Zbor spre înălțimi

ÎN MURMUR DE DOR

Mă îmbrățișez cu amintirea ta,

Scrisă pe cer cu lumini de stea,

Si cu lacrimi în râu de suspine,

Doar ochii tăi mai pot să aline.

Te caut mereu în raze de soare,

Și în curcubeie pline de culoare,

Doar roua florilor mă liniștește 

Iar dorul dureros mai ostoiește.

În ecouri poposește glasul tău, 

Când în vise tu îmi apari mereu,

Iar prin adieri suave de parfum,

Se răscolesc grămezi de scrum.

Doar divinul albastru din senin,

Mai umple paharul vieții la plin,

Și prin petale colorate de floare,

Iubirea este mereu nemuritoare.

Zâmbete se ascund prin tăceri,

Cu pași pierduți prin ziua de ieri,

Și prin gânduri risipite în noapte,

Curge izvor de iubire în șoapte.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Împrăștiind secunde…

Am strâns în viață ani, clipe, secunde…
N-am numărat în palmă firfiricii!
Eu n-am lăsat tristeți să mă inunde
Și n-am îngenunchiat în ochiul fricii.

În gându-mi vestejit un orologiu
A tot sunat în nopți fără de ziuă.
Lui Cronos i-am adus mereu elogiu
Și-am tot bătut minutele în piuă.

Când tinerețea-și flutura orbirea,
Credeam că minutarul stă în loc…
Cu dor adânc priveam în stele neclintirea
Și aruncam cu pietre în noroc.

Târziu, când din secunda orbitoare
A glăsuit a timpului clepsidră,
Văzut-am frumusețea trecătoare,
Căci timpul nu era un cap de Hidră.

În zori, când ceasul își măsoară clipa,
Strâng un minut pentru eternitate…
M-atinge-o toamnă vie cu aripa,
Într-o zidire cronometrul bate.

Împrăștiind secunde m-am jucat…
Acum le-adun pe vânturi scrijelite,
Sub talpa timpului eu m-am culcat
Și-mi oblojesc privirile rănite.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MIERCUREA ÎN CARE AM ALES FOCUL…

În acea zi de miercuri
Am ales focul.
Știam, știam prea bine
Că o să mă ardă,
Că o să mă pârjolească,
O să mă perpelească…
Dar am ales brațele tale
Să mă mistuie
Între Rai și Infern,
Ochii tăi
Să-mi deslușească
Infinitul
Pe care nu îl pot străbate
Altfel, decât privindu-te.
Am ales să fiu cenușa
Presărată din degetele tale de foc
Peste trupul meu,
Odinioară gheață sfâșietoare.
Abia atunci
Am putut simți
Febra
Zâmbetului,
A cărnii,
A ființei tale de abur incandescent.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În toamna mea

În toamna mea e încă primăvară.

Au înflorit magnolii și cireși,

Chiar dacă văd tufișuri de măceși,

Cu fructe roșii, cum s-au copt afară.

Îmi plouă uneori cu neputință, 

Însă mă mint, că ani am, douăzeci,

Că nu sunt frunze moarte pe poteci,

Si-n mine se-nfiripă o dorință. 

Acea dorință de-a mai face multe,

De-a medita și-a pune pe hârtie,

Noi anotimpuri scrise-n poezie,

Ce fac pe cei sensibili să exulte. 

În toamna mea e încă primăvară,

Mai simt în nări mirosul de lalele,

Dar asta, doar în gândurile mele,

Când tu le vizitezi la ceas de seară.

În toamna mea, când se va face toamnă,

La gura sobei voi citi poeme,

Iar lemnul ars, va plânge și va geme,

C-a fost și el cândva, pădure, doamnă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Soarele meu

Aștept să apari timid,
după ce cocoșul își cântă
aria cocoțat pe gard,
să te strecori tiptil prin
fereastra camerei,
mângâindu-mi chipul,
înfiorându-mi, cu-n sărut
dulce, buzele-mi pline
de dor.
Tandru să mă
cuprinzi în brațele tale,
să ne numărăm clipele
printre pletele ninse
de atâtea așteptări.
Din nou cocoșul
îți anunță plecarea,
iar eu rămân să
privesc cum cade cortina
serii peste chipul tău,
după ce am spus
în mii de moduri: mai rămâi!
Acum, tăcerea mea
te-ndeamnă să pleci.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cum apele fântânii

Pietrificat mi-e timpul și se despică-n fire
al muzei sanctuar;
Pe Culmea Dintre Stele își leagănă gorunii
albastrul lor frunzar;
Din miez de străluceferi arhaic mă colindă
ecveștri zburători;
Și-nalță vântu-n ierburi moesice obârșii

• altare de miori.

Mă-ntorn în lumea veche, corăbii argintate
sub sălcii adumbresc ;
Edenică foșnirea grăunțelor de-aramă

• un lan nepământesc!
  Se înfioară luna ca sânii amazoanei
  născute printre zei;
  Statuile de piatră, sonore siluete,
  respiră forma ei…

Lungi degete penumbra își trece printre coame
de arbori plutitori;
Se-aprinde un opaiț înaripând străfunduri

• răsar privighetori!
  Cum apele fântânii oglinzi halucinante
  aievea tăinuiesc,
  Mă pierd prin universul făpturilor de aer
• izvor neomenesc…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Două săptămâni și jumătate

Dacă știam
unde duc pașii tăi,
aș fi ales
să merg pe alte căi!
Dar îmi crescuse-n suflet
colț de rai
ș-am vrut să fiu
pe unde tu erai!

Și fiindcă nu puteam
încă să zbor,
eu mă gândeam
c-am să învăț cu tine
deși pe undeva
simțeam un nor
de amenințări
murdare și străine!

Sclipiri de argint
au sfintele începuturi!
Numai că mint.
Iar în realitate
n-ai fost sufletul meu
decât o noapte
și încă două săptămâni
și jumătate!

Degeaba azi
îmi lași pe prispă flori,
degeaba plângem
ori de cate ori
privirea se-ntâlnește pe ascuns!
Tu nu întrebi,
eu nu aștept răspuns.

Ș-atunci ce cauți tu
în preajma mea
când știi că nu
ne mai putem vedea,
iar de izbândă
nu mai avem sorți…
Mai bine spune-mi,
azi, ce mască porți?

Prin patru rânduri
și o amintire
plină de gânduri,
fără-nsemnătate,
eu te salut,
pierduta mea iubire
de două săptămâni și jumătate!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Toamna-n pădure

Peste creștetul pădurii
Trece-ncet un cârd de gâște,
Ce fac să tresară murii,
Pe-o margine de miriște.

Frunzele îngândurate
De pe crengile-amorțite
De un vânt sunt scuturate
Și prin văzduh învârtite.

Norii grei de ploi se-avântă
Pe-a cerului copertină
Și cu stropi mari înveșmântă
Ramuri groase ce suspină.

În bârlog ursu-și așterne
Patul pentru lungul somn,
Pe când frunza lacrimi cerne,
Ruptă de frig și nesomn.

Veverițele își cară
Alunele-n adăpost,
Fiindcă gerul stă s-apară
Și nu vreau să țină post.

Într-o scorbură se-ascunde
Un iepuraș mai fricos,
Auzind că de-azi pătrunde
În crâng timpul friguros.

Rupți de vânt și speriați,
Copacii-și plâng soarta-amară
Și-or rămâne despuiați
Până mai spre primăvară.

Pădurea e pregătită
Pentru-a iernii companie,
Ce-o va ține adormită
Într-o dulce simfonie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mi-e foame, sete, dor… și te iubesc

Mi-e dor de tine, dor de noi „precis”
îmi pare că de-un veac nu ți-am mai scris
și-n tâmpla mea, instincte de păgân
scâncesc de foame ori de dor de sân

Mi-e sete, „categoric”, sete rău
de lacrima ce râde-n ochiul tău
când între noi și marele extaz
timpul se sparge-n cioburi de turcoaz,

Mătasea cade-n juru-ți, instinctiv,
în piept la mine geme un portativ,
pe coapsa ta se-ntinde cheia sol
și nu-i un paradox că-s plin și gol

Fiindcă-i rai cu tine, pe pământ,
sunt tot ce pot, dacă nu plâng, să cânt
și, cum să-ți vin, întreg precum mă am,
altfel decât spre-o evă un adam?!…

Mi-e dor, „precis”, mi-e „categoric” dor
îți scriu pentru tot veacul următor
păgân, și instinctiv, și îngeresc,
mi-e foame, sete, dor… și te iubesc…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț