Zbor spre înălțimi

Despărțire

Du-te, dacă ți-e voia,
Fă cum știi. Eu oricum
N-aș alege vreodată
Să-ți fiu stavilă-n drum.

Mergi și lasă-te dusă
Cum destinul ți-e scris,
Eu, iubirii de tine,
Am să-i spun c-a fost vis.

Clipa-aceea furată
O voi ține mereu
Leac pe rana crescândă
A păcatului meu.

Și tu, plină de viață,
N-ai vreodată să știi,
Despre zilele mele
Cât vor fi de pustii.

Du-te, dacă ți-e voia,
Mulțumesc cât ai fost,
Pentru clipa mea care
S-ar fi dus fără rost.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

destul

într-o dimineață m-am săturat de mine
și zău că n-am știut ce să-mi fac.

m-aș fi vândut, dar nu știam cât să cer,
m-aș fi împrumutat, dar nu găseam giranții potriviți,
m-aș fi bătut, dar știam deja că doare,
m-aș fi exilat în Sf. Elena, dar o făcuseră înainte francezii cu unul,
ba chiar m-aș fi întinerit cu niște ani,
să sufăr din nou toate iubirile avute.

mi-am adus aminte că am pus niște emoții deoparte,
învelite în somn de frumusețe…
Dumnezeule, tremurau când le-am găsit,
erau sângerii și miroseau a vorbă dulce,
iar în jurul lor mijeau zorii Șeherezadei
care, sfioasă, tăcu.

mi-am întors pe dos interioarele
și-am găsit lipită de buzunar o bucată de nemurire,
făcută din os de nepământean și-un pic de verde,
exact ce am vrut să-ți fac cadou înainte de a mă sătura de mine.

ți-am scris un poem în care am ascuns tot dragul din lume
și doar tu vei putea ști unde e pus,
apoi sper că-mi vei trimite un ciob de dragoste,
să văd dimineața în care m-am săturat de mine
și să-l sparg!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SÂMBĂTĂ

Nu-mi aparține Sâmbăta, doar mie.

E a întregii lumi, și de aceea,

O-ntreb dacă mai vrea o poezie,

Acum, cât e mai proaspătă ideea!

Nu cred că-mi va răspunde, n-are vreme!

Noi suntem mulți, iar ea e numai una,

Dar cred că-i iubitoare de poeme.

Așa mi-a zis acum trei ceasuri, luna!

Idea scânteiază și se duce…

Toți condeierii știu această lege!

Cine n-o scrie,-i poate pune cruce,

Până când mintea, alta îi culege!

Cu Sâmbăta am mai vorbit o dată,

Tot despre poezii, mi-aduc aminte.

Mi-a mulțumit frumos. Era-ncântată,

Și-i sta tare frumos printre cuvinte!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎN TOAMNA CU FRUNZE DE-OPAL

În toamna cu frunze de-opal
Iubirea mai poartă stigmate.
Eu pun peste vise un șal,
Să nu le găsești înghețate.
Știu c-o s-apari într-o zi,
Cu ploi și furtuni după tine
Poate-ai uitat a zâmbi?
Poate ți-e dor azi de mine?!

Poate prin umbre trecând
Ți-am lipsit ca și nopților, zorii
Sau poate de mine uitând
N-ai văzut cum se-nalță cocorii.
Poate în zilele reci,
Frunza a vrut să se-aștearnă
Pe a iubirii poteci,
Să ne-amintească de iarnă.

Știu că-ntr-o zi o să vii
Cu-a toamnei răceală-n cuvinte
Și-a tale priviri arămii,
Vor curge pe tâmpla-mi fierbinte.
În toamna cu frunze citrin,
Când păsări și clipe-și iau zborul,
Eu sper, sper iubite puțin
Să-nveți pe-al tău drum, ce e dorul!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

OPRIȚI RĂZBOIUL

Opriți războiul! Destulă-i durerea,

Prea multe lacrimi au curs pe pământ,

Prea mulți copii și-au pierdut mângâierea,

Prea mult s-a rupt din al vieții cuvânt.

Orașe arse, pământ răvășit,

Case lăsate în umbră și scrum,

Mamele strigă spre-un cer rătăcit,

Dar nimeni nu știe ce va mai fi de- acum…

Tunurile urlă, pământul se-ndoaie,

Stelele cad dintr-un cer sfâșiat,

Pace! – e strigătul lumii ce moare,

Pace! – dar nimeni n-a ascultat.

Opriți războiul, sunt oameni ce plâng,

Nu sunt doar cifre pierdute în foi!

Sunt vise frânte sub focul prelung,

Sunt suflete arse de arme și ploi.

Opriți războiul! Destulă-i urgia,

Destul sânge a curs pe pământ,

Lăsați omenirea să-și crească copiii,

Lăsați iubirea să spună un „Cânt”!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Clepsidra

Calc prin clepsidra timpului meu
Beduin fără umbră și vlagă
Nisipul din mine se scurge și greu
blestemul iubirii nu se dezleagă

Cămile de versuri mă uită călare
Și oaza-i departe și poate e seacă
Eu zbor ca un nor care plouă-n uitare
și setea de mine e tot mai săracă

Intoarce iubito clepsidra din drum
și pune tăceri pe iubiri verticale
eu sunt doar o flacără arsă de fum
și-aștept doar un zâmbet umbra-mi să scoale

Dar nimeni nu bate la sufletul- poartă
și curge nisipul rărit și mereu
în mine mai fumegă restul de soarta
curgând din clepsidra timpului meu…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Apus de toamnă

Ce dacă toamn-a scuturat,
Pe rând, atâtea frunze,
Puteam să le fi adunat
Aripile pe pânze.

Într-un adagiu ori un vers,
Pe tâmple să se culce,
La pieptul tău, pe fruntea ta,
Pe gura ta cea dulce.

Mă întrebam, când și-au oprit
secundele bătaia?
Vărsând așa un timp cumplit,
Ducându-se cu ploaia.

Atâta doar, și se pierdu,
Fără să știm anume,
Amurgul înghiți de-acu’
Întreaga noastră lume.

Acel sărut ce ni-l furam,
pe rând, ascuns sub haină,
Parcă atunci s-ar fi născut,
din nou, o mare taină.

Îți amintești? Zburdau apoi,
Neliniștite duhuri,
Iar cerul își vărsa pe noi
Albastrele văzduhuri.

Prin constelații de nefrit,
Călătorind prin spațiu,
Te-aș fi iubit nemărginit,
iubito… fără sațiu.

Îmi va rămâne, fără greș,
Când n-oi mai fi pe lume,
La cap să-mi crească un cireș,
sub umbră… să m-adune.

Și frunze câteva măcar,
Să-mi fie ca veșminte,
Iar pe mormânt să-mi plângă doar
măceșii… necuvinte.

Și când se arată-n amurgit,
În aura ei… luna,
Prin liniștea din infinit
Te-aud… întotdeauna.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

La flacăra ascezei

La flacăra de veghe a unei lumânări,
Când cade geana grea a dulcei înserări
Te văd venind aievea, iubita mea măicuță
Cu taica braț la braț, în mică teleguță.
Sculptată dintr-un nor, o scoică celestină
Purtată prin Eden, în liniște deplină
De armăsari de foc, pe razele de lună,
Ce ne deschid cărări, în care ne adună.
Și în tăceri de îngeri îmi tot vorbiți, cuminți,
Cu ochi de serafimi și aură de sfinți,
Voi mă priviți veghind, știind că am rămas
În lutul muritor, un înger fără glas.
Iar neputința mea vă dă vouă putere,
De-a cere din Eden, oprirea din cădere,
Să mă ridic în spirit până la voi, pe nori
Cu heruvime aripi, scurtând din depărtări.
Să mă împresurați cu taine dezlegate,
Ce în asceza nopții mi le deschide toate,
Spre a putea-nțelege neînțelesul lumii
Căci nu suntem aici doar slujitori ai humei.
Suntem misionari din lumea voastră, vie
Ce n-o putem vedea decât printr-o făclie
A unei lumânări, ce arde-n conștiință
Și ce ne stă de veghe în tainica credință.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Fluturele mut

Oprește-mi sângele în trupul după tine,
Degeaba zboară viu în vena-mi putrezită,
Trăiește-ți o bucată de viață pentru mine
Ca o livadă-n mugur, aproape înverzită.

Îți dau și cerebelul și cortexul de-l vrei,
Îți pun albastru-n ochii sătui de semizei,
Ca să eviți cărarea ce-a stat în pașii mei,
Toți spinii deznădejdii ce i-au făcut prea grei…

Îți dau tot ce-i celulă, membrană și nuclei,
Sinapsa fericirii păstrată-n hipocampus,
Și degete și unghii… Dar părul să nu-mi iei!
Pe-acela lasă-l iernii, căci rău cu ea s-ar pus,

Când da din nori o ploaie, cu gheața ei l-a uns…
Nu-mi lua nici inimioara, că-i plină de durere
Și s-a făcut amară, pelinul a pătruns
Prin crăpături de rană făcute-n neveghere

De ceasuri obosite în pragul unei nopți…
Pe ea să scrii un nume: ,, E fluturele mut”
Și să o-ngropi în piatră de calcar, dacă poți,
‘Mprejur să torni nisipul clepsidrei fără lut,

Aievea-n rece chinu-i de nimenea știut…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț