Dorel Rotariu

Culorile Bucovinei

Sihaștri ninși, la poale de Rarău,
Plecându-și trupul ne ridică-n cer,
Ei știu că-i mai aproape Dumnezeu
Când șoptesc rugi pe-al obcinei lăicer.

Pe ochi, cu azurit de Voroneț
Ne-am uns ca orbul ce-și striga amarul,
Senin de cer respiră din pereți,
Din palidele maici adie harul…

Obrajii noștri ard sub patrafir
Precum veșmântul Maicii la Humor,
Ca apa în havuzul din porfir
Curg spovedanii și păcate mor.

Virtuților o scar-am pogorât
Pe pieptul pietrelor la Sucevița
Cu verde din poieni am hotărât
Să-nveselim fecioarelor altița.

Noi chipul Moldoviței l-am fardat
Cu galben-ocru ivit din argilă,
Sub ”Arborele lui Iesei” ne-a îmbătat
Mireasma liliacului subtilă.

Din palme-împreunate sub Rarău,
Sihaștrii noștri dăruiesc lumina,
De vreți cărări ce duc la Dumnezeu,
Porniți creștini, spre noi în Bucovina!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viorel Gongu

Aripi de fluture


Când te-am văzut, o crisalidă
Purtam în suflet, un cocon,
N-aveam nici cheie să deschidă,
Iar vraja-n cântec, n-avea ton.
Din vânt şi pană de erete
Mi-ai scris descântul, care, azi
A spart blestemul din pecete
Şi te-a făcut, timid să arzi
Cu mine-n aripa pereche,
Noi, două vise puse-n foc.
Mi-ai dăruit, pentru ureche,
Cercei de vrajă din ghioc.
Azi pâlpâim în doi, de-odată,
Şi timpul, parcă, s-a oprit
În insectarul care-odată
Nimfe de dor a plămădit.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mira Mar (Maria Huțanu)

Mai stai…

Tu îmi aduci în cale florile Iubirii,
fior de Suflet dat în pârg,
tristeți se sinucid la țărmul fericirii,
cuvinte nerostite în tăceri se frâng.

Și dacă m-ai ales tocmai pe mine
să-mi zăbovești lângă suspin,
mai stai și-n anotimpul care vine
să împărțim Lumină și destin.

Alintă- mă cu un sărut
și Cerul mi-l așează într-o privire
Iubirea ta să-mi fie scut,
sălaș al zilelor de mâine.

Primește- mă la marginea- nserării,
eu vin cu toate florile de mai
și din adâncul dorurilor mele
îți voi striga: te rog mai stai!

Mai stai…
Mai stai o undă de Iubire
și două clipe de speranță-n plus,
stai să răsară zori de nemurire
să știu că timpul nostru încă nu s-a scurs.

Mă răscolesc tăcute întrebări
și visurile risipite-s toate la zenit,
mai stai să înnopteze trandafirii
și spune-mi că Iubirea noastră
niciodată n-a murit.

Mai stai…
Mai stai până mâine
sau… măcar până-n zori
și…cine știe?…
poate ne trezim fluturi
sau poate ne prefacem flori…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iulian Crețu

Cuvinte-blestem

Îngerule,

atât de mult te temi de-albastrul meu
și răsădești în mine cuvinte-tumult,
cuvinte-blestem.
Atât de mult îmi invoci erorile,
nesfârșitele mele erori din trecut!
N-am nicio circumstanță atenuantă
pentru prăbușirea mea.
Sunt numai o pasăre-spin,
cu limba despicată
de o instanță neînduplecată,
și care nu mai are puterea
ultimului țipăt.
Pune-mi sare pe rană, măcar,
și adulmecă-mi
agonia sfârșitului!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea

Păzitorii pământului
de Juan Gregorio Regino

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strunitori de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.

Veghetori ai pământului,
ce strâng pe-ndelete tributul.
Ochi argintii ca o lună
veghind prin beznele nopții.

Reflexii de stea-logostea
strălucind tot văzduhul.
Umbre ascunse-ale lumii,
ce spionează pământul.

Părăsesc astă lume doar când
penumbre se-mbracă în doliu.
Sunt moșieri de-ntuneric.
Și stăpânii tăcerii ei sunt.

traducere – g. Cristea

Los guardianes de la tierra
de Juan Gregorio Regino

En forma humana deambulan
en la soledad de la noche.
Jinetes de caballos dorados
que roban espíritus ingenuos.

Guardianes de la tierra
que recolectan tributos.
Ojos de la luna
que vigilan en la noche.

Reflejos de estrellas
que iluminan el cielo.
Sombras del mundo
que espían la tierra.

Salen del mundo cuando
las sombras se visten de luto.
Son los dueños de la noche.
Son los dueños del silencio.

Juan Gregorio Regino (n. San Miguel Soyaltepec , Oaxaca , 5 noiembrie din 1962 ) este un poet mexican , reprezentant al literaturii indigene Mazatec . Din 2016 este membru al Academiei Mexicane de Limbi și din ianuarie 2017 director al Institutului Național de Limbi Indigene (INALI).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Philippide: sursa Gabriel Cristea

Fragment din prefața volumului de versuri ,,Flori de poezie străină, răsădite în românește”
de Alexandru Philippide*

Limba românească este un admirabil instrument liric. Pentru poezie, ea are bogății sigure și vaste, pe care, după poetul popular, le-a pus în valoare Eminescu. De la el până astăzi, limba poetică românească a ajuns să poată exprima absolut orice gândire, orice nuanță, orice mlădiere lirică. Își dă seama de aceasta mai ales acela care încearcă să traducă în românește poezie din altă limbă. Sub o pană puțin mai meșteră, poezia străină poate trece în limba românească fără să-și piardă nimic din strălucirea și din cântecul ei. Poezia tradusă în asemenea condiții devine geamăna poeziei originale, în nouă haină românească. Nu mă sfiesc să spun că, uneori, tonuri mai șterse și mai puțin expresive în original (care poezie nu are astfel de locuri, începând cu bunul Homer care și el din când în când adoarme?) capătă, în transpunere românească, un lustru nou, și aceasta nu atât din intenția traducătorului cât din însăși firea limbii românești, atât de potrivită pentru poezie.
Orice platitudine străină sună și mai plat în românește, după cum orice strălucire poetică din altă limbă se păstrează nealterată, ba chiar capătă o vigoare nouă atunci când e transpusă în poezie românească.
Pentru aceasta, traducătorul de versuri trebuie să evite sensul literal, cuvânt cu cuvânt, traducerea juxtaliniară. Aceasta poate avea un folos didactic, dar nu are nici o valoare poetică. Să nu traducă versurile rimate în vesuri albe. Un echivalent românesc se poate găsi oricărei armonii verbale străine. Există. Trebuie, bineînțeles, căutat cu răbdare și cu multă dragoste.
O poezie, o strofă, un vers se deosebesc prin conținut și prin sunet. Conținutul poate fi asemănător la mai mulți poeți. Sunetul este deosebit la fiecare sau, mai bine zis, este unic pentru fiecare. Fiecare poet are sunetul său, deosebit de sunetul celorlalți. Traducerea unei poezii trebuie, înainte de orice, să dea acest sunet unic, propriu fiecărui poet, chiar fiecărui poem în parte. […]

Notă*
Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iaşi-d. 8 februarie 1979, Bucureşti) – poet, traducător, membru titular al Academiei Române, laureat al Premiului Herder (1967).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Popa

ALO, IUBITO!


Te sun să-ți spun că n-ai de ce te teme,
Că doar mă știi că-s omul calculat,
Dar astăzi, n-a ieșit ca altădat’,
C-au apărut atâtea noi dileme…

Plătesc căldura, apa caldă, rece,
D-aici te sun, că stau la rând ca prostu’,
Mai am o mie, însă știu că-i costul
La toate astea, nouă sute zece.

Cu două pensii, portmoneu-n mână
Părea icoana suplă, fără burtă,
Și viața-n el era la fel de scurtă
Că era mort doar dup-o săptămână.

Am fost, iubito, și-am plătit curetul,
Abonament TV, parcări vreo zece,
Și am simțit pe spate-un fior rece,
Că-n portmoneu se hârjonește vântul.

Dar cel mai greu, e ceea ce urmează…
Problema e de viață și de moarte !
Infernul e când nu le ai pe toate,
Decât atât cât se negociază .

Iubito ! Hai să n-o lungesc… ajunge…
Nu sunt destui ( pentru rețete) banii
Nu mai putem lungi, prea mult, nici anii,
Deși, m-am oferit să-mi vând din sânge.

Dar cică-s prea bătrân, și sunt anemic,
Și nu-i raportul bun între globule,
Iar la genunchi am apă, sub rotule,
Iar ei lucrează rece și temeinic.

Și am luat decizia fatală :
Am scos rețeta numai pentru tine…
Să nu m-acuzi…! Că știu c-așa-i mai bine… !
Irevocabil ! Decizia-i finală !

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nică Janet

MANIFEST DE INIMĂ ALBASTRĂ

În lume este foametea-n delir,
Cârmacii vor doar lux şi chilipir,
Dar, pentru pâinea care creşte-n grâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Vin crize după crize, ca-n blestem,
Că şi copacii din păduri se tem,
Dar cum, pe plai, nu vezi picior de zâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Pe lângă vulturi, cerul plimbă drone
Şi oamenii se mută-n alte zone,
Să vezi deşertul care ne rămâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Răsar, pe feţe, lacrimi în ciorchine,
Se simt dureri în inimi cristaline,
Dar, pentru că nu-i nimeni să le-amâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Aleargă lumea-n patru zări, nebună,
Şi zboară cucuvele înspre lună,
Să reciclezi instinctele stăpâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Să nu mai crezi, cu-atâta-nflăcărare,
În basme şi-n poveşti nemuritoare,
În cavaleri şi-n aventuri păgâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

La vârf cu tipăteşti şi caţavenci,
Mai e nevoie să găsim un clenci?
Cum suferinţa nu mai are frâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iancu Cătălin

E iarnă, iubito

E iarnă, iubito, în ochii mei triști
Iar sufletul arde de dor și te cheamă,
În visele mele n-ai vrut să exiști,
Îmi e întuneric, mi-e frig și mi-e teamă.

E iarnă, iubito, în ochii mei goi,
Îmi ninge cu aripi de îngeri de gheață,
Mi-e foame de tine, mi-e sete de noi,
Cu pași șovăielnici te caut prin ceață.

Mi-e iarnă, iubito, în ochii aprinși
Apun răsărituri iar cioburi de lună
Rănesc mâini întinse spre sfinții proscriși,
Mâini care te cer să fim iar împreună.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Elena Caseriu

STELUȚE PRINTRE GÂNDURI

De la griji să ne luăm vacanță,
Pentru ca sufletul să fie liniștit…
Să ne sădim in inimă speranță,
Pentru viitor mai bun și fericit.

Și motiv de bucurie să găsim,
În gesturi simple și frumoase…
Pe cei de lângă noi să-i fericim,
Din inimă cu daruri generoase.

Să ne găsim în suflet adăpost,
Pentru gânduri bune și senine,
Să facem azi de bucurie rost,
Chiar și pentru anul care vine.

Albastrul cerului să-l adunăm,
Cu razele din soare împreună…
Din plin de ele să ne bucurăm,
Pentru ca fiecare zi să fie bună.

În ochi noi să aprindem stele,
În tonul magiilor de sărbători…
Să ne bucurăm din plin de ele,
Printre zâmbete și multe flori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț