Zbor spre înălțimi

Insomnie

E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,
Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,
Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,
Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune.

Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,
Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,
Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,
În albastră legănare peste tâmpla-mi ațipită.

Un talaz de gânduri negre dă năvală în ascuns
Să îmi lase-n prag de suflet întrebări fără răspuns…
Dintr-o margine de zare doar luceferii veghează
Să îmi fie somnul dulce, dar eu scriu… şi încă-s trează.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poetul, ca un alchimist celest…
Violetta Petre

Poetu-nsingurat pe-un colț de lună, întinde brațele și stele-adună ca o monadă, scormonind prin neanturi s-atingă neștiutul din înalturi…
Pământul nu-l atinge, numai simte cum freamătă în miezul din cuvinte noi înțelesuri din matrice-astrală, în jurul unui punct ca o spirală…
Din suflet rupe câte-o tresărire și în mojarul vrăjitorului Merlin, adaugă silabe unse-n vin, apoi transferă-amestecul în Sfântul Graal și-un strop de Dumnezeu pentru final…
Plămada este sfântă-nsângertată și cine gustă din Cuvânt o dată rămâne sclavul benevol al fanteziei din alegorica magie-a poeziei…
Un pic de nebunie se strecoară în pana ce atinge prima oară o coală albă, ce visează versuri nepământene…universuri se-ncuibă-o fracțiune de secundă și mințile alese le inundă cu iambi și cu trohei ce-aprofundează o metrică pe note ce vibrează ca un pian sau ca o theremină, iluminând orice păcat sau vină…
Când un poet o poezie naște, e ca o Înviere-n zi de Paște și în genunchi ca pe-o sfântă icoană îi împletește din lacrimi coroană și-o dăruiește lumii ca ofrandă…purtați-o, cititori, ca pe-o ghirlandă!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lacrimile Iernii
(rondel)

Îmbrăcată-n falduri albe,
Iarna a-nceput să plângă,
Catrafusele să-si strângă
Printre suspine și jalbe!

Primăvara o alungă!
Primăvara cu-a ei babe!
Imbracată-n falduri albe,
Iarna a-nceput să plângă.

Ghiocei răsar ca salbe
Când lacrimi încep să-i curgă
Peste faldurile-i dalbe
Să se ude…să se scurgă!

Îmbrăcată-n falduri albe,
Iarna a-nceput să plângă.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE

E ziua scriitorului, adică,
Mâine n-am voie a mai scrie
Măcar o poezie mică?
Scrisul îmi ține mintea vie.

Îi mulțumesc acelui care
A zis s-avem o zi a noastră,
Dar, mâine ce vom face, oare?
Aruncăm muza pe fereastră?

Nu-i prea puțin o zi și…gata?
Vreți să îmi pun zăvor la minte?
Nu știu să mânuiesc lopata!
Sunt călător printre cuvinte!

Să moi condeiu-n călimară,
Numai atunci când mi se zice?
Știți? Hotărârea mea e clară:
Nu las cerneala să se strice!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Retro

Mă simt închis într-o celulă rece,
Pe masă arde o lampă cu gaz,
Prin gara veche trenul nu mai trece,
Nimeni nu stă de veghe la macaz.

Un fluture de noapte zboară-n cercuri,
Un câine latră fără de motiv,
Nu am țigări, n-am mai fumat de miercuri,
Mă simt pierdut în timp și emotiv.

Privesc absent la coala mult prea albă
Tot așteptând cuvântul să se nască,
Nemulțumirile le scriu pe-o jalbă,
Pe șaua bicicletei am pus bască.

Ascult la pick-up discuri de vinil,
O cântăreață plânge pe-o romanță,
Consum semințe și beau vin la kil,
Pictez cu carioca pe faianță.

Am o intoleranță la gluten
Și nu pot să adorm fără pastile,
Merg la salon să mă vopsesc șaten
Apoi în parc să îmi procur zambile.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

VIAȚĂ ÎNTRERUPTĂ (de Dragobete)
Georgeta Radu

(oare, floarea IUBIRII poate să răsară din moartea altor…floricele?!)

Sub sărutul primăverii, frați de cruce se făcură
Ghiocelul și brândușa, neștiind ce-i aia ură.
În clipirea dimineții, începură dansul vieții,
Promițându-și nemurirea frăgezimii tinereții.

Înflorind nevinovat, salutau flăcăi și fete
Ce se zbenguiau prin crâng, în cea zi de Dragobete.
Bucuria le fu scurtă, c-o fecioară despletită
Strângea flori de primăvară, visând să fie nuntită.

Îi spusese baba Ghișa să-i aducă busuioc,
Ghiocei albi și brândușe, să-i citească în ghioc.
Ilenuța, ‘ndrăgostită de feciorul din vecini,
Se grăbi s-ajungă prima în zăvoiul cu arini.

Din Surâsul Zânelor luă o mână de zăpadă,
Să-și spele fața cu ea, să-i fie IUBIREA caldă…
Apoi rupse bucuroasă ghiocelul și brândușa
Și plecă victorioasă, să-i „facă de drag”mătușa.

Din buchet de floricele curgea sânge nevăzut,
Din petale omorâte se-auzea un strigăt mut…
Ilenuța, fericită, alerga zâmbind sub Soare,
Neștiind cum plânge Cerul și atunci când rupi o floare.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ireversibil

Nu știu câți ani-lumină au trecut
de când te strig fără să te aflu
și de când te aflu fără să mă găsești.
Nici numele tău repetat
pe care-l strig pentru a te chema
nu pare a mai potcovi timpul.
Nici inima asta,
pe care-o port zi de zi, în mânecă
nu-si mai găsește stăpânul.
Totul e atât de străin
și totuși atât de aproape…
Singură,
luna coboară lovindu-si rotunjimile de ape.

Oh, ceas fără hotar,
lasă-mi ochiul viu pentru a te străbate!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Ce e viața…
(Autor: Teodor Dume)

Uneori am impresia că
Dumnezeu se joacă
cu mine
și o face dur…
cu toată bunăvoința
trebuie să recunosc că
nu- mi place să fiu
partenerul lui de joc
mereu
mă privește suspicios și
îmi zâmbește ironic
„hai să ne jucăm de-a viața”
mi- a spus într-o zi…
m- a strigat de trei ori
pe numele mic dar
nu i- am răspuns
l-am lăsat să aștepte
așa cum m- a lăsat și el
cand l- am întrebat
ce e viața…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț