Zbor spre înălțimi

PĂSĂRI ȘI ARBORI

Marin RADA

Mai trece-o primăvară
peste noi,
cu nesfârșite temeri
lungi, perene,
parcă ne naștem iarăși
triști și goi,
icoane ceruite peste vreme,

Parcă ne ducem
pustiiți pe drumuri
și, rând pe rând,
vin ploi să ne-mpresoare,
eternitatea
e un zbor de fluturi,
o pasăre se naște,
alta moare,

Și nu e doar
un anotimp statornic,
cum multe alte doruri
ne-mpresoară
caii de spumă,
risipiri celeste
în nesfârșite ploi
de primăvară…

Poate acolo-ncepe
drumul către tine,
un colț de cer
din umbra altui veac,
în loc de frunze
arborii au aripi
și doar la tine-n suflet
le desfac…

26.03.2023

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Trăiri confuze

Nu simt
Durerea,
Nici tristețea…
Dar nici iubire
Nu mai simt.
Privirea agățată
De draperia trasă,
Se scurg pe ea
Imagini…
Trecute, viitoare,
Închid tăcută
Ochii.
Zâmbesc
Cu disperare.
Încep ceva
Să simt.
Este durerea?
Tristețea, sau
Iubirea?
Sau.. Poate toate
De mult nu le separ.
Cărarea luminată de
Fluturi alb-albastri
Se zbat pe
Draperie cad,
Mor…
Apoi… Arar
Reînvie…
Îi văd aievea
Zborul lor ești
Tu.
Acum percep
Iubirea.
Părul mi-atingi
Albastru,
Cu aripi de fluturi,
Cu cerul,
Cu privirea…
Confuză nu mai sunt!
Sărutul tău e vals,
Trăiesc și simt
Iubirea!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

SÂMBURI DE DRUM

Împrimăvărare

Dezgheață-mă iubito,
Dezgheață lumea asta
În care visurile toate
Demult au adormit.

Să curgă apă vie,
Să se reverse norii,
Din ochii mei albaștri
Iubirea să învie .

Să curgă lavă dorul,
Să stingă tot fiorul
Ce-mi curge-acum
Pe pielea mea încinsă.

Dezgheață-mă iubito
Cu șoapte și săruturi
Ascunse pe sub gene.
Hai, să pictăm poeme
Prin albe așternuturi
Cu lava de iubire
Ce curge-n călimări.

Dezgheață-mă iubito
Din cele patru zări…
Să-ți fiu, să-mi fii
Eternul
Răspuns la întrebări!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Buze văruite

Poţi să fii iubire tămăduitoare,
Sau fatalitate pradei ce se-mparte…
Porţi în noaptea rece spada trădătoare
Sau repari cu sânge zidurile sparte…

Nimeni nu te-ntrebă care-ţi este harul,
Unde te vei duce, pe-unde ai trecut…
Victima nu ştie cine e tâlharul,
Eşti o-nchipuire în necunoscut…

Viaţa-i rânduiala ce-o purtăm în spate
Prin atâtea zdrenţe fără trebuinţă,
Aşteptând să fie-n urmă aruncate…
Le-am cărat pe toate din obişnuinţă…

Iar balastul nostru-i viciul ce-l iubim
Într-un dans de umbre fără menuet,
L-am urât în viaţă totuşi ni-l dorim
Ca să ne consume-n singurul regret…

Binele şi răul, dragostea şi ura,
Sunt înghesuite-n tonuri şi capricii,
Le-am ascuns pe toate şi-am uitat măsura,
Când sătui ne-ntoarcem printre alte vicii…

Poţi să fii oricine însă-n realitate
Porţi cu îndrazneală bine lustruite
Ce-ai ascuns în tine mai presus de toate,
Masca ta de aur, buze văruite…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Pasărea în zbor

Cerești comori stelele măsoară,
aripi de zbor încătușate, răsăritul,
un zâmbet tulburat de țipătul
mănunchiului de păsări de lut,
fragede, atingând orizontul
albastru, atât de nemărginit,
seamănă cu o carte de povesti,
marginea lumii se naste aici,
copacii atârnă de vise, mov
norul are o limuzină de vànt,
dimineața crește, culorile
vărsate au desenele pregătite,
soarele sensibil se naște,
lovind carapacea timpului, minune,
orașul chipuri răpune de anonimi,
zvârliți în stradă de o lucrare,
caldarâmul invadat de umbre,
liniștea opărită, câtă candoare,
pasărea fulguită cântec nu are,
zborul tangent la infinit!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Epistolă de Mărțișor

Iubite, fi-va iarăși primăvară,
Dar azi parcă-am uitat să ne iubim,
Lăsăm nedrept iubirea să ne doară,
Doar pe cărări pierdute rătăcim.

Nu mai putem, cu gingași ghiocei,
Să dăruim surâsuri inocente
Ci doar ne risipim fără temei,
Zdrobiți de-nverșunate sentimente.

Cât aș fi vrut, cu flori de liliac
Să mă alini, apoi să-ți ceri iertare,
Să mă privești cu zâmbetul buimac,
Spunându-mi că o umbră trecătoare

S-a strecurat parșivă între noi
Dar nu au reușit să ne doboare
Nici ea și nici torente ce-n șuvoi
Ne chinuiau cu ploi sâcâitoare.

Croiește puntea către împăcare
Pătruns de ești de-al dragostei fior,
Vino cu un buchet de lăcrămioare
Și c-un sărut în zi de Mărțișor!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Continuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”

Strigăt de primăvară

Te leagăn
în poala dorului
ce freamătă prin mine,
sub mantia nopții
brodată-n flori de stele,
sub clar de lună,
mă cunun
cu mugurii ce
crapă-n durere,
soarele
mi se strecoară-n
privire și se leagă
de tâmpla mea,
mi-s umerii grei
de atâta verde crud

și roua ce descântă
firul ierbii, îmi sărută
glezna,
covor de ghiocei
aștern pe umbra ta
neclintită,
mi-e verde-n lunca
gândului și strigăt
de primăvară
îmi cuprinde firea,
mă arde-n palmă
dorul mângâiat în
noapte, iubirea
ce reînvie prin
mine mă respiră
și mă poartă
între cer și pământ
și mă așază în
pragul zorilor de zi.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

La natura si risveglia

La triste pioggia
tentava di persuadere
il mio essere
per vivere insieme
lo stesso sentimento.
Ma, al di là dell’orizzonte,
i raggi del sole
scintillavano
per ricompensare
tutte le mie fatiche,
dipingevano il cielo
con i colori dell’arcobaleno,
risvegliavano i fiori freschi
di mille colori,
tra il cinguettio degli uccelli
e le risate dei bambini
in corsa risuona
ìl mio grido di felicità.
Questo è
il migliore dei Buongiorno.

La natura reînvie

Ploaia tristă
încerca să-mi pătrundă
ființa pentru a trăi împreună
același sentiment.
Dar, dincolo de orizont
razele soarelui
străluceau
pentru a-mi răsplăti
toată strădania,
pictau cerul
în culorile curcubeului,
trezeau miile de culori
a florilor noi,
printre ciripitul păsărilor
și râsul copiilor
ce alergau răsună
urletul meu de fericire.
Acesta este cel
mai frumos Bună ziua.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Pe cărarea dintre vii

Pe cărarea dintre vii
Te-aștept, dorule, să vii
Purtat de ai iernii fulgi
Când vântul aspru, străpungi.

Să mi-aduci, tare-aș mai vrea,
Chipuri dragi, de undeva,
Din noianul cel de stele
Unde s-au dus de o vreme

Lăsându-mă să tânjesc,
Rănile să-mi oblojesc
Cu lacrimi și ofuri grele
Ce durerea vor să spele.

Dorul trece mânios
Că fulgii-l întorc pe dos,
Aruncându-mi pe cărare
Amintiri, la întâmplare,

Din trecut sau mai de-aproape
Cu multă rouă udate…
Eu rămân în urma sa
Cu tălpile-nfipte-n nea,

Culegând gânduri și vise
Pe nori diafani, trimise
De cei plecați printre stele,
Îngerii inimii mele…

Peste zorile-argintate
Cad zăpezi, în timp sculptate…
Dor pribeag, te rog, mai vii
Pe cărarea dintre vii…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț