Zbor spre înălțimi

Fir de iarbă, fir de viață

Pășesc pe cărarea bătătorită în grabă
Atentă să nu strivesc firul de iarbă,
Fraged și crud răsărit din pământ,
Alintat de o adiere blândă de vânt.

Gâzele aleargă pline de hărnicie,
Escaladează firul de iarbă cu vitejie,
Scrutează depărtarea, orizontul,
Ca un alpinist ce escaladează Everestul

Merg pe vârfuri cu grijă ca o balerină,
Să nu strivesc armonia plină de lumină
Cu grijă pășesc printre albele flori
Ce și-au deschis frumusețea în zori.

Ce pe cărare curajoase au răsărit
Au răzbătut prin moarte
Prin frig și frunze uscate
Din pământul de vremuri bătătorit.

Pline de gingășie privirea îmi încălzește
De iarna de griji, sufletul se dezmorțește
În vremurile astea grele și tulburi,
Când suntem atât singuri și de nesiguri

Și atunci le privești, te bucuri și taci
Mulțumind cerului că poți s-o mai faci.
Adâncă plecăciune natură minunată!
Tu ne oferi atâtea, chiar dacă…
Nu ești cât ar trebui, de noi respectată!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Poveste
demult
pe undeva, cândva
pe strada mea
trăia o ea
poate o știți, poate ați întâlnit-o într-o zi
pe undeva, cândva
eram tineri atunci
eu visător, tu o preafrumoasă fată
iubeam
demult, pe aici, cândva
tu ai plecat
eu am rămas privind mereu către apus
pe ape argintii a mai rămas un vis
nespus, neîmplinit, nescris.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Monolog pentru sufletul meu

de Petre Poștașu’

Nu mă rog pentru tot ce nu am,
Nici nu plâng pentru cât am pierdut,
Când vorbesc într-un fel mai ciudat,
Ca-ntr-o oală ciobită de lut!

Nici de oameni nu vreau să vorbesc,
Am spălat toți pereții de ei,
Și-am surzit cât de mult am putut,
Ca s-aud și-ale mele idei.

Eu sunt, azi, revelația mea!
Trup și suflet ce-și caută leac.
Și cu mine vorbesc ne-ncetat,
Căci vorbind, înțeleg ce să fac.

Tot ce ieri mi-a fost umbră și plâns
Și m-a strâns ca un șarpe mereu,
Va sfârși în curând în acest
Monolog pentru sufletul meu!

Viața asta e doar un popas,
Un tărâm unde inimi se zbat;
Iar când semnele-mi spun să o las,
Vreau să fiu pregătit și curat.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

ECLIPSĂ DE IUBIRE
Din lipsă de iubire nu se moare
Doar se îmbătrânește-n mod subit
Și te cuprinde un fel de nepăsare
De nu știi de ești viu sau ai murit

Și mergi prin viață tot cărând povara
În spate nu te uiti că n-ai curaj.
Mai trece o dimineață, vine seara
Și anii goi se adună în bagaj.

Din lipsă de iubire nu se moare
Doar simți încet, încet, cum impietrești
Și aproape nici nu simți că te mai doare,
C-ai învățat atât de bine să zâmbești.

Devii imun la orice întrebare
Pusă de cei ce viața-ți urmăresc
Dar câți din ei ar înțelege oare
Să îți întindă mâna-n mod firesc?

Din lipsă de iubire nu se moare
Dar zi de zi priviri se ofilesc.
Singurătatea, boală care doare,
S-ar vindeca cu-n simplu ,,te iubesc”!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Stăteam pe un vulcan
Autor Gia Munteanu
3.03.2023

Am respirat un vis
Crezând că e de-ajuns
Atins-am Paradis
Dar fără un răspuns..

La stele m-am urcat
Și-n palme eu le-am prins
Chiar luna-am ferecat,
De lume m-am desprins..

M-am contopit cu iarbă
Și am crescut odată,
Aveam privirea oarbă
De tine inundată..

Copacii i-am îmbrățișat
Gândindu-mă la tine,
Cu ramurile m-am jucat
Uitând de tot de mine..

Am șuierat ca vântul
Prin orișice cotloane,
Ți-am căutat cuvântul
Ascuns după obloane..

Am ascultat tăceri
Ce nu aveau sfârșit
Și-nnăbușit plăceri
Pe care le-am cerșit..

M-am strecurat pe-un nor
Să-ți urmăresc ființa,
Învăluindu-mă în dor
Îmi suprimam voința..

Stăteam pe un vulcan
Ce-ar fi erupt oricând,
Mă amăgeam în van
Pe-aripile de gând…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ADORAȚIE

Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,
Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!
Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,
Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid.

Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,
Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,
Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi,
Vor, cu leagănul de aur, să le-alinți gena în treceri…

Cavaleri rătăcitori, cum demult erau aezii,
Zboară-n zori, în toiul nopții, ori în brațele amiezii,
Poleind cu mierea limbii meșteșugul strămoșesc,
Reînvie-n om frumosul, sufletul îi dezmorțesc.

Adunate din pruncie, flori de gând azi izbucnesc,
În genunchi prin spini, coroană, vin timid, să-ți dăruiesc,
Cu de-argint toiag de buchii, bat la poarta ta sperând,
Credincioasă să-mi rămână muza când doina mi-o cânt.

Regăsind fiorul tainic, pe care-l credeam pierdut,
Curcubeie țes pe vreme, cu aripile-n trecut..

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Simplă certitudine
– Mira Minu-

Cum știi că fericirea dă-n mugur, e aproape,
Cum simți că harfa lunii îți cântă de sub pleoape,
Nisipul perindării se-ntoarce-n mătci de sine
Iar arca minunării te poartă-n mări de bine?

Cum fulgerul măsurii nu îți mai stă în cale
Iar seva lumii urcă, în loc să curgă-n vale,
Picioare de zei tineri colindă prin grădina
În care, printre clipe, ai semănat lumina?

Cum te întorci la visul părând întins uitării,
Când prin eter vânează harponul resemnării?
Desprinderii de patimi îi faci mărunt ecoul…
Ești timp trecut în taină ori, tainei, îi ești noul?

Ești vuiet mut de lacrimi, aprindere de roză,
Trezire-n zori de glorii ori tremur de mimoză?
Te-ntreb, să-ți zvânt oceanul de îndoieli amare,
Când vei veni, să bucuri… o inimă mai mare!

Mai mare decât multul, lipită precum lutul
De mâna măiestrită s-aducă absolutul
Chiar și pe prima treaptă a unei stări neclare…
Tot ce îți spun e simplu, de-asculți cu ochi de soare!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

GARA FĂRĂ NUME

de Marian Florentin Ursu

*

Să-mi scrii minciuni, nu-mi scrie adevărul
Să-mi scrii când primăvara e în toi
Şi până să se schimbe iar decorul
Mai trece un pustiu pe lângă noi

Sau spune-mi doar minciuni adevărate
Cum că un tren mai are pasageri
Că vin cocori pe căile ferate
Pe ruta spre un ţărm de nicăieri,

Că-n gara dintre două anotimpuri
Mai este o tabelă cu sosiri
Şi şuieră un tren uitat de timpuri
Pe un peron al fostelor iubiri

Mai scrie-mi amănunte în post-scriptum
Când ne-ntâlneam sub zarzării din gări
Acum, în halta cea de praf şi bitum
Se întâlnesc doar două depărtări

Şi de-undeva din capătul de lume
Dă-mi un semnal cu litere de scrum
Când vei zări în gara fără nume
Un călător la capătul de drum

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

FAC AZI TOT CE N-AM FĂCUT IERI!

Poezie dedicată

Te-astept sub flori de corcoduș,
Albe ca iernile străvechi!
Eu am sosit tocmai acuș!
Vântul, cam trage de urechi!

Te-aștept cu sufletul deschis!
Soarele, unde s-o fi dus?
Un nor bătrân, trezit din vis,
Mi-a zis că soarele e sus!

Te-astept pe margine de lac!
Nu te grăbi! Am ce să fac!
Nu-mi umplu timpul cu poveri!
Fac azi tot ce n-am făcut ieri!

Te-aştept aici! Am și cafea.
Singur nu-i bine a o bea.
Să bei cafea cu muza nu-i
La îndemâna orișicui!

Constantin Mosor

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ultimul retuș
6.
Și uneori nu mai privesc
ce las în urmă
și ca un blestem
port această rea meteahnă
și cel ce-mi va da odată
să beau apă
când de sete voi tânji
urciorul se va sparge
formând un contur
în drumul ușor pierdut în vânt
Nicolae Toma Adina

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț