Zbor spre înălțimi

CĂUTĂRI CU SFINX

Bizar se uită sfinxul!
Ce singure nisipuri!
Adun boabe albastre
Pentru clepsidra-ntoarsă,
Pe trepte lustruite din Marea Piramidă
Se scurg figuri de ceară
Din vremuri de-altădată.
Mă cheamă-acum o umbră
Cu ochii mari și oblici
În mână țne-o cheie
Ce cântă ca un șarpe
Hieroglife verzi aleargă în spirale
Spre Isis sau spre Horus în carele măiastre.
De sete, văd morgane
Și toate-au chipul tău
Aș vrea să te ating
Dar tot mereu mă-mpiedic
Plutind imponderabil
Spre vârful lunii negre.
Furtuna de nisip îmi intră-n ochi și-n gură
Pe buze îmi îngheață durerea din sărut,
Așchii de alabastru se răsucesc în pântec
Și cărăbuși de aur sclipesc intermitent.
Întorc piatră cu piatră.
Încerc să te găsesc
Prin ceața creponată,
Prin fluturii de ieri,
Pare că ești aici,
Dar doar ridic privirea
Și sfinxul îmi șoptește:
Aici și nicăieri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Și nu e nimeni…

Când m-ai privit, s-au transformat în ape
speranțe și-așteptări adânc ascunse,
și lacrimile-atâta timp, neplânse,
au început să curgă pe sub pleoape.

Când m-ai atins, s-au preschimbat în fluturi
și mâinile și gândurile mele,
și-au început să zboare către stele,
să construiască, pentru vise, scuturi.

Când mi-ai vorbit, mi s-au topit, în suflet,
uitate doruri și nescrise versuri,
și se-auzea, din stranii universuri,
un geamăt stins, înăbușit de plânset.

Când ai plecat, s-au prăbușit în mine
apusul, răsăritul, împreună,
și nu e nimeni care să îmi spună
cum să trăiesc, iubite, fără tine.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎMBĂRBĂTARE

Popor român, dacă n-ai alte arme,
Fă-te „popor-biserică” și-nvinge,
Că Dumnezeu nu te va părăsi,
Va’ngenunchea o lume, nu te plânge!

Îngenunchează frate lângă frate,
Ridică ruga ta până la cer,
Căci tot ce pe pământ nu se mai poate,
Rezolva-acolo-n ceruri Dumnezeu!

Apleacă fruntea și sărută glia,
Acolo sunt martirii îngropați,
Alți sfinți ce apăra-vor România,
Cu glas de îngeri, dacă-s invocați!

Trecut-au valuri-valuri peste noi
De oști păgâne și puteri barbare,
Am îndurat războaie și nevoi
Și-am rezistat: acest popor nu moare!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nebunie

Schizofrenice rânduri se-ntind fără sens
Pe umbra cea albă a colii din carte
Și bat ca un clopot în ritmul intens
Vibrații de taine, un tâlc mai aparte.
Nebun e poetul, prea orb de-omenire,
În el zac doar gânduri uscate de timp,
Nebun i-este cântul, dar, vai, ce uimire,
Când joacă pe ritmu-i o floare de câmp.
Nebun este geniul, nebun e creștinul,
Nebun este totul ce nu s-a-nțeles;
Nebună-i iubirea, nebun e suspinul,
Nebun e puținul și tot ce-i exces.
Nebuni suntem toții ce-avem diferit
Puținul în lume dar multul în suflet,
Argintul pe palme, lumina-n privit,
O frunte aparte, un cuget complet.
E grea dumirirea prin taine pătrunse,
Prostia n-o poate nicicând suporta;
O doare… o mâncă orgolii neunse,
Nebună-i prostia, mândria din ea.
Delirul din rânduri ce scriu schizofrenic
Cuvinte puține prin sensul lor greu,
Lovește-n prostie si-apoi, ecumenic,
Așteaptă vecia cu-al ei empireu.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lup bătrân

Şef de haită, bătrân,
n-am venit să te-omor,
mi-era dor să cobor
arcul vechi din cârlig…
Astă-noapte a nins,
s-a prelins sloi de frig…
Tu auzi când te strig,
tu-nţelegi că mi-e dor?

Vis cu blană de fum,
ţi-am găsit urma-n zori
lângă un căprior
sfâşiat chiar în drum…
Lup bătrân şi-nţelept,
nu-i aşa că în piept
uneori simţi vulcan,
alteori simţi doar scrum?

Fiară ruptă din iad,
de ce-ţi semăn leit
dacă n-am colţii tăi
şi nu beau sânge cald?
De ce-ţi ştiu orice vad,
te urmez şi mă scald
printre prăzi şi prin văi,
singur, doar c-un cuţit?

De ce stau lângă foc
şi mă tem, dar zâmbesc,
aşteptând să ataci,
cu săgeata în arc?
De ce-mi urli în vis
şi-n pădure îmi taci?
De ce nu te-ntâlnesc
când te caut, deloc?…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

STEAUA EMINESCU

Spre steaua care-a răsărit
În vremi de grea-ncercare
Se-avântă-un dor nestăvilit,
Rupând orice hotare.

Trecând prin spațiu și prin timp
Spre depărtări albastre,
Un astru, ‘ncoronat cu nimb,
Deplânge soarta noastră.

Și versul lui e numai dor
De visul împlinirii-
Celebre, stelele nu mor,
Lăsând loc amintirii.

E steaua care-a revărsat
Lumină peste slovă,
E geniul ce ne-a lăsat
Un grai de talie nouă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubirea care vindecă

Când sufletul ți-e frânt de dor
Și inima părăsită plânge,
Apare-n taină, vindecător,
Un strop de iubire și totul schimbă.

Nu strigă tare, nu cere nimic,
Doar stă alături cald și cuminte,
Și-n liniștea unui gest cât de mic,
Pune lumină pe suflete stinse.

E mâna care nu judecă
Privirea ce știe să ierte,
E rana ce-n timp se vindecă,
Când iubirea alege s-aștepte.

Ea leagă cioburi de vis spulberat,
Dă sens durerii din inimi plăpânde
Și face din „n-am mai sperat”,
Un „pot din nou” iubirii arzânde.

Iubirea care vindecă, nu pleacă,
Nu fuge când greul este de dus,
Ea mângàie duios, nu abdică
Și face din om un suflet frumos,

Când sufletul mi-a fost plin de dor
Și inima-mi plângea sfâșietor,
Mi-a apărut iubirea, sol vindecător
Și mi-a adus în suflet cald fior.

Mi-a aprins în cămăruțe salbe de lumină,
De-atunci, râde inima, nu mai suspină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tot mai departe

Tot mai departe, nu mă mai sperii
că viaţa-mi cere alte dobânzi,
că-n ale sale vaste siberii
mişună-n haite lupii flămânzi.

Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntă
flutură-n zare cernitu-i văl,
eu cu speranţa fac zilnic nuntă
şi-n a ei rouă faţa mi-o spăl.

Nu-mi pasă dacă mai cad din creste
iluzii care înfruntă stânci,
pentru că-n viaţă tot urcuş este
şi căţărarea dură, pe brânci.

Până la urmă tot voi învinge
căci tânăr este de-azi orice gând,
şi chiar de plouă sau dacă ninge
spre al meu capăt mă duc cântând.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț