Zbor spre înălțimi

Când cobori, Doamne

Doamne sfinte, lin coboară-n casa inimii smerite,
Cu anafură si pască, daruri blânde, preasfințite;
De găsești scânteia stinsă sub povara vieții grele,
Suflă har din cer, Stăpâne, și aprinde jaru-n ele.

Când suspinul greu m-apasă și nădejdea mi se frânge,
Cheamă îngerii de pază lângă gândul care plânge;
Și trimite-un sol de taină, alb ca raza dimineții,
Să mă-mbrace-n mângâierea și-n lumina bunătății.

Iar de vine peste mine ceas de taină și uitare,
Pune-n pieptul meu credință ca o sfântă apărare;
Să nu fug de greul zilei, nici de-al nopții gând pustiu,
Tu ești inceputul vieții și sfârșitul ei cel viu.

Toată grija mea Ți-o las, Doamne-al milei nesfârșite,
Fă din lacrimă cunună de iubiri nebiruite,
Și la masa mea cea sfântă, să te chem cu bucurie,
Că Tu ești oaspete-n suflet și izvor de veșnicie.

Iar când pașii mei se pierd pe cărări umbrite, grele,
Nu mă lăsa, Doamne sfinte, pradă gândurilor rele;
Fă din umbra ce mă-nconjoară scară lină către cer,
Să Te aflu-n orice clipă, să Te simt când plâng și sper.

Dă-mi, Stăpâne, ochi să văd binele din încercare
Și răbdare-n ceas de noapte și nădejde când mă doare,
Să nu uit că după lacrimi răsare lumină lină
Și că-n inima zdrobită, Tu aprinzi iar zi senină.

Iar la capătul cărării, când voi fi clipă târzie,
Să mă chemi pe nume, Doamne, ca pe-o fiică ce Te știe;
Și să-mi pui cununa vieții peste fruntea obosită,
Odihnindu-mă în pace, veșnic, Ție … dăruită.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

APUS DE IARNĂ

Port cenușa iernii într-o urnă de vânt,
Ca un pustnic mă-mbrac cu armura de muguri,
Fir de cântec prelins între cer și pământ,
Eu în brazda tristeții înfig astăzi noi pluguri.

Sub asediu de verde cad uscate redute,
Degrade-uri de gri se topesc în crepuscul,
Rup căpăstrul zăpezii și-i șoptesc tandru: du-te!
Printre frunze uscate se-nfioară minuscul,

Amorțit trubadur, ghiocelul sfios,
Clopoțind a lumină, a iubire de viață
Și despică a gheții mână până la os,
Și trosnesc între osii poduri albe de gheață.

Simt că parcă îi sunt primăverii datoare,
Câțiva galbeni voi strânge din poiene de jad,
Mă grăbesc să plătesc cu nectarul din floare,
Chiriaș între-apusuri, ca apusul eu ard .

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Scările vieții

Urcăm de-a lungul vieții, temerari,
Ne agățăm de vise, mici sau mari,
Creăm, urcând, istorii, habitate,
Lăsând în urmă, poate, nestemate.

Nu ne e frică de urcușul greu,
Iar treptele par scări spre Dumnezeu,
Pășim încrezători, nu zăbovim
Și-ncetinim doar când îmbătrânim.

Puterile ne scad încet, treptat,
Simțim în mâini, picioare,-un tremurat
Pe ochi o ceață albă se așează
Și lumea noastră, parcă, se-ngustează.

La bătrânețe scările ne par
Adevărate pietre de hotar,
Aproape imposibil de trecut
Iar teama ne învăluie, tăcut.

Și, dacă până ieri urcam râzând,
Luând totul cum vine, rând pe rând,
Astăzi, când ne-ndreptăm înspre apus,
Cu teamă, ne gândim la Cel de Sus

Și, în singurătate, ne rugăm
Să nu fim o povară cât mai stăm
Să ducem pe picioare,-n demnitate
Drumul ce duce spre eternitate.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Treptele vieții

Urcăm încet, pe trepte nevăzute,
Cu pași fragili sau cu un dor aprins,
Lăsăm în urmă clipele pierdute
Și visuri care-n taină ne-au cuprins.

Pe prima treaptă-râsul fără teamă,
Pe-a doua-dorul care ne-a crescut,
Apoi iubirea, dulce ce ne cheamă,
Și rănile ce-n suflet au tăcut.

Ne poticnim, dar iarăși prindem zborul,
Căci fiecare treaptă ne-a-nvățat
Că nu e drumul cel ce naște dorul,
Ci sufletul când este ne-mpăcat.

De sus, când liniștea ne-mbrățișează,
Privim în jos, pe-un drum întortocheat
Nu câte trepte am parcurs contează,
Ci cum, pe fiecare, am urcat.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Stan

E-atât de cenușie ploaia
încât o pasare neagră
și-a făcut cuib
în inima mea
Acum clocește
ouăle viselor
acoperindu-le
cu aripile rupte
Sub pojghița cojii subțiri
se zbate o inimă
îmbătată de frică
Cum să mă nasc
într-o lume goală
unde se aud doar
picăturile de ploaie
ca ticăitul sec
al orologiului ,
unde timpul te priveste
cu ochii umezi
printre lacrimile nesfârșite.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MĂRȚIȘOR DIN DOR

Aș împleti un mărțișor, dar n-am lână colorată,
Am doar multe fire de dor, din inima curată.
Le răsucesc încet în palme, cu gând de primăvară,
Și-n firul lor se prinde lin o rază blândă, clară.

Nu am nici roșu, nici alb prins strâns în împletire,
Dar dorul meu le țese cald, cu tainică menire.
Se face șnur sub pașii mei, cu soare și lumină,
Și-ți prinde-n piept o primăvară dulce și senină.

Când îl vei purta la piept, sub cerul clar, senin,
Să-ți amintești că l-am legat cu dragoste deplin.
Nu-i fir de borangic ales din ladă fermecată,
Ci dorul meu făcut șnur viu, cu mâna mea curată.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

FRUMOASO!

Pe nudul ierbii întins, măsurând de dor albastrul,
aud tăceri prin vine
și, dedus din sine, cerul cum ne mână ceasul.
Nedând de mine în cântecul tău,
frumoaso,
clipa mă adună din păreri de rău.

Si ce mult visam să fii aici,
cu mine,
să te simt cum întreci cerul
în priviri divine…
Uitați în ierbi,
să murim trăind albastrul 
până-n răsărit
de cerbi…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă

În câte-o zi mi-e sete. În altă zi, mi-e frig.
În alta mi-e prea jale și teamă să Te strig.
Pierdut în gerul iernii, ce bântuie prin noi,
Te căutăm atuncea, când ne simțim prea goi.

În câte-o zi mă doare. În altă zi mi-e dor.
În alta mi-e prea jale și teamă c-am să  mor…
Și n-oi fi strâns în suflet, destule rugăciuni,
În Cartea milei Tale, să poți să le aduni.

În câte-o zi sunt tristă. Nu știu să Te dezmierd.
În alta mi-e prea jale și teamă că Te pierd.
De-aceea-n toată ruga, îți spun cu drag mereu:
Să fii cu mine-ntruna, Tu, Dumnezeul meu.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Să știi c- a nins

Să știi c-a nins și mă gândeam la tine.
Ningea frumos atunci când te-am văzut,
Păreai un fulg gingaș abia căzut
Din cerul amintirilor străine.

Probabil că atunci ai învățat
Cum e să zbori pentru întâia dată,
Priveai spre lume și zâmbeai mirată
Și străluceai în zborul tău curat.

Fără să-ți pese ce te înconjoară,
Fără să-ți pese cine e prin jur,
Aveai în ochi doar negrul nopții pur
Care făcea lumina să apară.

Și te priveam gândindu-mă că dacă
Vreun înger printre oameni ar zbura,
Ca tine, printre fulgi, ar arăta
Ca un apus sfiindu-se să treacă.

Și, dintr-o dată, am simțit că-mi vine
O lacrima sub pleoapa, ca un cânt
Și am văzut că ninge pe pământ
Cu fulgi purtând tot dorul meu de tine.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț