu nostalgii și fluturi
cine-l ghicește?

Autor Alice Puiu, aprilie 2023

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț