Zbor spre înălțimi

O dorință mai aparte
Cristina Ghindar Greuruș

Mă ascund CUMINTE-N CASĂ
Și mă rog să fie pace,
Că durerea mă apasă,
Gându-n neputință-mi zace.

Iau, de rugăciuni, o CARTE
Și-o citesc filă cu filă.
Chiar dacă-i târziu și-i noapte,
Mă-nchin Domnului, umilă.

Sunt atât de NECĂJITĂ!
Sufletul nu-i ÎMPĂCAT.
De puteri sunt părăsită,
Că de NEAM, toți am uitat

Și-am uitat străbuna glie!
Eu, DEPARTE-AȘ tot pleca…
Am uitat de OMENIE,
Parcă suflet n-am avea.

Suntem rătăciți prin LUMI
Făr’ a vrea a ne-ndrepta.
Aș sărbători ani buni,
SĂRBĂTOAREA de-a ierta.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

DORINȚĂ ȘCHIOAPĂ
Florian Dan

E noapte. Peste CASĂ al lunii rece pinten
Stă nemișcat și palid ca îngerul CUMINTE-N
Sfințitele icoane smerite-n pocăință…
Și inima m-apasă lipsită de dorință

Prin LUMI în care totul este cuprins de moarte
În buchii înnegrite pe-o NECĂJITĂ CARTE! –
DEPARTE-AȘ vrea de ele să fiu întotdeauna
Și NEAM, și OMENIE, să mi le-mbăt cu luna;

Ca Nero-n SĂRBĂTOAREA beției de-mpărat
Să cânt de bucurie că-s, totuși, ÎMPĂCAT! –
Și-apoi poate-mi voi cere la stele-ngăduință
Să-mi prelungesc viața și eu cu o dorință!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CARTE DE IERTĂCIUNE
Georgeta Rada

Departe sunt de CASĂ și de NEAM,
CUMINTE-N cui veghează straița-mi veche,
Să se aprindă lampa, semn la geam
Că mă așteaptă sufletu-mi pereche.

Îți scriu o CARTE grea de iertăciuni,
Căzută sunt sub crucea mea de piatră,
Dar ÎMPĂCAT, mai crede în minuni
Doar sufletul rămas la tine-n vatră.

În lumea cea de dincolo de tine
Sunt alte LUMI și OMENIE nu-i,
Că nu le pasă zărilor străine
De căzătoarea stea a nimănui.

Dar lumea asta-i tare neguroasă…
Mi-aș pune-n straiță doinele de dor,
Merindea mea pe drumul către casă,
Să dorm, să mor pe căpătâiul lor.

DEPARTE-AȘ fi rămas nespovedită
Că SĂRBĂTOAREA lor am fost uitat
Pentru o vreme. Nu fi NECĂJITĂ,
Mă-ntorc cu toate doinele în sat!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dāruire pură
Mira Minu

Albul TĂCERILOR ți-l dăruiesc,
E DIMINEAȚA ta și-ți primenesc,
Și zâmbet, și suspin, te port prin rai,
De-atãtea īncãntări, ești fără GRAI!

DUREREA a pierit ȘI-APROAPE vis
A devenit acum și s-a deschis
Tot cerul tău FLAMÂND de clar și har,
IUBIT vei fi mereu, fără hotar!

Să lași POVARA-n lut și-apoi să zbori
Īn sacrul preaīnalt, fără de nori,
Să-ți faci un alt destin din gândul pur,
E HRANA ta și leac, suflet matur!

SEARA se-mbracă-n dor, dor īnstelat,
Va împleti-n eter, fin, dantelat
Un pod către alt vis, vis īnțelept,
La margine de timp … veghez, te-aștept!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

De ziua ta

Flutură sub zare-albastră STEAGURI tricolore,
Pe pământul drag al țării, azi întindem hore!
Te cântăm și te slăvim, scumpă ROMÂNIE,
Îmbrăcăm de ziua ta străbuna noastră ie!

Mândria de a fi român, în SÂNGE o vom avea,
Oriunde în lumea mare pașii ne vor purta,
Căci FERICIREA e mai multă, în SUFLET când aduni,
Graiul și portul românesc lăsat de la străbuni.

De ziua ta, Românie, S-APRINDE- n mine-un gând
Care STRÂNGE-N el dorințe și vise… LUMINÂND,
Anii de pace și liniște pe care ți-i doresc…
Și cred, asemenea mie, românii așa gândesc.

Dar de vor vrea vreodată, să te-ngenunche unii,
Să fii precum e STÂNCA în mijlocul furtunii,
Iar noi vom fi străjerii la margini de hotare,
Căci dragostea de țară… nu are-asemănare!

Un dar CERESC e faptul că m-am născut în tine,
Că tot ce-i românesc înseamnă pentru mine,
Carpații, dealuri, marea și Dunărea albastră…
Oriunde-n lumea-ntreagă, nu-i țară ca a noastră!

Anca Man

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

La ceas aniversar

Te plâng azi, ROMÂNIE, la ceas aniversar
Sărmanii, despre care aleșii n-au habar,
Degeaba lângă STEAGURI mai-marii vin cu-onor
Dacă după alegeri, uită de-al lor popor.

Pierdută-i FERICIREA și-n SUFLET de român
Nu pâlpâie speranța în viitor mai bun,
Un trist tablou CERESC privirii ni se-arată
Nici stele LUMINÂND, nici luna bucălată…

S-APRINDE dorul ars de SÂNGE și de lacrimi
Și STRÂNGE-N pumni comori, românul plin de patimi,
Trei fire de pământ din trupul țării scumpe
Și amintiri ce dor și-nțeapă ca un ghimpe.

Ca să câștige-un ban, s-au dus peste hotare
Fiii acestui neam și când e sărbătoare
Se-adună pe meleaguri străine și cinstesc
Ziua ta, Românie și portul strămoșesc.

Frumoasă țărișoară, răsară-ți pe câmpii,
Prin iarba verde macii și glasuri de copii
Ca și cireșii-n floare, fii rodnică mereu,
Precum e STÂNCA-n munte, puternică la greu,
Reînvie-ți menirea, așa cum ți-a fost scris,
Grădina Maicii sfinte și-al nostru paradis!

Autor: Elena Coca Mahalu

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Visul de român
Ionuț Pande

Se ridică STEAGURI sub azur CERESC,
Joacă-n falduri obcini, holde-n aur cresc;
Când S-APRINDE SÂNGE-n purpură de vânt,
Se înalță glasuri de eroi în cânt.

FERICIREA este prima zi, Undrea,
De neatârnare; fir-a pururea
ROMÂNIE Mare, unicul hotar,
LUMINÂND un SUFLET, pătimit altar.

Visul de milenii, împlinit acum
STRÂNGE-N horă frații, toți pe-același drum,
E Unirea STÂNCA și pe ea zidim
Viitor de aur, doruri împlinim.

Dar un râu ne seacă, goală-i albia,
Unde-s Bucovina, Basarabia?!
Când le vei aduce într-un trup comun,
Românie-ntreagă, Visul de român!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Îndemn
autor Rotariu Dorel

STRÂNGE-N SUFLET tu, copile, zestrea strămoșească,
Pe cuprins de ROMÂNIE las-o să-nflorească.
FERICIREA ta de astăzi s-a plătit cu SÂNGE
De străbuni care ca STÂNCA nu știau a plânge.

Care sfat ți-au pus în piatră : masa-i a tăcerii
Și-au încemenit sărutul , poartă a plăcerii.
Au pus pasărea măiastră să-ți mângâie zborul
Și coloana infinită să-ți măsoare dorul…

LUMINÂND CERESC trecutul, slovele latine
Vor să reînvie lupul adormit în tine,
Când din STEAGURI urla lupul, dacii fără teamă,
Viteji hrăniți de lupoaică măturau în goană.

Când la Putna peste timp, dor de-ntreg S-APRINDE,
Fuge Prutul mai la est, numele să-și schimbe,
Nistrul cântă pe hotare, imnul întregirii,
Alba Iulia ne cere, praznicul unirii.

Azi copile te avântă către locuri sfinte.
Facla dorului de țară, măreț reaprinde!
Țara ta ca o grădină, colț de rai în lume,
Inimii să-ți fie soare ce veșnic n-apune!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Harul de a scrie
Ionuț Pande

Cu PROZA vieții-n buzunar,
Te uită soarta-n calendar
Și prin GRAMATICĂ alergi,
O cratimă din rost mai ștergi.

Când SUBIECTUL e banal,
Cu BAGATELE în final,
Ca o IDEE cenușie,
O CRITICĂ te mai învie.

Și harul de a scrie iar
Literatură de bazar,
MIRÂND o lume și un Domn,
Ne-ncearcă parcă și în somn.

Dar nu e somnul cel adânc
Ce-l poartă moartea la oblânc;
Și chiar NEPUTINCIOȘI de-am fi,
Un punct, o VIRGULĂ-am jertfi,
Scriind cu-al vieții ultim strop
O ELEGANTĂ filă-n op.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Un albastru festin
Ionuț Pande

Cu DUREREA în GRAI și FLĂMÂND de un Rai,
DIMINEAȚA rostesc: Omule, te iubesc!
Pentru HRANA ce-mi dai, pentru tot ce nu ai,
Când ți-e sufletul plin de amar și venin.

Când ți-e viața un zar, iară SEARA un dar,
Când POVARA din trup e, în suflet, un strup,
Cu durerea în grai și flămând de un Rai,
Dimineața rostesc: Omule, te iubesc!

Când TĂCERILOR crești dăruiri de povești,
Chiar ȘI-APROAPE de stai să fii cerului plai,
Omule, te-am IUBIT, numele ți-am cinstit
Și ti-am fost, în destin, un albastru festin,
Cu durerea în grai și flămând de un Rai.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț