Zbor spre înălțimi

E iarnă, iubito

E iarnă, iubito, în ochii mei triști
Iar sufletul arde de dor și te cheamă,
În visele mele n-ai vrut să exiști,
Îmi e întuneric, mi-e frig și mi-e teamă.

E iarnă, iubito, în ochii mei goi,
Îmi ninge cu aripi de îngeri de gheață,
Mi-e foame de tine, mi-e sete de noi,
Cu pași șovăielnici te caut prin ceață.

Mi-e iarnă, iubito, în ochii aprinși
Apun răsărituri iar cioburi de lună
Rănesc mâini întinse spre sfinții proscriși,
Mâini care te cer să fim iar împreună.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

STELUȚE PRINTRE GÂNDURI

De la griji să ne luăm vacanță,
Pentru ca sufletul să fie liniștit…
Să ne sădim in inimă speranță,
Pentru viitor mai bun și fericit.

Și motiv de bucurie să găsim,
În gesturi simple și frumoase…
Pe cei de lângă noi să-i fericim,
Din inimă cu daruri generoase.

Să ne găsim în suflet adăpost,
Pentru gânduri bune și senine,
Să facem azi de bucurie rost,
Chiar și pentru anul care vine.

Albastrul cerului să-l adunăm,
Cu razele din soare împreună…
Din plin de ele să ne bucurăm,
Pentru ca fiecare zi să fie bună.

În ochi noi să aprindem stele,
În tonul magiilor de sărbători…
Să ne bucurăm din plin de ele,
Printre zâmbete și multe flori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Divoratrice di luce

Guardo intorno,

il deserto si apre.

Mi avvolge

la sua solitudine.

Divento cieca,

sorda.

In me

il desiderio di posare

su una duna di sabbia

la mia anima,

e di affidarne la custodia

alla divoratrice di luce.

……………………………………..

Devoratoare de lumină

Privesc în jur,

desertul se deschide.

Mă învăluie

singurătatea ei.

Devin oarbă,

surdă.

În mine

dorința de a-mi așeza

sufletul pe o dună de nisip,

de a încredința

purtătorul

divoratoarei de lumină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

darul de la capătul lumii (1)

sub brad era și cadoul meu,
l-am desfăcut cu grijă…
am găsit o simfonie necântată,
o poezie ritmată aiurea,
o strună în dezacord cu solfegiul,
o replică pentru cortina căzută
și un vers alb-negru de colorat.

creioanele erau ascuțite la ambele capete,
o radieră își ștergea transpirația,
echerul zâmbea pătratelor,
compasul citea din geografie,
iar tabla înmulțirii se învăța singură.

într-un alt colț aveam ziua de apoi,
borcane cu nemurire pusă pe iarnă,
un Crăciun, o Bobotează și de restul mucenici,
o vară fără aer condiționat
și anii de eternitate bine numărați.

am dat și peste viețile noastre,
plângeam în colțuri diferite…
găsindu-ne,
te făceai și mai frumoasă,
eu mă îndrăgosteam și mai mult,
iar din fericire se nășteau colinde.

în timp ce se scutura cămașa pe mine,
mi-am fâcut o cană cu ceai din „te iubesc” de la îngeri,
am uns dorințe pe fiecare parte a viselor,
apoi mi-am pus sărutul tău de merinde
până la capătul lumii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Colind

Când e mohorât și ger
Se aprinde-o stea pe cer,
Stea cu raze luminoase
Ce coboară peste case.

În alaiul ei, păstori,
Magi și îngeri păzitori
Se adună-ntr-un sălaș,
La margine de oraș,

Unde Pruncul s-a născut –
Prorocire de demult –
Prunc de duh și prunc de mumă,
Fiu din Cer și fiu din humă.

Peste gerul pământesc
Se-aude colind ceresc,
Glas de om și glas de stea,
După mare mila Sa.

Vremea e să se-mplinească
Profeția-mpărătească,
Să se-audă pân’ la cer
Cum se cântă Lerui-ler!

Doamne, ca s-ajung la Tine,
Adă-n mine limpezime,
Pune peste huma mea
Jar aprins din steaua Ta!

Eu colindul mi-am cântat,
Tu rămâi îmbucurat,
Cu privirea către Cer
Și-n suflet cu Lerui-ler!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sonetul primei zăpezi

Ne-au regăsit, iubito, primii zori
Un trecător am fost precum se știe
Păstrat-am amintiri într-o cutie
Dar te-am pierdut în vis de-atâtea ori

Am înălțat castele în pustie
De cer m-am agățat când primii nori
Trăgeau, cu soarta, mult prea multe sfori
Uitându-ne pe-o coală de hârtie.

Și totuși zilele nu ne-au răpus
Nici moartea nu-i în stare să o creadă
Nu știu, acum, ce ar mai fi de spus

Când se apropie prima zăpadă
Și vom fenta, din nou, un alt apus
Oricăte ierni ar vrea să ne revadă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Un petalo di ninfea

Si rompe il petalo

di una ninfea bianca,

come un arco

galleggia sull’acqua.

Un soffio di canto

lo solleva leggero

portandolo lontano,

da quel fiore sbocciato,

appena appassito…

Però lui,

sorridente,

gioioso,

danza a lungo

senza pensare,

che prima o poi

morirà come una farfalla.

……………………………………………

O petală de nufăr

Se rupe o petală

din unu nufăr alb,

Ca un arc plutește pe apă.

Ușoară, se leagănă

pe suflarea cântării

care o duce departe,

de la foarea înflorită,

ușor ofelită…

Dar, ea zâmbitoare, veselă,

dansează mult timp

fără să se gândească,

că mai devreme

sau mai târziu,

va muri precum un fluture.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Recompuneri

O aripă e ca un zâmbet pe fața stinsă a regretului.
Din fâlfâitul orizontului se nasc zboruri în degradeuri.
Câte nuanțe are mărul discordiei!

Se aprind focuri seismice în conclavul timpului.
Secundele sunt zvâcniri ale timpanului în egreta silențioasă,
o punte albă între nimic și absolut.

Feriți-vă de constelații! Se vând pe lumini intermitente.

În pântecul voluptos al Căii Lactee,
am conceput prima mântuire serafică.
Din înger am stors tot icnetul păcatului.
A rămas eternitatea viageră.

Încă zâmbesc pe buza regretului.
Dumnezeu este o imagine distorsionată,
în care se amestecă vulgar
stele, antimaterii, luciferi, ape carbogazoase și intimități mistice.

Dar mai opriți odată reflecția antiluminii gnostice!

M-am apropiat tiptil de caruselul unei supernove
și… și… am redevenit copil.
Sunt al tuturor patimilor lumești, până la neființa clasică.

E azi, la început de frondă.
Ochii și-au ales o poziție strategică.
Urmăresc pe sub pleoape tăceri misterioase.
În sfârșit, se odihnesc petunii!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce repede mai trece timpul

Vedeți ce repede se trece timpul?
Mai ieri mă îmbrăcam în flori de măr
Și, iată, m-am trezit în anotimpul
Cu fulgi de nea ce mi se prind de păr.

N-am timp ca să clipesc de două ori
Că ziua se afund-adânc în noapte
Și pân’ s-adorm, vin peste mine zori,
Rămân cu gânduri și idei necoapte.

Aleargă timpul, văd c-alerg și eu
Să nu ratez din viața ce mi-i dată,
Dar sunt la vârsta când mi-i pasul greu
Și-n toate, parcă, sunt împiedicată.

• Crezi, timpule, că mă învingi ușor?
  Mă-ncarc cu optimism și cu voință
  Voi bate drumul înspre viitor
  Cu-încredere în mine și credință.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț