Zbor spre înălțimi

Doi nori

      Motto; ne-am fost o clipă, dar vom arde veșnic.

Noi, nu am fost și nici vom fi vreodată,

mai mult de-un vis, mai mult de o speranță,

doi nori ce s-au atins pe cer, o dată,

plecați apoi, tăcuți ca roua-n dimineață. 

Un dor născut în umbra-ndepărtată,

un pas pierdut pe-o margine uitată, 

o amintire dusă de distanță,

ce nu-și găsește-n lume rezonanță.

Cuvintele-au rămas în noi tăcere,

cu ploaia-n zări ce nu mai cade-n lume,

iar timpul ne-a păstrat în efemere,

în file ce nu poartă niciun nume.

Totuși, uneori, în nopțile târzii,

te simt trecând prin vis, dar fără să chemi –

ca un dor cu pași de ceață peste vii,

numele-mi scriind cu umbre printre vremi.

Poate-a fost scris să fim doar amintire,

să nu ne-atingem viețile cu totul, 

dar tu, în mine ai rămas iubire,

și rana mea, și liniștea, și rostul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În litere aldine

Nu-ți cer nimic,  

Doar dragostea mi-o toarnă 

Într-un potir de gând amețitor,

Merinde caldă să o am în iarnă 

Când troienite drumurile dorm.

Când n-am să pot aripa să-mi mai scutur

De promoroaca anilor albiți

Iubirea ta să îmi înalțe duhul

Pe scări de rai cu îngeri fericiți.

În vise dragi vom fi mereu alături 

Cristale simple peste vămi de ger

Și-om picura cuvintele în cercuri

Fără sfârșit, pe-o pajiște de cer.

Hrăni-vom lumea și hrăni-vom raiul 

Din miezul fericirii frământat

Într-o covată… Sărutând pocalul,

Împărtășire tuturor am dat.

Cu pumnii goi, cu inimile pline

Vom străluci pe boltă-n nopți târzii,

Doi licurici în litere aldine,

Copertă unui raft cu amintiri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TAINE ȘI SEMNE

Țesea măicuța la lumina lunii,
Că ziua timpul său era de pâine,
De pruncii ei, de-nvățătura bunii,
De rostul și de pravila de mâine.

Țesea peșchir de borangic și pânză
Ca pânza de păianjen, din lumină
Până când ziua, roaiba nopții mânză
Rupea priponul nopții în grădină.

Cususe mama stele pârguite
Ca în livada ei cu mere roșii,
Pusese-n ele taine închistrite
Ca ouăle de Paști. Cântau cocoșii…

Atunci sufla în lumânarea lunii,
Doar candela luceafărului sta
Aprinsă-n deal, iar rugăciunea bunii
Suia domol la Maica Precista.

Cususe mama cerul tot pe ie
Și taina semnelor cu necuvânt,
O scară de suit în veșnicie…
Precum în cer, așa și pre pământ!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

VARA

Cupola de foc aprinde pământul,
Ard macii prin lanuri în ton rubiniu,
E arșița -n toi, n-adie nici vântul
Și-o Fata Morgana, miraj străveziu,
Se zbate prin aer s-atingă zenitul…

Iar holdele-n câmp ascund o comoară
În spice de aur cu bobul bogat,
Un vis împlinit…și-n valțuri la moară
Pe drumul făinii e aur curat
Sfințit de țărani în ruga de seară…

Un imn spre Înalt topește și ceara
În tril ciocârlia îl urcă spre cer,
Iar greierii-și pun pe strune vioara,
N-au grijă de toamnă, de iarnă, de ger,
Privind la furnici cum cară povara…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PURTÂND PE DOS ARAMA

Logodinde, vorbele-și poartă arama pe dos,
mână surle vremilor secându-le fântâna,
scrie mieilor zăpezi, spurcând verii cerneala,
fură toamna din gutui și iernii, sărumâna.

Imploră vântului culori și ceței buchetul
când preadulcele din visuri își dă foc glasului.
De-ți scot luminii pui cloștile de întuneric,
nu-ntreba de unde vin Nimeni și Alnimănui…

Când din implant zorii și-mploră chip izvoarelor,
de unde fiori fântânii vorbelor, prea sacrelor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CA DRAGOSTEA SĂ RESPIRE

Ce vârstă ne-a ales destinul, fiecăruia în lume,
Nimeni dintre noi ce-o să fie până la sfârșit nu știe…
Nimeni nu poate fi stăpân pe timp sau pe viitor,
De aceea, fiecare zi e ca un dar de la Mântuitor!

Să ne dea Domnul înțelepciune cât trăim,
Și să ne întărească în credință, chiar când greșim…
Doar numai atunci viața devine mai senină,
Când omul, zi de zi, cu credință se închină.

Simt bine, când voi trece granița cerească, dragă lume,
Și chiar praful acestei lumi se va scutura de pe mine…
Eu mă voi ruga în taină, acolo Sus, pentru tine:
– Dumnezeu să vă binecuvânteze și toți să trăiți în bine!

Nouă, chiar de la început, ni se dă de ales, fara ură,
Să ne expunem pieptul, deschizându-l cu o lovitură…
Sau arde, lăsându-te abandonat de toți, fără niciun spor,
Sau luminând calea altora, cărora nu le este atât de ușor…

Așa că haideți – lăsați dragostea să respire până la sfârșit,
Chiar dacă judecata urmașilor va fi cu pas grăbit…
Eu, acolo-n Ceruri, mă voi ruga mereu pentru ei:
– Doamne, ocrotește și binecuvântează copiii mei!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Naufragiați într-o lentilă recurentă

un ceva ca un semn fluid

o lentoare tandră dintr-un trandafir neghicit

obiecte scriu rotund o cameră fără uși

număr praguri și argumente pentru licorna ucișă

luni sau într-un fișier despre retina întâmplării

suntem absențe dintr-un peisaj fractalic

dar mirosul sticlos din litera ierbii

borurile unei silabe prin ploaia de mierle

pădurea dintr-o hieroglifă a busolei

statui și gramofoane pe raftul cu procente eșuate

număr oglinzile unui AI

pleoape dintr-un anotimp fără titlu

riduri dintr-o singurătate de atom

suntem clipa de împrumut a apei

alveole inocente pentru îngerii care dorm

într-un poem exilat în visul unui zeu

în jurnalul supraviețuirii

sărutul tău de nu-mă-uita

magi și păpădii

și ultimul cuțit de cristal

pe celălalt ecran o barcă

din mărul ciugulit de păsări de fum

*

semnat

colecționarul de hazarduri

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tu să mă ierți

Sunt oameni destinați singurătății,
care nu pot, nicicum, trăi in grup.
Precum se frânge ziua-n fața nopții,
creează legături, si-apoi, le rup.

Sunt cei care nu știu trăi în doi,
deși, și ei iubesc și le e dor…
Încearcă, pentru-o vreme, și apoi,
se-ascund, din nou, în carapacea lor.

Te las acum, și îți doresc drum bun,
tu să mă ierți de toate, dragul meu,
și, mai ales, că n-am știut să-ți spun,
c-asemeni lor, iubite, sunt și eu.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Zăpadă

Copilul nu se mai teme
de  întuneric
acum când pervazul
e plin de zăpadă,
ba chiar își amintește
de ziua în care
își făcea loc, cu creta,
prin covorul de frunze
sau de ziua în care
alerga prin parc
întrecând toți bătrănii  cu toiege
ce savurau iar primii pași.
Mâine va scutura Omul
de zăpadă,
deoarece oamenii mari
au  nevoie, din când în când,
 nu-i așa ?
să fie scuturați de răceala
ce le umple sufletul ,
mai ales atunci când,
la ultima pasă ,
doar ochii mai aleargă
după minge.
Copilul nu se mai teme
de  întuneric…
zăpada  a fost scuturată, scuturată…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț