Zbor spre înălțimi

O lacrimã

O lăcrimioarã purã ca lumina ,
a rãsãrit in curte lângã fântâna mea.
Eu m-am sfiit sã o ating cu mâna,
încet, încet s-a ofilit cândva.

Te-am cãutat cu sufletul în jur,
deși știam cã ești plecat în zãri cu ceațã.
Apoi din albul lãcrimioarei pur,
a curs o lacrimã rãzleațã.

Prima floare ce rãsãrea în curte,
sau prima care înflorea în glastrã.
Mi-o aduceai cu drag din cele multe,
eu te priveam zâmbind de la fereastă.

O lacrimioarã a simțit și ea,
tristetea amarã din sufletul meu.
Albã si purã ca un fulg de nea,
de tine îmi va aminti mereu!

Bobi de ploaie

Ți s-a pulverizat lumina-n plete
ca un puhoi de miere și de vin,
mă scald, în pielea ta, ca-ntr-o copaie
de lut și crengi amirosind a crin.

E soarele-n zenit un măr domnesc
și zarea-i o ruină ce-o să cadă
în spațiu-n care supraviețuiesc
acoperit de-a Timpului cascadă.

Nu pot să ies din porii tăi, adio
lumin-a verii pustiită-n ramuri,
armura ta de raze-oi mai simți-o
în fulgii care mi-or suna la geamuri

și-un sunet parfumat, de clopoței,
mi-or aminti că respirăm în iarnă
și eu, pierdut de tot, în rana ei,
voi implora în uret să mă cearnă.

                     10.09.1984.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Zvâcnirea sângelui…

Am să te strivesc într-o zi
de pereții inimii mele…
Și ai să mori acolo,
În arterele inimii printre stele
Înecat…
În singura iubire
pe care ai gustat-o vreodată
Atât de roșie și de caldă…
Să știi!!!
Pentru că tu
nu poți să trăiești fără iubire.
Ești la fel ca mine
Sau eu la fel ca tine!
Avem nevoie de iubire.
Am să te sufoc
în iubirea ce ți-o port,
atât de viu,
încât vei simți
prin orice por
zvâcnirea sângelui
ce strigă a tine…
În colțul tău de rai
pentru o noapte aș veni,
să toarcem din caier,
iubire pentru noi.
Să-mi teși covor
din vise…
Din visele care
le-am visat de mii de ori.
Pe brațul tău
să-mi plec capul,
iar gândul să nu-mi fie gând
să fie doar realitate…

-Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

• Te creionez într-un fascinant poem al culorilor!!!

Leagănul copilăriei

Mi-am lăsat copilăria
În zăvoi, pe iarba deasă,
Lăngă piatra cea bătrână
Care ascuțea o coasă…
Mi-am lăsat copilăria
Lăngă ciutura fântânii,
Oglindindu-se în apa
Ce îmi răcorea străbunii!
Mi-am lăsat copilăria
Peste dealuri în vâlcea,
Lângă vechea brutărie
Care păine îmi cocea!
Mi-am lăsat copilăria
Sa alerge pe câmpie,
Să culeagă albăstrele
Să bea mustul stors din vie!
Mi-am lăsat copilăria
Să-și facă din vise, leagăn…
Să își construiască drumul
Dormind pe pământul reavăn

Clipa de noroc

Erai în rochie de foc
În noaptea de tăciune
Iar eu, o clipă de noroc
Cerând cu rugăciune

Asupra gurii tale drept
De fluture pe floare,
Tu mi-ai făcut un semn s-aştept
Alt răsărit de soare.

Dar mâna ta, când m-ai împins
Părea cu îndoială
Şi-n palme mâna ţi-am cuprins,
Dorinţă cu sfială.

În piept la mine se-mpleteau,
Tu-nţelegeai și ochii,
De ochii mei lipiţi, râdeau,
Iar roşul lungii rochii.

Făcuse trupul tău de jar
Şi flăcări m-au cuprins,
Şi aş fi ars cu totul, dar,
Brusc, m-am trezit din vis…

Stătea-ntre noi un fel de gard
Eu noapte şi tu foc…
Revino-n visu-n care ard
Cu clipa de noroc…
19 septembrie 2020

Album FRÂNTURI DE GÂNDURI -file de poveste

              Mi-e toamnă și mi-e vânt 

E toamna-n care clipa
își odihnește-aripa
într-un cuvânt de plumb

E toamna-n care secundele ,
ca ramurile-n vânt
se desfrunzesc și plâng .

E anotimpul gri
pe străzile pustii
când număr stropi de ploi …

În tonuri ruginii
din calendar cad foi
și-mi lasă iară pomii goi .

Mi-e toamnă desfrunzit de tine !
E ceață , plouă și îmi vine
s-adun un stol de fluturi între noi .

Îmi ning petale crini pe tâmple
și-n toamnă gri acopăr riduri de pe frunte,
în care, albi pescaruși penele-și scutur .

E toamna clipei tale
și trec secundele agale,
haotice , confuze…

Se-ngrămădesc cuvintele în verbe ,
în templul neputinței dând bătălii acerbe,
în umbră , cu șoaptele difuze .

Ți-nghesui orele în cenușiu amurg
și rouă plămădești în iriși care curg
de noi , a toamnă-ți fără frunze !

Sunt reci consoanele-n cuvănt …
Prin pomii mei cu crengile-n pământ
mi-e toamnă plumburie și mi-e vânt !

Sunt multe șoaptele nespuse
și fluturii au aripile smulse…
Și zborul lor în noi s-a frânt
…mi-e toamnă și mi-e vânt !

                            Nely Vieru
                           20.09.2019.

Discret

Te-aş vindeca de mine şi de noi,
Te-aş vindeca de tristele nevoi,
Ți-aş pune fericirea-ntr-un pahar
Şi ți-aş servi-o noaptea într-un bar
Fără să ştii cine sunt eu măcar…

Va bate ceasul trist într-un perete,
Tu vei privi paharul gol, cu sete
Şi nu vei şti c-a ta singurătate
Sunt ochii mei, sub pletele lăsate,
Sunt ochii tăi ce nu le stiu pe toate!

Ți-aş pune-n grabă stele-n buzunar
Să-ți fie-n noaptea vieții felinar,
Hrănindu-te c-o urmă de regret…
Te-aş trece ca dator într-un caiet,
Ți-aş mângâia obrazul fin, discret!

Tu, rezemat de masa lustruită,
Lângă fereastra rece, aburită,
Îmi vei opri în palmă mâna fină…
Ai să te-ntrebi uimit, cine-i de vină
Privirea mea sau poate luna plină,

Sau poate fumul greu dintr-o țigară…
De ce îmi e atingerea uşoară
Si buzele aprinse ca un foc,
De ce te simți captiv ca într-un joc,
De ce nu poți să evadezi deloc…

De ce ți-e pasul parcă tot mai greu
Şi te întoarce-n calea mea mereu,
De ce mă simți în suflet ca un jar
Învăluind trecutul cel amar?
Eu am să-ți torn iubire în pahar…
Gabriela Ryelle Panait

Autor, Doina Moritz